2,656 matches
-
m-am dus în parcul de copii. Nu mai fi supărată, o mângâia Elena. Îl iubesc foarte mult și el îmi face asta. mă iubește și el că mi-a și spus lucrul acesta și o simt și eu că nutrește sentimente deosebite față de mine, dar n-am să-l iert pentru ce mi-a făcut azi. Lacrimile iar îi brăzdau obrajii în timp ce și le ștergea cu batista și ofta. Nu mai plânge, că te vede mama și știi că suferă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit dintre toți - ce dintotdeauna nutrise pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum se hotărâse să și-l exprime -, punându-și o mască furibundă pe chip, s-a ridicat de pe scaun și a început să urle la mine mai aprig decât niciodată. Felul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta înflăcărare și convingere, izvorâte atât din profunzimea misterioasă a sufletului ei, cât și din neînduplecata ostilitate, pe care o nutrea față de actorii trecutului ei. Societatea bolnavă - care își retezase singură acest nobil mădular, în persoana Mariei, în care se concentrase într-atâta adevăr și înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de salvare. Aceasta, lăsând impresia că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se mai poate găsi vreodată între dânșii, nici măcar una singură! Ca un făcut parcă era să existe, în casa lor, scandaluri aproape zilnic. Altfel spus și mai pe scurt, Victoria și Șerban, din cauza împrejurărilor nefavorabile, pe care soarta li le nutrea neîncetat, și a firilor lor prea din cale-afară de diferite, ajungeau mai mereu, și aproape din orice fleac ivit, direct la cuțite. Iar asta - oricât de ciudat ar părea - nu-i mai mira nici măcar pe ei înșiși, căci, în timp
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
perioada Edo), dar mă văd nevoit să punctez că instanțe similare pot fi selectate, fără efort, încă din faimosul roman al doamnei de curte Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji: "o femeie frumoasă este otrăvită în chip violent de soțul ei. Nutrind o ură adâncă față de bărbatul care i-a provocat cumplitul sfârșit, ea se transformă într-o fantomă, ivindu-se, desfigurată, în fața soțului ei, pentru a-l blestema". Acesta este, pe scurt, și subiectul filmului Ju-on (titlul semnificând blestemul personificat de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai mult din prevedere". Ne amintim, firește, ce ne învață imbatabila zestre paremiologică autohtonă, anume că "prevederea este mama înțelepciunii". Abia acum înțelegem că aluziile lui Filimon sunt cu bătaie lungă: fata banului C... nu este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
practici, este imposibil ca atâtea persoane să creadă despre ele însele că posedă idei demne de a fi făcute publice. Dacă lucrurile ar sta astfel, ar însemna că suntem în permanent pericol de a ne cufunda în mlaștina care a nutrit atâtea trestii gânditoare... Japonezii sunt, și la acest capitol, campioni. Există, în arhipelagul nipon, atât de multe mărturisiri virtuale, încât cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
retragere" voluntară înapoi, o autolimitare a lui Dumnezeu. Este acesta un răspuns mulțumitor pentru evrei, pentru creștini? Cu tot respectul pentru Hans Jonas, căruia îi datorăm importanta operă Principiul responsabilității, observ că mi s-au confirmat dubiile pe care le nutresc cu privire la această soluție, împărtășite și de importanți teologi evrei precum Louis Jacobs și Joseph Soloveitchik: faptul că Dumnezeu trebuie să se retragă, să se "contracteze", la fel ca în cazul naturii omului; pentru a da ființă și esență, spațiu și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sunt sortit să mor repede. Și deseori, când terminam o carte, simțeam o mare mulțumire: ce minunat că am putut să o termin, îmi spuneam. În timpul scrierii ei, destul de rar mă gândeam că ar trebui numaidecât să o termin. Nu nutresc nostalgie față de trecut și nici nu cad în melancolia specifică celor în vârstă. Nu mă agăț de tinerețe. Cine are prezentă în minte moartea în fiecare zi simte mai puțin teama de a muri. La întrebarea: "Cum doriți să muriți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu, deși coruptă după căderea-i în păcat și sacrificiile prea crunte și sângeroase adeseori ne evidențiază mai întâi o credință generală și permanentă într-o putere sau puteri divine și al doilea mențin în om conștiința inițială, deșteptând și nutrind în același timp, dorința după un mântuitor. Așa se explică, de ce Cain și Abel, copii ai lui Adam și al Evei, simțiră și impulsul firesc, de a aduce lui Dumnezeu, cele dintâi și cele mai alese daruri din munca și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ceia ce este necurat, igiena primând totul. Aceasta este singurul punct comun al animalelor cu omul. Dacă de exemplu, moare o albină-n stup, celelalte sar și o învelesc într-un strat de ceară. Aceasta nu însemnează însă că ele nutresc o simpatie pentru tovarășa lor, ci pentru că prin putrefacția ce se produce, periclitează existența întregii comunități. Acest lucru l-au făcut și oamenii la începutul începuturilor, ținând seama numai de partea pur igienică. Cu timpul însă, și mai ales, după ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
astfel în a lua aceste proprietăți drept determinări lumești, de a le încredința exteriorității ca și cum ele ar putea să-și găsească în ea locul lor veritabil și esența lor, ca și ar putea să crească în ea și să se nutrească din ea, să fie, în sfârșit, ca "exterioare". Ca și cum ar putea fi "culoare", "amenințare" sau "suspiciune" fără ca această culoare să fie simțită sau această amenințare încercată, și ca și cum suprafața, încrucișarea sau zidul ar putea simți ori încerca ceva. Așadar nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a vieții nu este diferită de cea care prezidează în fiecare zi adunarea a milioane de ființe umane în fața micului lor ecran, oroarea acestei negări nu este diferită de cea a spectacolului din care le-a fost dat să se nutrească în seara respectivă: în el se află adevărul existenței mediatice, iar în fața ochilor lor halucinați a scânteiat vreme de o clipă propriul lor adevăr. Umanitatea care se angajează în existența mediatică parcurge spirala descendentă de-a lungul căreia puterile vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
umane care își propun același scop nu obțin astăzi, în ciuda mediocrității lor conceptuale, succesul care le aparține decât din cauză că, îndărătul gablonzurilor galileene cu care se înzorzonează, ele fac trimitere în fiecare dintre ele, ca la forța reală din care se nutresc în mod tainic, la deznădejdea sa. Această sociologie "științifică" îmbracă în ceea ce privește chestiunea Universității o importanță hotărâtoare. Ea este cea care, nemulțumită să contribuie la reculul disciplinelor tradiționale, o lovește pe fiecare dintre acestea drept în inimă, retrăgându-i obiectul său
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în care egalitatea dintre femei și bărbați se întemeia pe presupusa identitate dintre aceștia (cum era cazul în comunism), în modelul partenerial, femeile își asumă o identitate proprie, diferită de cea a bărbaților. Relațiile parteneriale sunt relații de reciprocitate. Partenerii nutresc respect față de diferență, față de libertatea și efortul spre autonomie ale celuilalt. Logica intrinsecă este cea a conjuncției: și eu, și tu12. Regulile sunt stabilite, acceptate și respectate de toți în mod echitabil, astfel încât să fie posibil respectul față de sine și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă. Dramatismul moderat, cehovian, pune în surdină decepția, păstrează o deschidere, fie și cu o marcă elegiacă, spre lume. Nutrind, în ciuda endemicelor dezamăgiri, încredințarea că "totuși viața merită să fie trăită", Tudorel Urian e doritor de modele, dar și de comunicare empatică, de o "dragoste" proteguitoare. De unde aprecierile total pozitive, de o curată, deplină aderență afectivă, ca o dăruire: "Jurnalul
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
al termenului. Autori de volume sintetice, discutabile, astăzi, pe porțiuni, dar în tot cazul încă lizibile în câmpul sever al ideației culturale. Dar nu e de trecut cu vederea peste comentatorii cu gust sigur ai vremii, dintre care doar puțini nutreau alte ambiții decât acelea ale sincerității estetice. Revin la ceea ce preconizam la început, citând un fragment din prefața acestor Articole burgheze, semnată de Nicolae Mecu: "mă întreb încă o dată dacă între Steinhardt cel de după 1964 și cel de până la 1947
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din cei disprețuiți, odinioară de Moličre, Minulescu își administrează bine o popularitate pe care n-o ascunde, îngroșînd rîndurile burtă-verzimii literare. Aceea care se nutrește, ca putere simbolică, ,dedicînd broșuri la dame". Un rol, altminteri, onorabil, dus laolaltă cu o anume hărnicie a celui care scrie ușor, de necondamnat întru nimic, atîta vreme cît nu voiește să treacă drept poezie pură.
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
Ion Marin Sadoveanu, Geo Bogza, Virgil Gheorghiu, Horia Lovinescu, Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Mircea Horia Simionescu, Ion D. Sârbu, Mircea Cărtărescu), unde adesea ei se regăsesc ca oaspeți bineveniți, este un fenomen care trebuie să dea de gândit celor care nutresc o anumită neîncredere către acest tip de literatură. Fiindcă, la urma urmei, nu curentul, nu genul și nici specia pentru care se optează dau valoare unei cărți, ci stilul propriu-zis al autorului ei. Acest lucru devine evident și în cazul
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
cercul rudelor acestuia trebuie, de asemenea, amintit istoricul și criticul de artă Petru Comarnescu. La începutul anilor '90, atunci când Grigore Cugler nu făcuse încă obiectul mai multor restituții culturale 1, fostul diplomat Florin Roiu, care își trăia senectutea în București, nutrind mult entuziasm pentru înfăptuirile culturale ale trecutului, mi-a atras atenția asupra talentului poetic al mai vârstnicului său coleg de la Ministerul Regal al Afacerilor Străine. îi despărțeau opt ani, dar poate că obârșia geografică să fi jucat un anume rol
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
aplauda din sală, a se entuziasma, dar la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
ceva din rosturile și idealurile Legiunii. Ea a continuat să existe - mai există și azi -, în ireconciliabile dispute între simiști și gârnețiști. Speranța, ca să parafrazez titlul cărții lui Palaghiță, în reînvierea României, prin Garda de Fier, e o biată iluzie, nutrită de nostalgici cărora li s-a oprit ceasul. Nu altul este destinul nostalgiei grupărilor legionare înființate în România postdecembristă. Mișcarea legionară este un fenomen politico-ideologic interbelic și rostul lui a fost definitiv fixat în lunile dintre septembrie 1940 - ianuarie 1941
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban au avut inițitiva alcătuirii unui Festschrift semnat de câțiva dintre prietenii, ucenicii, admiratorii marelui intelectual (O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, Humanitas, 2009). Am par-curs-o cu plăcerea participării la sărbătorirea unui erou pentru care nutrești cel puțin tot atâta admirație cât cei adunați spre a omagia un spirit întemeietor, un maestru, un artist irezistibil, un profesionist al seducției, un fermecător cu rază lungă de acțiune, un spiriduș, un om viu. Sever Voinescu avea dreptate să
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
-i poate ceda acestei logici a orei de muncă. La Baudelaire, „naiv și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
un anume fel, să facă un bilanț al propriei sale activități. Un bilanț care, în ceea ce-l privește, relevă și unele deficite, insesizabile pentru ceilalți, de care el însă este pe deplin conștient. Ca și alți iluștri predecesori, Claudio Magris nutrește neobosit, visul unui stat Europa. Pe urmele unei Europe pe cale de dispariție, au pornit două autoare germane, Katharina Raabe și Monika Sznajderman, însumînd în antologia intitulată Last&Lost, apărută în 2006 la Editura Suhrkamp, textele unor autori central europeni, printre
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]