9,387 matches
-
fapt o recenzie la nuvela Le Miroir și Der Spiegel, apărută în Editura Dom Verlag din Berlin. (în București ea putea fi găsită la librăria F. Zweier din B-dul Brătianu 2). Ce spunea așadar, articolul, semnat Ion Băilă? Autoarea acestei interesante nuvele - erau informați cititorii - trăiește în mijlocul nostru. Originară din Franța d-na Marie v. Mutius a devenit soția d-lui Gerhard von Mutius, actualul ministru și reprezentantul diplomatic al Germaniei la București. împrejurarea aceasta a făcut ca d-na Marie v.
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
povestire "Mein dänischer Freund" (Prietenul danez - n.n.). Ultima ei lucrare, de care ne ocupăm aici, a scris-o deodată în amândouă limbile, păstrând exact forma și subiectul, fără a face o traducere dintr-o limbă în cealaltă". Era vorba de nuvela Le Miroir. La care acum mai putem adăuga că, în 1930, d-na v. Mutius a mai publicat la Brașov (în Editura Kraft & Drotleft) volumul In memoriam o culegere de poezii din Detlev von Liliencron, Rainer Maria Rilke și Hugo
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel. Așa am izbutit să recompun nuvele, proiecte de roman. "Părți", "capitole" și "fragmente" din romanul său fluviu Oameni provizorii. Printre acestea din urmă "Munci și socoteli", cel citit de Dan Faur la "Sburătorul" (22 sept. 1935) și mult prețuit de amfitrion. "Faur, revelație, talent: rom. Oameni
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Invitație la eșafod (de pildă), ci acela care citește cu o minuție aproape maniacală e în drept să se pronunțe. Până la Nabokov nimeni nu încercase să afle în ce fel de gândac se metamorfozează Gregor Samsa. Cum ar fi dacă nuvelele licențioase ale lui Hasdeu ar avea parte de o asemenea lectură? Înainte de orice, fără a aluneca în biografism, relația autorului ca persoană cu textul Duducăi Mamuca nu e deloc nepolemică. Cu cititorii, nici atât, mai ales cu cei importanți (ca Maiorescu
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
nici atât, mai ales cu cei importanți (ca Maiorescu). După ce, în 18 aprilie 1863, Comitetul de Inspecțiune a Școalelor de Dincoace de Milcov ( același Maiorescu fiind membru, iar V.A. Urechia președinte) îl avertizează pe criterii de imoralitate, Hasdeu ripostează: adăugă nuvelei pasaje cu adevărat explozive.Urmează demiterea sa din funcția de profesor colegial, celebrul proces și tot atât de celebra pledoarie. Lucru iarăși știut, autorul e achitat. Ce îl face să rescrie, după un an, nuvela incriminată sub titlul Micuța, temperându-și ironiile
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
pe criterii de imoralitate, Hasdeu ripostează: adăugă nuvelei pasaje cu adevărat explozive.Urmează demiterea sa din funcția de profesor colegial, celebrul proces și tot atât de celebra pledoarie. Lucru iarăși știut, autorul e achitat. Ce îl face să rescrie, după un an, nuvela incriminată sub titlul Micuța, temperându-și ironiile și notele lubrice? Gestul este, cert, lipsit de orice utilitate. Și chiar de credibilitate: lasă Hasdeu de la el într-o chestiune așa de tensionată? Nu pare omul care să facă asta, mai ales
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
de ani) dispar. Și, o dată cu ele, numeroase fragmente inofensive: visul tibetan, psihanalizabil, fragmente din articolele lui Aleșchin Uho. Cum, de ce și unde adaugă Hasdeu nu s-a prea scris. Micuța fiind considerată o simplă retușare ad usum delphini a violentei nuvele inițiale, și nu o cu totul altă scriere, cum ar fi fost prudent. Mutarea acțiunii din Rusia în Germania nu are efect asupra culorii locale, însă e prea gratuită pentru a fi întâmplătoare. Ar putea fi o marcă intenției lui
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
Prin urmare: Toderiță N.N. (respectiv corespondentul său, Ghiță Tăciune) se sinucide într-un acces de cinism. Manuscrisul se încheie aici, intrând în pagină cel de-al doilea, necunoscut și neprevăzut narator. El este cel căruia îi este lăsată, spre terminare, nuvela memorialistică, printr-o scrisoare testamentară: , ŤPrietene,/ Ești compatriot și tovarăș al meu; ești cam literat; vei fi și mizantrop ca mine, o prevăd de pe acuma; așadar, nemene nu este mai capabil de a mă înțelege și a compecta începutul acestor
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
Ghiță nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să-i mai caricaturizeze pe Maiorescu și Urechia ca indivizi contemporani lui, luându-i peste picior ca lectori (atemporali, deci)? Citite una după alta, cele două nuvele seamănă, dintr-o anume inerție. Privindu-le independent, au finaluri opuse. Jocul narativ al morții are farmecul său. E de luat în calcul, fie și numai pentru amuzamentul intelectual, șansa ca sinuciderea lui Toderiță să fie reală, iar a lui
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
vieții literare, altădată niște figuranți nefericiți". Astfel, "într-o seară la Petru Dumitriu", criticul a auzit - "din gura lui Ion Vinea" - povestea unei farse erotice, a cărei victimă a fost Ion Călugăru; ulterior, din această poveste "Petru a scos o nuvelă foarte crudă" (n.n.: e vorba despre Cafiné, nuvelă ce însoțește Memoriile lui Totň Istrati). De altfel, mai spune criticul, "multe asemenea istorii, ascultate atent și prelucrate astfel încît să devină momente definitorii, pentru o anume natură umană, se regăsesc printre
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
o seară la Petru Dumitriu", criticul a auzit - "din gura lui Ion Vinea" - povestea unei farse erotice, a cărei victimă a fost Ion Călugăru; ulterior, din această poveste "Petru a scos o nuvelă foarte crudă" (n.n.: e vorba despre Cafiné, nuvelă ce însoțește Memoriile lui Totň Istrati). De altfel, mai spune criticul, "multe asemenea istorii, ascultate atent și prelucrate astfel încît să devină momente definitorii, pentru o anume natură umană, se regăsesc printre Ťbiografiile contemporaneť". De altfel, și Dumitriu îi precizează
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
aceasta mediată de un altul. Oricum, în pamfletul lui din Glasul patriei, Vinea ne dă o informație importantă: "Timp de o primăvară și o vară întreagă, lăsînd la o parte orice alte treburi, am tradus pentru Dumitriu un volum de nuvele de Balzac: Colonelul Chabert, Preotul din Tours etc.". Într-adevăr, în 1956, apare, la ESPLA, volumul al doilea al Operelor lui Balzac, într-o traducere semnată de Petru Dumitriu, mai conținînd și Femeia părăsită și Faimosul Gaudissart. E anul în
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
identităților multiple și a plurilingvismului se recomandă abordarea cu multă atenție a operelor unor scriitori, inclusiv a acelora așa-zis ,clasici". Un exemplu trist de scriere cu accente nocive, peste care ne-am obișnuit să trecem cu impardonabilă indiferență este nuvela Moara cu noroc, de Ion Slavici, una dintre piesele de rezistență ale programelor școlare din secolul trecut. E drept, scrierea face parte din operele publicate în perioada junimistă a autorului (a fost scrisă în anul 1881), concepțiile politice ale lui
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
la anul de grație 1881. Generații întregi de români au crescut cu iluzia valorilor morale pe care, chipurile, le-ar promova scriitorul prin vocea personajelor sale și în special a bătrînei, soacra lui Ghiță, adevărată voce a rațiunii. De altfel, nuvela debutează cu un monolog al femeii, mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
De aici un șir întreg de malentendu-uri și quid pro quod-uri care au culminat cu abandonarea Anei în brațele lui Lică și drama care se cunoaște. Deși pretinde că își iubește soția, Lică manifestă față de aceasta, pe întreaga durată a nuvelei, o atitudine duplicitară, disprețuitoare, folosindu-se de ea ca de un obiect sau, mai rău, ca de un animal din gospodărie. Că în Moara cu noroc femeile sînt cetățeni de categoria a doua o demonstrează și repetatele hărțuiri sexuale pe
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
de pulpe, fără ca autorul să sugereze prin ceva caracterul reprobabil al unui astfel de gest. Atitudinea față de femei nu este, din păcate, singurul element din proza lui Ion Slavici care ar trebui să dea de gîndit. După cum se știe, acțiunea nuvelei se desfășoară în satele din apropierea Aradului, zonă recunoscută pentru mixajul etnic al locuitorilor ei. Aici trăiesc laolaltă, în bună viețuire, români, unguri, nemți, țigani, evrei. Cum vede autorul relațiile dintre toate aceste etnii? În loc să militeze pentru avantajele multiculturalismului și ale
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
se poate spune că, prin scrisul său iresponsabil, scriitorul din Șiria (N.B. poate că nici denumirea acestei localități nu este pur întîmplătoare!!!) nu a făcut decît să anticipeze cu cîteva decenii dramele șoah-ului. Una peste alta, este incredibil cum o nuvelă, precum Moara cu noroc a ajuns să fie recomandată vreme de mai bine de un secol elevilor și studenților din România. Cu astfel de lecturi s-a ajuns ca românii să-i prefere pe Ionuț Iftimoaie lui Cătălin Zmărăndescu, pe
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
două capitole și se întrerupe brusc. Acela semnat de Dumitriu are încă cinci capitole (deci, în total, șapte), iar capitolul al doilea, brusc suspendat la Vinea, mai continuă aici încă cincizeci și șapte de rînduri, avînd încheiere de paragraf. Titlurile nuvelei - cu subiect rural localizat în epoca fanariotă - își au, ambele, explicația în text. Astfel, pentru titlul dat de Dumitriu, e replica unui personaj: "Acuma te-ai învățat minte în vecii vecilor!" (din capitolul trei) și, apoi, chiar sintagma titulară "învățătură
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
pe luciul Dunării", după cum, în finalul fragmentului prozastic, acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r. 4-5: "ochi albaștri, de un albastru foarte deschis" - Dumitriu, Viața Românească, p. 33, r. 2: "ochi de un albastru foarte deschis"; Vinea, p. 243, r. 29: "oamenilor în etate" - Dumitriu, p. 33, r. 18: "oamenilor
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
treilea: "se aude că divanul Franței l-a judecat și l-a tăiat pe craiul franțuzesc, împreună cu tot neamul lui, și cu crăiasa, care-i erea soră lui Leopoldus, împăratul nemțesc". Ceea ce înseamnă că e vorba de sfîrșitul anului 1793. Nuvela - ce prezintă felul cum o comunitate țărănească de pe moșia lui Andronic Cozianul "a fugit spre Dunăre" vrînd "să se pribegească" - pare a fi scrisă cu gîndul de a umple golurile temporale dintre întîia atestare a neamului Cozienilor și epoca modernă
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
dintre întîia atestare a neamului Cozienilor și epoca modernă în care el evoluează în Cronică de familie. Primele două capitole, existente în ambele variante, demarează greoi, sînt cam simpliste, cu registru minor. În mod curios, dacă, ipotetic, acceptăm ideea coautorilor, nuvela începe să devină interesantă doar în capitolele ulterioare, aflate numai în varianta Dumitriu, unde, treptat, acțiunea capătă un ritm epic real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturalețe, o privire rapidă peste
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
și răsunător, cîntînd ca dintr-o harfă de fier" sau "pămîntul tare ca fierul" e propriu celui care, în întreaga lui operă, a cristalizat, voit, o Vîrstă de Fier. Cele șapte capitole existente conturează un fel de primă parte a nuvelei, întreruptă în plin mister epic. Cred că Petru Dumitriu a renunțat s-o mai încheie fiindcă, între timp, a decis că Davida trebuie să fie, pe bună dreptate, debutul emblematic al Cronicii de familie. Întrebarea e de ce a publicat, totuși
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
publicat, totuși, Învățătură de minte la începutul lui 1959, cînd, în anii '58-'59, dă la tipar numai "biografii contemporane"? Sînt posibile măcar trei răspunsuri. Primul: descriind în aceste "biografii" Bucureștiul periferic, poate că și-a adus aminte de această nuvelă, ce abundă în asemenea descripții. Al doilea: în anii '58-'59 el își proiecta, foarte meticulos, evadarea în Occident; poate că, publicînd nuvela, voia să se asigure că lasă o probă despre schițele și intențiile sale referitoare la Cronică. În
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
trei răspunsuri. Primul: descriind în aceste "biografii" Bucureștiul periferic, poate că și-a adus aminte de această nuvelă, ce abundă în asemenea descripții. Al doilea: în anii '58-'59 el își proiecta, foarte meticulos, evadarea în Occident; poate că, publicînd nuvela, voia să se asigure că lasă o probă despre schițele și intențiile sale referitoare la Cronică. În fine, al treilea răspuns, vulgar, dar verosimil și el: demis din funcția de director al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, e
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
el: demis din funcția de director al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, e silit, de la sfîrșitul lui '58, să se întrețină din ce publică. Întrebarea cea mai incitantă e, însă, alta: de ce se află primele două capitole ale nuvelei și în arhiva lui Ion Vinea? Iată, mai întîi, ce ne spune editoarea scriitorului, Elena Zaharia-Filipaș, în nota ei asupra volumului al doilea de Opere: "Manuscrisul 16557 conține dactilograma nuvelei Sus pe luciul Dunării și un reportaj". Presupun că reportajul
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]