366 matches
-
nas și buze stereotipice), Helene von Dönniges de Clotilde von Rüdiger (fiica unui general ambasador, antisemit), iar nepotul de domn Janko Racoviță de prințul Marko Romaris. Acesta din urmă este prezentat ca un fel de ,voievod al țiganilor" (un nobil oacheș, cu trăsături orientale, care cântă la vioară și din gură cîntece țigănești), semn că - pentru vest-europeni - asocierea dintre români și romi era uzuală și la sfârșitul secolului al XIX-lea. Bazîndu-se pe ,o poveste bine-cunoscută" (a well-known story, fiind chiar
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
există și un bun-gust prin care solicită fiecărui opus abordat să-și deconspire propria realitate, înainte de a fi socotit desăvîrșit sau, din contră, precar. Ori un bun-simț datorită căruia nu se lasă copleșit de vreun sentiment rebel sau de vreo oacheșă idee. Și totuși, Aurelian nu este omul care să pună la încolțit sămânța iluzoriu sănătoasă a aptitudinilor comune. Ca orice mare artist, el inculcă aluatului interpretării ingrediente de tipul imprevizibilității și insolitului, capabile să personalizeze și să personifice alternativele sale
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
toponime legate de activitatea unor unități economice cum sunt: „La Balastieră” și „La porcărie” , în fostul hotar al „Butineiului” unde s-a înființat „Intreprinderea de selecționare, creștere și îngrășare a porcilor” (I.S.C.I.P.). [[Fișier:Racovita (Sibiu) - Chindeu traditional (7).jpg|Chindeu „oacheș” din [[Racovița, Sibiu|Racovița]]|thumb|right|250px]] [[Etnografie|Etnografia]] din Racovița se încadrează în tipologia specifică [[Țara Oltului|Țării Oltului]], din regiunea [[Avrig]]ului, având puține elemente de interferență cu [[Mărginimea Sibiului]] aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei propri. La costumul femeiesc, piesele „de rezistență” au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, „"șurțele"” (șorțurile) negre sau „"vinete"” , în două sau trei foi, catrințele roșii, „românești” sau „oacheșe” , iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și „ciucurei” în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
spre: Berzunți-Onești, Poduri-Moinești și Tescani-Bacău. Transversal, pește deal, în partea nordică: Bucșesti-Măgirești-șoseaua natională-Bacău. Colinele din jur au denumiri, cum ar fi: Grui, Furnicuș, Frența, Sopa, Cheșchea, Săcătura, Răzeșie, Frența, Stratieru (de la Efstatiade- fost proprietar), Pârâul Ursului, Târna, Groapă lui Bălan, Oacheșă, Pârâul Teiului, etc. Din cercetarea documentelor istorice, privind comunitatea în care trăim, am descoperit unele izvoare cu privire la localitatea Cernu. În toamna anului 1456, tânărul Ștefan și-a adunat peste 5000 de călăreți din ținuturile Tecuci și Putna, ajutat fiind de
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
piatra de mormânt se află următoarea inscripție în limba slavă: Singurul portret contemporan al domnitorului se păstrează refăcut în secolul al XIX-lea, la ctitoria sa din Câmpulung. "„În urâta zugrăveală de pe la 1820, el apare cu o coroană înflorită, sprâncenat, oacheș, bărbos, purtând peste haină o misadă ca în portretul lui Vlad Țepeș”". Mai recent, s-a opinat că celebrul portret al domnitorului din fresca "Deisis" de la Curtea de Argeș, este tot al lui Nicolae Alexandru, și nu al lui Basarab I cum
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Acțiunea are loc în casa postelnicului Andronache Tuzluc, favorit al domnitorului. Romanul este alcătuit din 32 capitole, primul capitol fiind intitulat „Dinu Păturică”. Într-o dimineață, la curtea postelnicului, în octombrie 1814 „sosește un june de 22 ani cu fața oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cam ridicat în sus, ce-i indica ambiția și mândria grosolană”. Acest june se numește Dinu Păturică și ajunge ciubucciu la curtea bogatului fanariot, Andronache Tuzluc, care sosise în țară împreună cu
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
drumul un pic la frânghie) (sau Shaná Shnatáim - Un an, doi ani), Marină (Buba Buba) și tema albumului Tzomet Hadrakhim". În anul 1988 Cohen a publicat un al doilea album „Izhar” , conținând cântecele Adam, Ishá ahèret („O altă femeie"), „Lashharhoret” (Oacheșei), „Tango ahshav” (Tango acum),„Ish boded ish boded” (Om singuratic, om singuratic) În anul 1993 a înregistrat Izhar Cohen al treilea album intitulat „Lagáat bamáiym, lagáat barúakh” (Să atingi apă, să atingi vântul). Dintre cântecele acestui album s-au remarcat
Izhar Cohen () [Corola-website/Science/303319_a_304648]
-
ajutoare. Victor știa unde e ascunsă Cutia Albastră. Victor : personaj secundar , pozitiv , real "avea față lunguiața, ochii negri, adânci, părul închis la culoare", "un băiat înalt, cu figură bronzata". Ionel este băiatul directorului. Dan apare în carte că "băiatul cel oacheș și rotofei". Maria, sora lui Tic, e o fată "brunetă, aproape palida, cu cozi lungi atârnându-i pe piept, cu ochi visători și mișcări lente". Ursu, "un vlăjgan" care "n-avea mai mult de șaisprezece ani", înzestrat cu o forță
Cireșarii () [Corola-website/Science/303388_a_304717]
-
prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei proprii. La costumul femeiesc, piesele "de rezistență" au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, ""șurțele""(șorțurile) negre sau ""vinete"", în două sau trei foi, catrințele roșii, "românești" sau "oacheșe", iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și "ciucurei" în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și
Portul popular din comuna Racovița () [Corola-website/Science/312946_a_314275]
-
de nefireasca răcoare ce venea din grădina unei case înalte ce aparținea unor țigănci, pe lângă care trecuse mulți ani fără să o ia în seamă. Căutând o oază de răcoare, profesorul intră în curte și este dus de o fată oacheșă într-o căsuță veche unde o babă îi oferă posibilitatea de a alege trei fete în schimbul a 300 de lei. Pe drumul spre bordeiul unde se aflau fetele, Gavrilescu simte în mod inexplicabil o senzație de fericire de parcă ar fi
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
o temă) care a asigurat o cursivitate necesară textului. Una dintre situații, probabil cea mai veche, are în vedere dialogul tânărului păcurar cu turma oilor agitate: “Când cu apa o-nturnat / Oile tăte-o zderat” sau cu oaia năzdrăvană: “Oaia lui cea oacheșă”, “Zbiară oaia cea pistruie”. Această temă, peregrinând prin Transilvania, a dezvoltat, în sudul țării, episodul mioarei năzdrăvane. Vasile Latiș ("Păstoritul în Munții Maramureșului", 1993) consemnează: “Oaia-i sfântă. Oile la începutul vremurilor vorbeau ca oamenii și pășteau în grădina Domnului
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
păste-o vale / Până lângă-o apă mare. / Și de-acolo, până-n sară, / Oile tăte-și porneală. / Păcurarii pângă ei / Cu fluierii zâceră” Presupusa calitate de aspirant, pe care eroul (din variantele colind) o are, nu-l îndreptățește să aibă o "oaie oacheșă". El trebuie să facă dovada că o merită. Această "mioară năzdrăvană" e tocmai răsplata istovitoarelor etape de inițiere, adică sfințenia, curățenia și înțelepciunea. Deocamdată cel mic e un mus, un adolescent. Oaia oacheșă apare mai degrabă în compania păcurarilor maturi
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
nu-l îndreptățește să aibă o "oaie oacheșă". El trebuie să facă dovada că o merită. Această "mioară năzdrăvană" e tocmai răsplata istovitoarelor etape de inițiere, adică sfințenia, curățenia și înțelepciunea. Deocamdată cel mic e un mus, un adolescent. Oaia oacheșă apare mai degrabă în compania păcurarilor maturi sau bătrâni și prea rar (sau deloc) a copilandrilor. Ulterior textul evoluează spre generalizarea acestui episod al mioarei. O particularitate a sistemului de texte mioritice este vârsta și ipostazele în care se află
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
Glasul ne șovăie, se-alungește de la un pământ la altul, mare, întunecat și umple creatul unde nici țipenie nu e cu un blestem ce se frânge în infinit (septembrie 1946) Spital Răsare-n umbra norilor jilav spitalul printre palmierii drepți oacheși și iarba măruntă de martie. De-a lungul sălilor o seamă de picioare albe și paturile-n șir cu ochi obosiți căutând ceva, și arcade roșii de buze ce ard. Febra ca un fum galben se-ntinde fin, și, de-
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
amintind de tradiția împăraților bizantini. Era un om mândru și ambițios „cu hirea înaltă și împărătească mai mult decât domnească”, precum îl caracteriza Miron Costin. Portretul fizic e pe măsură: „Nu prea înalt, dar de o statură potrivită, cu față oacheșă rumenă, cu sprâncenele negre, fruntea înaltă, nasul întrucâtva coroiat, buzele puțin revărsate, mustățile și barba negre (dar cănite!), fața severă dar căutătoare de o oarecare maiestate” arată documentele timpului. Un călător polon care l-a văzut pe la 1643 îl descria
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]