57,101 matches
-
nu elimină definitiv din limbă nimic. Uzurile individuale cele mai diferite coexistă fără să se contrazică, și în anumite limite diferențele cantitative nici nu se lasă obervate. Doar frecvența extremă poate deveni la un moment dat supărătoare, creînd impresia (de obicei pasageră) de dictatură a uzului: când un nume sau o formulă de salut revin obsesiv, părînd că le-au înlocuit pe toate celelalte. În româna actuală, reperele absolut sigure ale limbii standard sînt formulele neutre (din seria bună ziua, noapte bună
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
un personaj ca oricare altul și lectura sa nu se poate face decît în și prin textul romanului, înțeles în specificitatea sa. Formula epică, declarat balzaciană („Ce să facem? Marchiza se încăpățînează să iasă la ora cinci. Și în funcție de acest obicei al ei se scrie istoria...”, notează ironic prozatoarea pe prima filă a celui de-al treilea volum din seria sa epică), se arată pe deplin constituită mai ales în cea din urmă carte, Dana Dumitriu trecînd fără dificultăți de la registrul
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în cea din urmă carte, Dana Dumitriu trecînd fără dificultăți de la registrul „proustian” al primelor volume (care au și impus-o în fond) la scrierea istoriei cu mijloacele de care s-a folosit ilustrul său predecesor atunci cînd consemna sănătosul obicei al unei oarecare marchize. Locul acesteia e luat acum de Ion Ghica. Două sînt punctele de esență ale demersului narativ din ultima carte: urmărirea felului cum s-a jalonat distanța dintre dorința lui Cuza (un regim democratic) și realitatea politică
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
fantasme” (chipul cerșetorului și atelajul fantomatic), se află, cu al treilea roman al ciclului, la jumătatea configurării sale: epilogul (un fragment dintr-o scrisoare unde Ghica scrie lui Dimitrie Sturdza, la 1868, că „Intriga, minciuna, calomnia și toate celelalte proaste obiceiuri n-au fost niciodată mai active ca astăzi”, fixînd contextul unei epoci și specificul unor mentalități) funcționează ca o prolepsă pentru că, iată, fapte ar mai fi fost pentru alte volume: călătoriile în străinătate (Anglia, Franța, Italia), diversele funcții importante (prim-
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
ministru Dan Nica a anunțat la Tv o posibilă majorare a abonamentelor la telefon, cam către 350 de mii de lei per abonat. Sociologii, politologii, istoricii și etnologii consideră măsura bine venită, fiindcă astfel se va reînnoda oficial un vechi obicei de comunicare, eficient și ieftin: strigarea peste sat... Pentru intimități sau secrete, deocamdată experimentul în zona Munților Apuseni, se va folosi Tulnicul... Adică 57% dintre români se opun politicii PSD, față de 52 cu vreo lună mai înainte.
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
îndemnul „Curții” de a pune, prevăzător, în josul paginii: Aici vorbește un scelerat, aluzie la Tartuffe, a cărui fățărnicie programată, rău pilduitoare, Monarhul nu o tolera. Cenzura totalitară a secolului XX se bazează pe această propoziție scurtă, intrată în istorie. De obicei, în locul ei, se adăugau prefețe lămuritoare. Ca și prefața pe care Racine o scrie la Fedra, la vremea sa... Euripide, a cărui piesă autorul francez o ia și o modifică în sensul moralei creștine, era mai liber, mai modern, mai
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
Alexandra Olivotto Unul dintre testele pe care le aplic cărților, căutând să le determin gradul de compatibilitate cu gusturile mele este... răsfoirea. Or, acest tip de “turnesol”, performant de obicei, nu poate produce decât confuzie când e vorba de eseurile lui Adrian N. Mihalache. Într-un fel de prefață - intitulată Pe gânduri... și împănată cu jocuri de cuvinte ce abuzează de bietul substantiv - mă trezesc ricoșând din citat în citat
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
astfel de impas se găsește și Francisc Șirato, de pildă, un pictor mutilat de percepția comună prin asocierea sa aproape exclusivă cu un anumit gen de grație și de cochetărie. Despre el se știe bine că se numește Șirato, de obicei fără numele mic, că și-a dat măsura în perioada interbelică și, dacă mai rămîne timp, că este un colorist eteric și cam atît. Iar cine merge cu un asemenea bagaj de informații în profunzimea operei sale, va avea tot
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
în cea pe care am tradus-o recent, despre un „entre-deux”, termen de altfel greu de tradus, al imaginii, despre statutul ambiguu, mixt, intermediar al imaginii. Ați putea să comentați în cîteva rînduri această idee? J. J. W. - Da, de obicei un substantiv ca „imagine” presupune că există o realitate care are o identitate clară, precisă și el poate da naștere la o definiție „ce este imaginea?” și așteptăm ca răspuns o definiție care să ne trimită la o realitate ușor
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
rafting, ca să le poate daunloada iuzerul care pe care le vrea, la grămadă” (groups.yahoo.com); „Nice, am pus demou la daunloadat” (price.ro/forum). În ultimul exemplu, adaptarea fonetica și grafică e în contrast cu specificitatea gramaticala a supinului. Că de obicei, română nu procedează altfel decît celelalte limbi romanice; sînt numerose atestările unui verb similar în italiană, unde alături de calcul curent scaricare („a descarcă”) apare și downloadare, conjugat fără ezitări: „Beh, e così sia, downloadiamo, downloadiamo” (= „să downloadăm”) (soundlite.it); „noi
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
Mircea Mihăieș Chiar când, cu chiu - cu vai, se plasează de partea bună a lucrurilor, politicienii noștri au detestabilul obicei de a da o copită pe sub masă, deși farfuriile au fost deja așezate, iar cuțitele și furculițele frumos rânduite pentru festin. Ca să exemplific, iau recenta decizie a liberalilor și democraților de-a merge la viitoarele alegeri împreună. Deși n-au
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
alții să le citească. Faptul că există recenzii plictisitoare și neclare e o fatalitate a meseriei de critic, așa cum sînt fatalități în toate meseriile. Dv., inginerii opticieni, n-aveți, cum să zic, orbii dv.? Nedreptățile criticii nu se repară, de obicei, decît în posteritate: cînd se impune o altă judecată decît aceea „greșită” de criticul cu pricina. Am pus ghilimelele, fiindcă noțiunea de greșeală este relativă în aprecierile criticilor. Poate că ar trebui să folosim alt cuvînt. Opinia „corectă” e aceea
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
purtau la 1910, ca și de primul pom de Crăciun, din 1912. Amintiri mai sumbre erau legate de răscoala din 1907, când ea și sora ei mai mare fuseseră ascunse într-un pod. Evocări amănunțite s-au legat și de obiceiurile țărănești, la care participase (Măturatul curților, Paparudele, Caloianul, Călușarii...). Copil visător, care transforma mătasea de porumb în păr de zâne, Rica a învățat carte de la cinci ani, de... frica morții. O mătușă îi spusese că, atunci când Cometa Halley va lovi
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
a împrospăta emoția, ceea ce are apoi un efect extraordinar. Acest lucru menține în formă teatrul lui Dodin. Dacă eram aici în acești doi ani, bineînțeles că repetam. Minunat este totuși că interpreții spectacolului doresc acest lucru, caz rar, căci de obicei ți se răspunde că nu are rost, că a fost premiera și de ce să mai repetăm. În simbioza noastră, interesul este comun. - De aceea ați ales pentru al doilea spectacol - „Căsătoria” - aproape aceiași actori? - M-am îndrăgostit de ei și
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
mult, unul dintre termenii cheie ai tezei sale de doctorat, „pitoresc” dobîndește noi conotații în urma obligatoriei experiențe directe: „Nu poate gusta «pitorescul» unui loc decît cineva care nu trăiește în locul acela. Localnicul resimte peisajul ca destin, ca stihie bărbătească, de obicei tragică, în orice caz străină de decorativism. Numai străinul e degustător. (...) România pitorească e o ficțiune turistică: produsul unei mentalități de român sezonier, care își petrece timpul în străinătate sau în înstrăinarea citadină și plonjează, din cînd în cînd, semiadormit
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
Cronicar După un început entuziast, proiectele culturale românești de obicei se împotmolesc. Apar probleme legate de finanțare, inițiatorii sătui de piedici și voluntariat dezertează, izbucnesc conflicte de orgolii, ostilități între membrii echipei... Din tot ce debutase promițător, cel mai longeviv și bogat în înfăptuiri e, crede Cronicarul (și i-ar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
evrei, proiectul coordonat de Smaranda Vultur se va materializa într-o nouă carte, despre sîrbi: „Relatările istoriei autobiografice schițează reperele unei memorii locale și regionale ce stau mărturie pentru participarea sârbilor la istoria și civilizația ținutului pe care îl locuim. Obiceiuri și tradiții, secvențe din viața și ambianța culturală a orașului, climatul intercultural, impactul, tragic adesea, al istoriei asupra vieții personale, familiale sau comunitare sunt numai câteva dintre cadrele în care memoria redă timpului trecut culoare, densitate, concretețe.” l Nu mai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
programat, orînduirea manuscriselor ce se citeau era o improvizație înțelept vegheată de Vladimir Streinu. Acesta, pe care eu și Tonegaru îl numeam «profesorul», cu o gesticulație olimpiană a gîndirii, și Șerban Cioculescu, lansînd sentințe subtile din care nu lipsea de obicei sarea calamburului, conduceau discuțiile dintr-o perspectivă critică elevată, uneori marcată de o valoroasă și îndreptățită aristocrație a spiritului”. Într-o duminică solară a verii 1945, poetului nostru i se înmînează Premiul „Ion Minulescu”, „în cadrul unui adevărat ceremonial” organizat de
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Moș Nibi, bărbatul acela de o sută de ani care ți-a povestit atîtea în Fă-ți patul și dormi ” (p. 20). Fă-ți patul și dormi este un roman al lui Stelian Țurlea, publicat în anul 1997. Sau: „Avea obiceiul să mă descoasă, cam o dată pe săptămînă, nu mai des. I-am vorbit despre viața mea care încăpea într-o filă. O știți, dragilor, din cărțile dinainte, nu fusese mare brînză” (p. 32). Cel mai nou episod din serialul narativ
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
către conținuturile morale, totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele de exprimare, tehnicile și materialele încep să creadă despre sine că sînt privilegiate fie prin vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe spiritul timpului, tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie, după cum bascularea în
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
Și atunci a intervenit Off-ul. Secțiunea paralelă, cea neoficială, cea a sutelor de (mici) trupe venite să joace la Avignon pe banii lor. Off-ul are altă echipă, alt sediu, altă structură. Diferența dintre In și Off e de obicei cea dintre haute couture și second hand; în Off descoperi, la grămadă, ce vrei și ce nu vrei; poți să descoperi și lucruri interesante; Off-ul are ceva janghinos și sublim în același timp... Off-ul, în ciuda presiunilor, a refuzat
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
actual, o mămică este însă în primul rînd o mamă ( de obieci tînără) de copil mic ( nou-născut, sugar, bebeluș). La fixarea acestui sens contribuie clare valori afective, mai ales un transfer de conotații semantice ( de la ideea de copil mic, de obicei redată prin diminutive, la aceea de mamă a bebelușului). Diminutivul e folosit de mai multă vreme cu această valoare specială, mai ales în rubricile destinate tinerelor mame, în baza unei intimități cu publicul-țintă: "Rubrica pentru mămici - rubrica magazin de educație
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
etnopsihologie și antropologie, el procedează empiric și subiectiv. Cu alte cuvinte, nu e un doctrinar, un psiholog, precum C. Rădulescu-Motru sau un sociolog, ca Mihai Ralea. Observațiile lui sunt oarecum spontane, când se raportează la realitățile naționale și sociale, de obicei, prin intermediul culturii, mai exact, al literaturii. Ideea de națiune se leagă strâns la G. Călinescu de aceea de autohtonie, de vechime, de tradiție, de specific. Într-un târziu ( 1946), va da o definiție simplă conceptului de națiune: "O comunitate de
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
unui "farniente" dâmbovițean: "Ce să pun cenușă, nene? Las-o-n plata Domnului, că iese mâine soarele și se duce" ( Țara lui "las-o-n plata Domnului" 1934). Acestui Mitică îi place să trăiască bine, să mănânce mult; a păstrat obiceiul turcesc de a fi servit, de a fi "măgulit cu «sărumâna» și cu «să trăiți șefule». Nu are spirit arhitectonic, îl domină prostul gust, este individualist, "descurcăreț". Mai toți românii sunt apatici, n-au "simțul eternității" ( 1939), ceea ce contrazice, fie
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid și pitit în munte". "Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnița spre cer." Să repetăm, criticul nu e un doctrinar, așterne de obicei pe hârtie simple impresii și nu totdeauna în modul cel mai consecvent. Cu foarte puține excepții, articolele ( nu prelegerile și cursurile universitare) lui G. Călinescu de după 23 aug. 1944, incluse de C. Schifirneț în antologie sunt absolut deconcertante, nu fac
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]