639 matches
-
astfel să fie numit ventilator de stat...". O dată pe an, ia "formă de bidon" se umple cu gaz "până sus" și călătorește în "insulele Majorca și Minorca". Fabricat "pe cale chimică, prin syntheză" Bruno Schulz, al cărui roman, Manechinele, explorează metamorfozele obiectuale, denunță "gravitatea tragică" a umorului aparent ce însoțește prezențe ale materiei hazardate: Materia nu cunoaște glume. E plină de o gravitate tragică. Cine se încumetă să creadă că se poate juca cu materia, că ea poate fi modelată în glumă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
domnului profesor de a-mi pune la dispoziție corespondența personală, m-am întrebat - merită ea cercetată și relatată publicului, atât timp cât este una obișnuită, fără înfățișarea unor evenimente aparte, în măsură să cheme cititorul la lectură? După ce am citit despre „Educația obiectuală” din „România Literară” nr. 35/31august 2012, care dezvăluie, din The Paris Review, lista incompletă a obiectelor personale care i-au aparținut lui Flaubert, așa cum a fost ea redată de M. Lemoel la 12 zile de la moartea scriitorului, unde, „Printre
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de tigru, una de râs și una de urs polar, dar și lucrările lui Walter Scott, în 32 volume”, am zis că merită. Firește, fie și numai literar, distanța dintre Flaubert și profesorul Mânăstireanu e mare, dar dacă este importantă „obiectual” de știut pentru cititori cravata lui Flaubert, de ce nu ar prezenta interes spiritual-afectiv și corespondența celui de-al doilea, mi-am zis, și a rămas să-mi realizez proiectul împreună acceptat. Mai ales că, între timp, au devenit cunoscute și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
urcat, fiind copii, dar trebuia să ai la mînuri gheare! un sfert mai aveam și urcam! hai c-a plecat trenul, cît te mai aud mai vorbim, din partea mé ai băut vodca? exagerez din viteză, ființa de pe cîmpuri parcurge stadiul obiectual, expusă la noapte fără protecția geamului și a ferestrei întîmplare, prim efect neantul, ultimul tot neantul, noaptea acoperișul mai negru intrat în ea, șir de becuri roșii de Crăciun, Bacăul intră direct în clădiri, văzduh înțesat de noapte și stăpînit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
stat să apară și s-a trecut pe sub membrană preschimbat, nu cumva a murit! semn că a eșuat călătoria, liniștea altă particularitate, că mișcă mai încet ca ființa socială, acoperită de mine, adorație de idol CFR, ora 1,52, reflectăm obiectual, de aici dorințele, cît le proiectăm obiectele sînt aprinse, întoarce mătura s-o lege, chinul nașterii dus în poietică, vitregă soarta narativității amestecate în facere, capsule informaționale, conștiința acceptă altceva pentru care nu a fost îmblînzită, crezi că-ți fur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sa necesitate: totuși, cum demersul va arăta, într-o necesitate locală, particulară, așadar, în bună măsură, predeterminată "semantic". Dar tocmai acesta este rostul unei readuceri la origine: ceea ce pare a fi întâmplător să se arate în toată "necesitatea" constituirii sale obiectuale. Căci tocmai aceasta din urmă îi dă sensul pe care faptul întâmplător îl poartă cu sine chiar în orizontul în care sensul său de întâmplare îi domină apariția. Cele câteva enunțuri rostite până acum au deschis deja anumite probleme. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cât de legitimă este această lărgire de valabilitate, condiționată de fenomenul autonomizării gândirii, dacă o privim dintr-o perspectivă non-naturală ("fenomenologică")? Și dacă este legitimă formal așa cum am văzut din exemple poate fi la fel și în alt sens, adică "obiectual"? Exemplele de mai sus pot fi socotite confirmatoare, deși rostul lor, în cel mai bun sens, este, firesc, doar ilustrativ; ele sunt luate, de cele mai multe ori, ca de la sine înțelese în valabilitatea lor, deși valabilitatea nu este decât a principiului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilități, ea trebuie pusă; de fapt, doar acum ea poate fi formulată întocmai, fiindcă este sesizat faptul că "lucrului ca atare", în carne și oase, nu i se recunoaște ceea ce ar putea fi numit "realitatea de fapt", adică forța sa obiectuală. Bineînțeles, întrebarea vizează, înainte de orice, însăși autonomia gândirii, fenomenul dominant în ceea ce ne-a apărut a fi unitatea de viață omenească; iar vizarea nu mai poate fi natural-istorică, fiindcă în orizontul în care această vizare devine posibilă, autonomia gândirii este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor ce apar înșiruite aici, în ceea ce ele sunt, trebuie să ajungă la timp. Acestea toate reprezintă "lucrurile însele" de care trebuie să se ocupe fenomenologia, iar timpul este ceea ce constituie orice "lucru", aflându-se tocmai de aceea în structura obiectuală a oricărui lucru, care numai astfel reprezintă o durată "umplută" propriu-zis obiectual, o "ființare", participând la un tip de ființă. E drept, timpul are un "sistem" ordonat, ierarhizat, de forme (ipostaze), fiindcă el însuși este fiecare dintre acestea și, totodată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la timp. Acestea toate reprezintă "lucrurile însele" de care trebuie să se ocupe fenomenologia, iar timpul este ceea ce constituie orice "lucru", aflându-se tocmai de aceea în structura obiectuală a oricărui lucru, care numai astfel reprezintă o durată "umplută" propriu-zis obiectual, o "ființare", participând la un tip de ființă. E drept, timpul are un "sistem" ordonat, ierarhizat, de forme (ipostaze), fiindcă el însuși este fiecare dintre acestea și, totodată, toate la un loc (el este unitatea tuturor, fiind, totuși, fiecare în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De fapt, actul judecății are o mulțime de intervenții, la diferite niveluri și orizonturi de constituire a timpului, a ipostazelor sale, unele dintre ele enumerate mai sus; dar toate aceste operații sunt, cumva, operații de timporizare, iar timpul se constituie obiectual tocmai prin activarea judicativă a tuturor acestor operații. Metodologic, acest fapt al unei preeminențe a "obiectului intențional" este cu totul firesc: cum susținea Paul Ricoeur într-o lucrare în care se ocupa de fenomenologia memoriei, " Într-o adevărată doctrină fenomenologică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a precizat, judecata, înțeleasă ca act constitutiv (de fapt, orice act constitutiv este judicativ), este ea însăși vizată în orice sens al timpului (ipostază a timporizării). Fără constitutivitatea judicativă, timpul însuși nu ar avea vreun sens, ca durată umplută obiectual, ca timporizare, prezentuire etc.; ceea ce înseamnă că "lucrul însuși" este în-ființat judicativ și predat astfel cunoașterii, recunoașterii, culturii, filosofiei etc. Raportat la timpul fenomenologic despre care vorbește Husserl, dat în două ipostaze, ca timp intern originar, curgere neoprită a actelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii reglate după logos-ul formal, iar nu după regulile unei preeminențe intuitive în constituirea oricărui obiect natural sau valoric, intrumental sau logic etc. Timpul judicativ este de la bun început împreună cu judecata și orice constituire obiectuală îi este supusă, așa cum orice act de constituire este supus judecății. Aceste sensuri, doar enunțate acum, se vor limpezi prin discursul care urmează. Totuși, înțelesurile de bază ale timpului în orizontul dictaturii judicativului sunt acestea. Cea de-a doua reducție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
recunoscut ca atare de o conștiință, ca fiind ceva, înlăuntru-i sau în afară; cel de-al doilea, nimicul, este corelativul obiectului, în măsura în care acesta se legitimează (sau măcar tinde să capete un sens prin conștiința însăși) pe temeiul propriei identități "obiectuale", ca nefiind ceva. Fenomenul însă ține în propria sa ființă dat și nimic, unitatea sa ființială fiind înaintea acestora. Desprins însă de conștiința care l-a recunoscut (constituit), rămas însă "semnificativ" tocmai prin/pentru aceasta, fenomenul poate răspunde, cu sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală, atât condițiile de posibilitate ale "datului", cât și pe cele ale "nimicului". În cel mai simplu act de cunoaștere scenariul de mai sus se consumă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre aspectul formal și despre cel "material" (numit, întrucât are legătură cu adevărul, "alethic"), cel dintâi fiind mai semnificativ în privința normelor corectitudinii gândirii decât cel de-al doilea, fiindcă acesta din urmă este el însuși predeterminat formal. Aspectul "material" sau "obiectual", alethic, va capăta o evidență proprie, autonomă, însă mai târziu decât cel formal, datorită constituirii științelor, ghidate și ele, totuși, prin îndrumări conținute în exigențele formale ale logicii. Enunțul S este P, așadar, este temeiul logicii, al reconstrucțiilor filosofice ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituant. Reconstruită prin opoziție față de ceva din sine (opoziție reflexivă) sau față de ceva din afară de sine (opoziție transcendentă) -, identitatea datului (donației sensibile, de exemplu) nu mai este ea însăși "datul" nu mai este "dat", ci "obiect constituit" și devine unitate obiectuală. Aceasta din urmă însă nu mai poate fi conceptualizată decât prin intelectul judicativ, deoarece constituirea sa a însemnat o încadrare a sa "categorială" și "eidetică", spre exemplu. Așa încât, A este A (enunț care păstrează întreaga bogăție semantică a lui A
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu adevărul, socotit, judicativ, drept valoare fundamentală pentru cunoaștere și chiar pentru modul uman de a fi. Într-un fel, este necesar acest fapt și pentru că enunțul S este P are, pe lângă aspectul formal, și aspectul alethic (cel de "conținut", "obiectual", despre care am amintit mai devreme). Asupra legăturii din urmă vom zăbovi în altă parte a acestei lucrări, anume atunci când va fi operată reducția judicativă a dictaturii judicativului. Sensul propriu-zis formal al adevărului, așadar preeminența formală a enunțului judicativ (originar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca răspuns în registru metateoretic și pe linia dominației determinărilor formale ale judicativului la întrebarea de mai sus: logos-ul nu ne vorbește prin el însuși, atunci când încercăm cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le convine logica (forma "de-naturată" a logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făcută", odată, și în acest fel: în fond, am reluat, aici, câteva idei ale lui Platon, relaxate judicativ. Dincolo de toate acestea, căpătăm și un semn despre logos-ul rămas "în urma" lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală originară; în termeni kantieni, înseamnă a lucra constitutiv cu principii regulative ale intelectului.45
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ul rămas "în urma" lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală originară; în termeni kantieni, înseamnă a lucra constitutiv cu principii regulative ale intelectului.45 Experiența schițată mai sus, de trecere în "tărâmul deschis vederii", nu este posibilă, așadar, folosind instrumentele și tehnicile din orizontul dictaturii judicativului; de altminteri, odată consumată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste teme sunt active în fenomenologia husserliană și în cea merleau-pontiană; poate și în alte variante fenomenologice. Și nu oricum, ci într-un mod firesc, fiindcă tocmai într-un asemenea orizont de tematizare a cunoașterii este cu putință atât constituirea obiectuală originară, care face posibilă însăși constituirea judicativă, cât și sesizarea precarităților preluării și prelucrării judicative a "lucrurilor". Capitolul 2 Raționament (în genere) și argumentare (raționament dialectic); analitică și dialectică 2.1. Formularea problemei constituirii raționamentului și argumentării (raționamentului dialectic) pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și logica generală, alcătuite fiind amândouă din analitică și dialectică. Pornind de aici, separația dintre aceste două "logici" socotite și corpusuri normative care vizează orice constituire "logică" se face, în primă instanță, după criterii strict funcționale, iar nu după criterii "obiectuale", referitoare la obiect anume, pe care cele două, diferit una de alta, l-ar avea de preluat și de prelucrat. Intervine însă apoi și un criteriu "obiectualist", foarte important, de altfel, fiindcă, așa cum vom vedea, intră în joc faptul-de-a-fi-formal, atât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de timp cu diversele sale ipostaze? Ceea ce îl interesează pe Kant este cunoștința; desigur, și corelatul ontologic al acesteia, fenomenul. Deja avem o cale deschisă pentru a răspunde la întrebare: fenomenul, în diferite faze de prelucrare ale sale, constituie corelatul "obiectual" al operațiilor pe care timpul le săvârșește, prin determinarea generală la nivelul celor patru tipuri de principii ale intelectului, prin determinarea intelectual-empirică la nivelul schemelor imaginației și prin determinarea propriu-zis empirică la nivelul formei sensibilității. Totuși, fenomenul nu poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre cauză și efect; 3. (în legătură cu categoria comunității) Toate substanțele, întrucât pot fi percepute în spațiu ca simultane, sunt într-o acțiune reciprocă universală.138 Obiectul corelat al operațiilor de timp are el însuși o anumită dinamică de constituire. Instanțele obiectuale pe care le "determină" prima analogie sunt: substanța, durata, schimbarea. Cele determinate prin a doua analogie sunt: cauză și efect, succesiune obiectivă a fenomenelor. Iar cele determinate prin a treia analogie apar astfel: acțiune reciprocă, compus real (compositum reale). Obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]