8,125 matches
-
Se schimbă borduri și pavele aproape noi, bucureștenii fiind revoltați de hotărârile Administrației Străzilor de la Capitală. Acum mai bine de 30 de zile am trimis o cerere oficiale la Administrația Străzilor pentru a verifica atutenticitatea datelor, însă nu s-au obosit să ne răspundă.
Jaf la drumul mare: Primăria Capitalei a dat peste 80 de milioane de euro pentru reabilitarea a 16 străzi () [Corola-journal/Journalistic/25395_a_26720]
-
răsucire, răzgîndire și contorsiune critică, comentariul lui Paul Cernat din „Steaua” despre colaboratorii României literare rămîne așa cum e. Să vedem acum o judecată de valoare a colegului meu asupra întregii (!) literaturi de azi: „Beletristica, în schimb, mă deprimă: «bătrînii» au obosit, «tinerii» nu prea pot, cei din generația medie și-au atuns (sic!) limitele, iar limitele sunt, în mod evident, sub nivelul celor din interbelic sau din perioada dezghețului poststalinist. Mai apar, desigur, romane reușite, cîteodată (arareori...) excelente, care-mi redau
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
decît cea din trecut, iar stocul se arată a fi din ce în ce mai redus.”. Nivelul colaboratorilor României literare se potrivește, pe acest fundal, cu nivelul prozei și poeziei noastre. Beletristica îl deprimă pe Paul Cernat. E firesc să fie așa: bătrînii au obosit, tinerii nu prea pot... Limitele de azi sînt în mod evident sub limitele din interbelic. Mai există oare o literatură română, alta decît cea din trecut? Paul Cernat nu este deloc sigur. Astfel că el va spune „rămas-bun cronicii literare
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
o întâmpinare. Înserarea îl surprinse deasupra lor. întâmpine. Văzduhul îi părea vâscos, iar înaintarea îi devenise tot Vezi să nu aibă și turbare, zise celălalt cu teamă, mai grea. pregătindu-și la rând o lopată. Avea nevoie de odihna trupului obosit de-atâta cale, Pepita nici nu simți cum se înfipse în coarnele furcii. dar nu-și conteni zborul toată noaptea. Dimineața un nou Schelălăi de durere, în vreme ce deasupra capului se oraș se ivi în depărtare. Mai fusese în orașul acesta
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
I C O L A E B Ă L A Ș A ( R O M Â N IA ) Fiecare zi, una după alta, a curs firesc până în seara de dinainte de Crăciun, când am venit de la mine din sat, frânt de obosit. Revăzusem mormântul părinților și, ca într-un dialog în doi, le spusesem ce voiam să fac în viitor. Fără măcar să mănânc, m-am întins și am ațipit aproape o oră. Când m-am trezit, am deschis calculatorul. Olesya mă căutase
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
ele. Coborau la vale, spre Dunăre. Probabil așa vorbesc ei cu munții, cu mioarele... mi-am zis, în timp ce mi-am amintit de organistul Bisericii Negre care, pe ritmuri, parcă se înțelegea cu divinitatea. Imediat, după sărbători, am reînceput școala. Eram obosit. Programul de lucru mă extenua. În fiecare zi, abia așteptam să ajung acasă. Uneori, nici nu apucam să schimb câteva vorbe cu Oly și, instantaneu, adormeam. Într-o vineri, în ultima zi de lucru a primei săptămâni, am procedat la
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
să-i spun.” mărturisește scriitorul. Despre boală află unul și altul, din telefon în telefon. Începe să constate că nu-și mai aparține. „Tot timpul meu (e, n.n.) dat altora.” mărturisește spre mijlocul lunii mai. Desprinderea de propria muncă îl obosește iar societatea, chiar cea literară, cu pretențiile și solicitările ei de tot felul, superflue în cele din urmă, devine din ce în ce mai agresivă. Scriitorul pierde ritmul consemnării tuturor evenimentelor. Starea aceasta incomodă, inconvenientele generate de boală îi afectează nu doar relațiile cu
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
poate învăța din ea ce înseamna cu adevărat să ai cultul lui Eminescu. După polemică de anul trecut pe tema lui Eminescu, observațiile lui Petru Creția vin că uleiul pe o arsura. Vorbesc, se înțelege, de arsură celor care nu obosesc să reia, mereu de la capăt, lectură poeziilor, căutînd de fiecare dată un sens nou sau o nouă splendoare a formei, si pentru care Eminescu e viu și (atenție!) vulnerabil. Naționaliștii idolatri și mitomani n-au arsuri a-și obloji, ci
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
transformîndu-l într-o scriere cu trei dimensiuni șui generis. Întîrziind în continuare în sfera metodelor, mă grăbesc să precizez că, obligată de anvergură intelectuală a întreprinderii sale, Adriana Babeți reușește să reabiliteze practic - dîndu-i o substanță aproape pulsatila - o opțiune obosită prin suprasolicitare și intrată de cîteva bune decade în birocrația epistemologica: interdisciplinaritatea. Tacticile și tehnicile de lectură practicate și legitimate de autoarea cărții au o valoare demonstrativa aparte pentru viitoarele istorii ale literaturii române sau pentru esteticile receptării. Că totdeauna
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
probleme cu traficul, nu mai sunt înjurat că transport cartofi!’’, apucă să ne spună Vali, un tânăr șofer. La ora plecării încă este agitație. Se mai oprește de câteva ori pentru cei care aleargă după mașină. În autobuz majoritatea sunt obosiți, abia își mai țin ochii deschiși ca să nu uite unde trebuie să coboare. 2-3 tineri ,,înveselesc’’ atmosferă cu glumele lor. Sunt veniți de la plimbare și parcă nu s-ar duce acasă. Vedem și 2 copii care deja dorm în brațele
Bucureștiul noaptea văzut din autobuz by Rusea Ramona () [Corola-journal/Journalistic/21953_a_23278]
-
o inițiativă temerară. Și anume să inițieze colecția "Un secol de roman", menită să publice mai ales romane uitate. Coordonatorul colecției este istoricul literar clujean dl Mircea Popa și romanul cu care deschide colecția e, într-adevăr, romanul periferic Suflete obosite de Const. I.A. Nottara, apărut tocmai în 1898. Sigur, în 1898 în lumea prozei românești erau puține romane începînd cu cele de senzație din al cincilea deceniu al veacului trecut la Ciocoii vechi și noi (1863) al lui Filimon
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
de mult. S-au îndrăgostit, Maria lăsîndu-i lui Alexe sentimentul că ea l-a căutat și l-a găsit. Îl asigura că "de acum, lumea va fi eu și tu". Se anunța o singurătate în doi într-atît se asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se că pictează, el continuînd să nu facă nimic, petrecîndu-și vremea în sărutări încleștate pînă ce cădeau istoviți. Încercînd să citească poezie în doi, Alexe considera rima - ca toți simboliștii - o încătușare
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
de întâlnirea, la București, a celor doi mari Jean ai cinematografiei noastre: Jean Negulescu și Jean Georgescu. Primul, îmbrăcat în haine de o eleganță sportivă, puternic și dezinvolt, afișează o bătrânețe victorioasă, americănească, în timp ce cel de-al doilea, gârbovit și obosit de viața într-un regim comunist, își păstrează cu un efort eroic ținuta demnă. La musique avant toute chose Maria Roșca, publicistă specializată în muzicologie și etnomuzicologie, cunoscută ascultătorilor emisiunilor muzicale difuzate de postul național de radio, s-a documentat
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare din cartea asta. Mă-ntorc, nu după douăzeci de ani de lupte, hoinăreli și de culpabile plăceri, precum fiul lui Laerțiu, ci după patruzeci de ani de necredințe permanente, în care timp am zăbovit, păgînește
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
de situația mea actuală porcesc de bună în timp ce alți oameni o duc greu... Cumnatul meu și sora mea m-au primit cu o dragoste și o amabilitate fără margini. Ei îmi fac tot ce doresc și caută să nu mă obosesc, să nu mă irit, să duc o viață liniștită". Peste cîteva zile, cu febră și în imposibilitate de a scrie, îi mărturisește: "Îmi dau seama în fiecare zi tot mai mult de cîtă importanță a fost pentru mine întîlnirea mea
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
a fost cel mai adânc trădată. Mi s-a părut că și regizorul și actorii au mers la unison în această privință. Nu par a fi avut loc confruntări pentru ipostaze noi. O excepție este Catrinel Dumitrescu, dar și ea obosește să mai caute după prima parte a spectacolului, rămânând pe o singură coardă. Mărturisesc că piesa în sine, pe care nu o cunosc și nu știu ce modificări a produs adaptarea și în ce sens regizoral, nu este deloc lipsită de interes
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
gramatica este, după Steiner, "muzica gîndirii", ea imprimă unor limbi "o anume sexualitate" care lipsește altora; așa de pildă, "drama lipsei de erotism" a limbii germane ar proveni din faptul că verbul se află întotdeauna la sfîrșitul frazei ...fiind deja obosit!); last but not least, pentru că lexicul generațiilor de astăzi este din ce în ce mai sărac. O dovadă concludentă: potrivit unui sondaj efectuat de compania americană Bell, vocabularul a miliarde de apeluri telefonice se situează în interiorul a 216 cuvinte. Volumul Les passions impunies începe
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
mai tratează cititorul ca pe un adult complice, preocupat de asociații de idei și descoperiri subtextuale, capabil să rumege și să disece un text; el îl disprețuiește pe cititor: devreme ce nu ești la înălțime, la ce să te mai obosești? Un mare învățat spunea: ceea ce ți se poate lua, înseamnă că n-a fost niciodată al tău. Ceea ce ți-ai însușit à fond, tezaurul tău interior, acel ceva din tine care poate să spună nu nedreptății, minciunii, barbariei, nimeni nu
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
mascate. Astfel încît rămînerea în exil a celor două personalități alcătuiește în continuare un indice al anomaliei. După cum o amară anomalie a rămas exilul dus pînă la sfîrșitul vieții al unui alt însemnat critic, I. Negoițescu. Dacă acum "teroarea a obosit", impostura pare învestită cu noi energii malefice, neîngăduind celor drepți "nici un stil de colaborare", Ca și în "epoca de aur", exilul continuă a fi "ademenit" în verigile sale slabe, versatile. Evident, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca nu reprezintă o astfel
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
atât ca să stau la căldură cât și să nu mă piardă pe drum căci deși pe scaunul din spatele docarului mergea fie Dina fie Vasile-omul de cai-nu puteau avea încredere să mă lase cu ei deși erau două locuri, pentrucă ei, obosiți de munca de peste zi și nefăcându-și somnul, adormeau înaintea mea. În vârful dealului Strâmba (numele spune destul, încât nu mai e nevoie să-l descriu), dacă o luau prin Govora, continuau prin Groșet, Govora, Govora Sat, Buleta, Mihăiești și
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
jos decît M. Blecher și Anton Holban), prin romanul său Interior publicat în 1932, deci cînd scriitorul avea numai 25 de ani. E un roman ciudat, avînd în prim plan un erou (Călin Adam) mereu abulic, sfîșiat de tristeți nevindecabile, obosit de viață și halucinat pînă la demență efectivă. Cred că G. Călinescu, firește în Istoria literaturii... din 1941, nu a surprins cum se cuvine formula sufletească a personajului, cînd afirmă: "O anume incoerență voită și o acceptare nepăsătoare a absurdului
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
dări de seamă șefilor săi, ținea evidența unei biblioteci și a fototecii, supraveghea o expoziție de pictură a ziarului, și, păzindu-l pe director de puhoiul de vizitatori, îi introducea, în cabinet, pe cei agreați. Firește că această slujbă îl obosește, accentuîndu-i depresiile psihice. Dar izbutește să fie cunoscut și apreciat de director și adjuncții săi. Așa se explică faptul, aparent ciudat, că, în 1938, Stelian Popescu îl numește pe Fîntîneru redactor-șef la a treia serie a Universului literar (mai
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
faptului că tot ceea ce întreprinde ca autor este zadarnic nu numai că nu-l descurajează pe Daniel Bănulescu, dar îl animă nevrotic, îi conferă o supraelocvență, îi mărește până la autodistrugere productivitatea poetică. Poezia sa reprezintă exuberanța paroxistică a unui om obosit de toți și de toate. Poezie și rugăciune Lucian Vasilescu redescoperă și el sensibilitatea, o sensibilitate dureroasă, după ce poeții generației '80 și-au transplantat inimi de hârtie și și-au injectat cerneală în vene. Cărțile sale anterioare - Evenimentul zilei, 1995
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
succesului născut de trăirea solidară. în anul 2000, Liviu Ciulei nu a regăsit teatrul părăsit în anii 70, nici măcar pe cel vizitat în 1990. Pentru noii veniți, legenda a fost mai puternică decît omul. Și poate că și Prospero a obosit de cînd tot primește oaspeți pe insula lui, arătînd vremii - așa cum cere Hamlet - "forma și limitele ei"... Hamlet de William Shakspeare * Teatrul Bulandra * Traducere de Nina Cassian * Regia: Liviu Ciulei * Decorul: arh. Octavian Neculai * Costumele: Nina Brumușilă * Muzica: Ildiko Fogarassy
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
care vocile lor sunt distincte. Un ochi atent surprinde cu acuitate reacții și replici. Un minus îl reprezintă stereotipiile argotice, cît și ticurile verbale ale personajelor care nu ating numai miza autenticității ci o depășesc uneori, blocînd motoarele textului și obosindu-l. Bruschețea apariției finalului este justificată de aspectul fragmentat al textului, în concordanță cu începutul spontan. Relatarea colocvială plină de naturalețe, acuitatea observațiilor, inteligența cu care autorul desenează personaje complexe din numai cîteva linii fac din Muzici și faze un
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]