1,688 matches
-
cine e, Ioan Buduca îl contrazice, încă de la prima pagină, pe Einstein, pretinzând că teoria relativității este greșită. Apoi aduce în discuție o particulă subcuantică, G, invenție a sa, despre care crede că populează întregul univers. Particulele G revin apoi obsedant în demonstrațiile fantasmagorice din care se compune cartea. Autorul le definește și redefinește, desfășurând în gol ritualul gândirii științifice: „Încât celulele G (de energie zero) ce au a fi? Ferestre ale Multiuniversului prin care putem privi, dar nu simultan prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență... Alindora... Minodora..." Transferul de pe patul cu rotile pe masa de operație este ca o alunecare ușoară dinspre realitate spre vis. Spre un alt fel de vis. Aplecată spre ea, o mască albă deasupra căreia reușește să recunoască ochii verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
A vorbit Dora cu o vocea mică, ușor răgușită, ce pare a veni din depărtări. Victor se apleacă, îi mângâie și sărută mâinile, simte delicatețea degetelor și a pielii, dar nu recunoaște parfumul Dorei căruia i-a luat locul mirosul obsedant de spital. Se ridică și își mobilizează tot curajul. O privește. Capul strâns în bandaje albe pare cel al păpușii cu care se juca de-a doctorul fetița lor când era mică. Dar iată, păpușa deschide asupra lui privirea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
orașe, la românii de pretutindeni, pe oriunde i-au purtat meandrele vieții. Astfel ajungem la cea de-a doua grupare de proze, aceea integrată direct în viața socială, în care găsim consemnate scene mărunte (dar cât de semnificative) din perioada "obsedantului deceniu" (colectivizarea, propaganda deșănțată, accesul restrictiv la învățătură, falsitatea în toate domeniile de activitate), de după aceea, atunci când cineva atenționează: "E vremea înfrânărilor, bărbate! Cu tovarășul nu-i de glumit!", ajungând și la teme contemporane (care se calchiază perfect pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspuns, când a venit rândul întrebării aceleia imposibile " Care este regretul cel mai mare al vieții dumneavoastră" simplu de tot: "Regret nespus faptul că nu am rămas mereu copil". Pe-atunci înțelegeam absolut totul. E drept că acest răspuns, repetat obsedant la diferite testări pentru că psihologii au imaginația atât de bogată încât fură testele unii de la alții -, m-a privat de primirea unor slujbe, dar asta nu mai prezintă importanță. Ce vină aveam eu, dacă niște evaluatori, limitați axiologic, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Desculți. Și aproape imediat, de parcă bătăile de clopot fuseseră un semnal, un zgomot de copite se făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simți ca un naufragiat în mijlocul oceanului, care a abandonat pînă și speranța unei salvări divine. Fiecare articol pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli obsedantele pagini albe". Un fin scepticism, o modestie anxioasă îl specifică pe critic, sub emblema unei persistente melancolii. Cîteodată grima e cea a unui ins dezabuzat, îmbătrînit pasă-mi-te în floarea vîrstei, ce-și recunoaște cu oarecare dificultate elanurile inițiale
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
mult decât literatură. Punctul în care ea începe să tindă la aceasta, parcă nesatisfăcută de marginile ce i-au fost fixate, punctul în care ea începe să semnalizeze propria ei condiție insuficientă, atrage stăruitor privirea criticului; atenția criticului se ațintește obsedant asupra acestui punct, urmărindu-i mișcarea, tentativa de a se smulge din loc, de a fi altceva decât este. Împrumutând operei puterea ascunsă, elanul plasării pe o altă, nouă, orbită, aspirația criticului e în fond aceea (spunea foarte exact Ibrăileanu
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
o lumină oarecum inedită situația culturală din anii ’50. În răspăr cu poncifele istoriei literaturii, Sorin Antohi afirmă că, `n ce privește reconstituirea mediului social, romanele realismului socialist din anii ’50 sunt superioare celor publicate în anii ’70 pe tema obsedantului deceniu. Dincolo de tezele propagandei comuniste, scrie Sorin Antohi, „ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii «angajați» ai perioadei (...), pe când versiunea ulterioară a aceleiași perioade, revăzută și cenzurată, pe care o dă romanul anilor ’70, construiește un
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
erau exmatriculați din facultăți pentru vini mai mult decât discutabile, orice delațiune putea transforma un om nevinovat într-un „dușman al poporului” sau agent al imperialismului american. Netrăind epoca respectivă nu pot să știu care dintre cele două chipuri ale „obsedantului deceniu” este mai veridic sau mai reprezentativ pentru spiritul timpului. Trebuie să recunosc însă că Sorin Antohi și Virgil Nemoianu reușesc să tulbure serios imaginea clasicizată despre anii de început ai comunismului românesc. Pe marginea multor alte afirmații ale lui
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
mod foarte riscant identitatea reală a lui Teodor Bulza) își expune aproape indecent durerea și gelozia maladivă pricinuite de pierderea mai tinerei sale iubite. Din capul locului trebuie spus că romanul conține pagini extraordinare, dar și căderi inexplicabile. Descrierea dragostei obsedante pentru Cezarina, cu toate avatarurile ei, este, fără îndoială, partea cea mai izbutită a cărții. Precum Ibrăileanu în Adela, Teodor Bulza este atins de tentația maladivă (masochistă?) de a despica firul în patru, pentru a identifica în comportamentul iubitei semnele
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
sale la perioada optzecistă, deoarece optzeciștii sunt în plină creație și azi, și prin urmare nu și-au spus (încă) ultimul cuvânt în materie de creație livrescă; cei aflați cu o rigoare permanentă sub lentila lupei sale critice sunt autorii "obsedantului deceniu" și ai anilor imediat următori, fundal ai unei liberalizări factice. Pentru el acești autori au meritul de a fi un emițător de idei literare din spatele măștii circumstanțiale a compromisului politic. El refuză o condamnare a lor în bloc, după cum
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
precum Gaal Gabor, excluderile și sancționările unor membri ai Uniunii Scriitorilor și nu în ultimul rînd stigmatizarea lui Arghezi ("Pe Tudor Arghezi, care nici acum nu s-a schimbat, l-am desființat") alcătuiesc palmaresul sinistru al lui Leonte Răutu din "obsedantul deceniu" (în realitate o perioadă considerabil mai lungă decît sintagma meschin rezumativă a lui Marin Preda). În locul intelighenției autentice date brutal la o parte, Cameleonea înțelege a promova un set de diletanți și de impostori, cu unicul merit al acceptării
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș, să iau lecții de lene, dela piatra asta, dela copacul ăsta." (p. 64). Își construiește, bruscîndu-i pe ceilalți, un paradis artizanal. Un acvariu, imagine obsedantă a modernității, pe care bietul navigator pe mări străine îl crede o navă. Acolo, se mulțumește, contaminîndu-i și pe ceilalți, cu clipele unei fericiri controlate. Fericirea eroilor Decameronuluie o îndrăzneală, fericirea izolaților moderni e un experiment. Poveștile lor nu mai
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
acceptă a se transforma într-un "tovarăș de drum", într-un "scriitor-poputcik", celebrator al idealului comunist, așa cum ar fi dorit oficialitatea, n-ar putea fi decît dureroasă. În nenumărate momente, Bulgakov relatează suferința personală, care devine un laitmotiv, un factor obsedant al confesiunii sale. Fețele acestei suferințe se însumează compunînd fața desfigurată a scriitorului supus unor tribulații zilnice: "Astăzi n-am putut face rost de bani de nicăieri, drept care m-am întors acasă acru și mohorît". Ori: "În general, banii îmi
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
au marcat personalitatea. Jumătate vis, jumătate amintire, lumea Deltei face parte din ființa Cătălinei Cadinoiu. Povești ascultate în copilărie, întâmplări care au bulversat lumea satului, chipuri de demult, unele aproape uitate, ale unor oameni care nu mai sunt îi revin obsedant în memorie. Până la urmă totul se transformă într-o nemiloasă luptă cu timpul. Trecutul (paradisiac?) își trăiește ultimele pâlpâiri în imaginația efervescentă și în amintirile melancolice ale copilului de ieri, în vreme ce oamenii dispar, casele se degradează, locurile își schimbă aspectul
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
că erau, cel mai adesea, proaste - aveau un caracter aproape apodictic. De foarte multă vreme, nu mai provoc în mine inspirația forțată de voință, ci aștept cu lunile și anii acele tainice "dicteuri din înalt" (ori, poate, din subconștient), din obsedantul înaltăparte. -Vă înspăimântă senectutea? Cum v-ați imaginat, în adolescență, instalarea în vârsta pe care o aveți, și în ce fel o percepeți acum? - Ce frumoasă definiție dă senectuții marele nostru confrate Petre Stoica, plecat dintre noi acum câteva zile
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
cumsecade are". Apoi, s-a întors spre mine, mi-a spus cu voce tare, "domnule, arăți ca un om de treabă ("kind man"), cum poți să fii critic literar?" și a izbucnit în râs. Gluma prozatorului israelian mi-a revenit obsedant în minte la sfârșitul lecturii excelentei cărți a lui Gabriel Dimisianu Oameni și cărți. După criteriul lui Aaron Appelfeld, nici Gabriel Dimisianu nu ar avea vreo calitate care să justifice un eventual statut de critic literar. Om de o civilitate
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
ne-am dori să arate - fie vorba între noi - și viitoarea fizionomie a Sălii Mari a Palatului, din centrul capitalei noastre, înnoire promisă și nesusținută de guvernarea liberală; este unul dintre cele mai nefuncționale, mai urâte spații publice ce aparțin ,obsedantului deceniu" din mijlocul secolului trecut. La Philadelphia, la Kimmel Center, cu câteva săptămâni în urmă, am avut prilejul de a audia formațiile orchestrală și corală ale cunoscutei instituții locale de concerte ,Ama Deus Ensemble", formații conduse de dirijorul Valentin Radu
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
care înțelegerea nu este deplină. Eu, de pildă, oricâte cărți aș citi despre climatul politic și social din anii '50, sunt convins că nu voi cuprinde niciodată complexitatea fenomenului. Pentru simplul motiv că m-am născut un deceniu mai târziu. Obsedantul deceniu este ca un puzzle care se completează în mintea mea din lectura memoriilor foștilor deținuți politici, din amintirile și cărțile despre foștii lideri comuniști și mai ales din poveștile de viață ale unor oameni care au trăit epoca: Alexandru
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
Nu mai puțin, el se încarcă de istoriile trăite de alții, istorii pe care le ascultă răbdător sau le reconstituie cu minuție documentară. Diferența relevantă față de alte contexte epice este că, aici, protagonistul își simte acut apropierea sfârșitului. E tema obsedantă din Raport asupra singurătății. Uzat de boli, cu un organism aproape ruinat, cu reacții lente și într-o derută "jalnică", medicul altora se retrage într-o pustietate montană în care va putea, departe de lume, să-și lingă rănile; și
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
trupul în urma/ vorbelor lui, care viețuiesc/ în acest spațiu și sunt pline de pace" (ibidem), iar, în fond, "lumea are mare nevoie/ (...) să fie îmbrățișată (...) E și rămâne singură (...) ca o imagine a ceea ce spui" (dialog). Aproape fiecare poem conține, obsedant, referiri la cuvinte și la modul în care ele compun rețeaua existenței, una cu final deschis: "Să facem asociații cu iubirea la om/ privită ca o poveste cu final/ încă neînțeles. Merg înainte/ doar ca să aflu cum se termină" (Atâtea
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
obsesii. Și Magda Mihăilescu printr-un secret acord cu rezerva cineastului față de complicația metodologiei a abandonat din start un punct de vedere construit pe o teorie anume, pornind investigația de la invariabilele pe care cinematografia truffaultiană le propune, echivalentul unor metafore obsedante, de la teme (utopia jocului, chemarea definitoriului într-o lume a provizoriului, femeia magică și bărbatul vulnerabil etc.) la obiecte-fotografii, cuvinte și fraze cheie pentru a încerca să discearnă modul în care filmele lui Truffaut se angajează într-un dialog permanent
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]