799 matches
-
basm. Autorul a subliniat în repetate rânduri că poemele și traducerile cuprinse aici datează din anii 1925-1929, iar la sfârșitul plachetei dă ordinea lor cronologică, sugerând astfel o evoluție, deci momente depășite. Unul dintre ele este influența barbiană, negată cu obstinație, evidentă însă în câteva expresii și în maxima concizie. O adevărată oroare față de retoric și decorativ face ca peisajele să ia aspectul unor stampe din Extremul Orient. La fel, în portretul iubitei sunt reținute numai detalii - ochii „vechi” și „părul
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
dimpotrivă. Începe să se strecoare, insidios, presentimentul morții: „eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca simbol bufonul, saltimbancul, măscăriciul, simpla enumerare a unor titluri fiind elocventă: Fluturi și claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze laitmotivele anterioare: presentimentul
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
din URSS și că și-a ales personajele schițelor și nuvelelor preponderent din categoriile „pozitive”, ale dezmoșteniților soartei, a făcut ca proza lui să fie supradimensionată după 1947. Considerată deschizătoare de drum de către critica oficială marxistă, va fi inclusă cu obstinație, mai bine de un deceniu, în manualele școlare și în cursurile universitare ca model de literatură realistă angajată. S. avea cu siguranță talent, mai puțin forță epică, respirație largă, acestea fiind numai anunțate de textele pe care a apucat să
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
colectivă și mai profundă a materialului de studiat decât pe identificarea unui răspuns corect. Astfel, seminarul socratic pornește de la ideea că este mai important ca persoanele care învață să își pună întrebări și să construiască multiple răspunsuri în loc să caute, cu obstinație, „răspunsul corect”; înțelegerea tinde să fie una de profunzime, participanții urmând să ajungă la aceasta prin dialog. Cursanții au posibilitatea de a examina cu toții un fragment de text, după care se pun întrebări care îi ajută pe cursanți să gândească
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Nu sunt nimic din ce-am fost” (Exil) ș.a. Registrul liric înregistrează și aici mai multe direcții, meditații poetice precum Sentimentul tragic al existenței, Sacrificiu, Verdict, Înviere alternând cu poeme narative, de aducere-aminte s-ar zice, unde, evitându-se cu obstinație limbajul tradițional, sunt rememorate evenimente și etape parcurse. Exerciții de autocunoaștere, cărțile din exil ale lui S. îi transcriu viața și îi evaluează înfrângerile, dar și refugiul în poezie. SCRIERI: Exerciții de apărare pasivă, București, 1984; Împotriva metodei, București, 1991
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
ideologice a momentului și găsește cu cale să facă din Ion, fiul lui Dumitru, un „om nou”. Înapoiat din război cu idei revoluționare, el acționează ca factor al transformării din temelii a satului. Voica, mama adoptivă, i se opune cu obstinație, pentru că nu concepe să se despartă de pământul abia dobândit prin moartea soțului. E obligată, totuși, să o facă. Procesul mutației sufletești nu e nicidecum plauzibil, însă traiectul acestuia până la deznodământul convențional evoluează în cadre veridice. Cu a doua carte
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
încercat să-și închidă curgerea propriei existențe. Natură analitică, pasionat de logică și înlănțuiri cauzale, I. sare cu febrilitate de la un eveniment la altul, de la o epocă la alta (chiar și scrisorile personajului său au o cronologie aleatorie), urmărind cu obstinație esența fenomenelor, ideea în dialectica devenirii sale. De unde o anumită excrescență a aspectului teoretic al observației care, insuficient topit în pasta narativă, dă impresia de eseu filosofic, de digresiune abstractă, în dauna cerințelor interioare ale narațiunii. Finalul romanului consemnează și
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de generozitatea sufletească și de simțul moral. Fiindcă poetul este, în esență, un moralist care se exprimă cu precădere în tonurile tari ale satirei menippee. Cu obstinație și aplicație - demersul poetic pare a fi un nesfârșit maraton, cum sugerează și titlul unui volum - livrează, într-o enunțare neconvențională, productiv contrariantă, un mesaj de un umanism autentic, asumat prin aprofundarea lucidă a omenescului, până la sondarea ascunzișurilor abisale. S-
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
au riscat, fără succes, un gest de revoltă. Victimele sunt mai ales femei care își trăiesc ratarea aspirațiilor amoroase când au curajul să le dea ascultare, indiferent de opoziția mediului, care are însă ultimul cuvânt. Haia Sanis, personaj memorabil prin obstinația disperată de a refuza o atare soartă, plătește cu viața împotrivirea. Se întâlnesc aici și intelectuali care caută anestezierea în alcool a ambițiilor spirituale descurajate, ca Neculai Manea. Dramele surprinse sunt ale sensibilității omenești rănite de ambianța înăbușitoare și chiar
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cealaltă de natură spirituală. Diferența dintre acestea fusese ani de zile și avea să fie și mai târziu calul de bătaie al mai tuturor variantelor de tradiționalism. Opinia lui E. Lovinescu era, dimpotrivă, optimistă sub aspect istoric, teoreticianul afirmând cu obstinație că relația dintre cultură și civilizație nu trebuie socotită ireversibilă: „drumul de la cultură la civilizație nu e ireversibil; devenind condițiile vieții noastre, aceste bunuri materiale intră în deprinderi și se prefac cu timpul, prin adaptarea la unitatea noastră temperamentală, în
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
câteva studii care completează excursul nostru, publicate În periodice de orientalistică din țară și din străinătate. În fine, țin să menționez că exemplarul după care s-a făcut traducerea a fost cel furnizat de Ciprian Lupu, care a căutat cu obstinație - și În cele din urmă a și regăsit la Arhivele Statului din orașul natal, Brașov- cele două ediții. O călătorie din 1996 nu mi le descoperise. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât exemplarul este exact cel reprodus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în sensul profesării unui adevărat puritanism în expresie, cu evitarea oricăror aluzii senzuale (atât de abundente, totuși, în folclor), ci și în sensul „cumințeniei”, al menținerii stricte pe linia tradiției, al renunțării la înnoirea conținutului și a limbajului liric. În obstinația lui împotriva pretinsei putreziciuni a aproape întregii literaturi occidentale moderne, menită, potrivit convingerii sale, să dispară spre a ceda locul uzurpat unei literaturi nepervertite, care să învie bunele tradiții, directorul „Sămănătorului” mergea până acolo încât să ceară „taxe pe cărțile
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
dar și Poezii de Octavian Goga (Un nou poet, Octavian Goga, 122/1905), carte în care, deși sunt evidențiate Dăscălița, Oltul, Noi, criticul nu reușește să vadă mai mult decât tematica specifică și un anume regionalism, la care trimite cu obstinație. Pe un ton asemănător sunt comentate traducerea lui Nicolae Gane din Infernul de Dante, poezia lui Vasile Alecsandri ori versurile lui Gheorghe din Moldova. Poziții tranșante, adesea lipsite de nuanțare, ia Panu și când vorbește despre proză, deși el reprezenta
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
substanței lirice tradiționale: „Unde ești, glorie și vanitate, / unde, iubito, ai dispărut / cu picioarele tale ce sprijineau universul / unde-ai plecat, ce drumuri ai mai bătut, / ce gropi aprinse ai sărit, / pe unde ai mai plâns cu pumnii în gură?” Obstinația de a păstra formula odată descoperită în structura plachetelor ulterioare - Un domeniu al meu, Astrele negre (1983), Sintagmele nopții (1987), Ce mai e nou cu Apocalipsa (1997) - nu diminuează valoarea operei, în majoritatea situațiilor discursul având resurse de a fi
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
în Caragialia, CRC, 2002, 10; Ion Truică, Spectacolul lecturii, CL, 2002, 12; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 422-423; Nicolae Turtureanu, Ulme, „Ziarul de Iași”, 2003, 109; Carmen Mihalache, Un suflet sterp, ATN, 2003, 4; Vasile Popa Homiceanu, Caractere. Despre realitate cu obstinație, CL, 2003, 12; Ion Truică, Arta scenografilor români, Iași, 2003, 222-226. F. F.
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
trupul de fum” care împiedică ascensiunea poetului către „albastrele altare”. Ecartul temporal dintre cele două etape lirice ale lui S. corespunde distanței ce separă abstracțiunea ideii de concretețea și plasticitatea verbului: descoperind cu uimire o lume căreia îi refuzase cu obstinație dimensiunea paradigmatică a adevărului și esenței, poetul se regăsește plin de bucurie în corpuri și obiecte, încredințându-se de calitatea ultimă a realului („Nu există alt cuvânt decât cuvântul”) și lăsându-se pradă freneziei dionisiace care stăpânește lumea lui Saturn
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
aceiași ce hotărâseră perfectarea ei <ref id="30">30 Cf. Keith Hitchins, România, 1866 1947, București, 1994, p. 158. </ref>. Caracterul secret al tratatului a constituit, În egală măsură, un viciu de fond, prevederea Înscrisă la art. 6 și cu obstinație reluată la fiecare reînnoire făcând practic ca impactul său asupra opiniei publice (În România și În Ungaria) să fie aproape nul. Datorită secretului, parteneriatul cu Tripla Alianță a rămas pentru România reală o experiență superficială, societatea românească, spre deosebire de cea italiană
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
se manifeste ca reformatori sociali, politici, religioși, ca inventatori, erotomani etc. Deși trăiesc cu o mare intensitate aceste „idei”, viața lor este de fapt strict limitată la acestea; întreaga lor existență este circumscrisă în jurul ideilor delirante pe care urmăresc cu obstinație să le pună în practică. 5) Extaz și iluminare Aceste experiențe sufletești contribuie la configurarea unui model de existență pato-biografică cu aspect particular. El este specific bolnavilor epileptici sau celor cu o structură mintală de tip isteric. Experiența acestor bolnavi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
norme sociale și profesionale, s-au creat noi ceremoniale de socializare și de integrare socială. În sfârșit, nici un segment de populație nu a fost neglijat, tinerii și vârstnicii au fost supuși deopotrivă procesului de impregnare. Practicile noi instituite, repetate cu obstinație, au consolidat apoi noua învățătură, au produs întăriri, au creat convingeri. Procesul de aliniere a unei populații sau a unui grup la o nouă doctrină este complicat și necesită timp. Nu vom acorda aici un spațiu extins expunerii teoriilor manipulării
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
existat. Aveam intrare mai peste tot, existau relații de funcții și ne serveam între noi. Doar atât vă pot spune, de foame nu am suferit nici eu, nici soția mea și nici copilul meu”. În discursul acestui personaj revine cu obstinație expresia „m-am descurcat”. Este plin de admirație pentru mama sa, care a fost peceristă și șefă la bufetul din sat, care s-a descurcat, dar și pentru evoluția sa de șef, situată sub zodia aceleiași abilitați. Poate că penuria
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
treaptă a unui urcuș - i se spune „exod spre vis”, „călătorie”, „Fata morgana” - către râvnita „mare cetate”, domeniul „amintirii viitoare” a absolutului: „...câte ne-au tulburat de-atâtea ori/ Acolo nu rămân fără răspuns”. P. se simte împlinit scrutând cu obstinație o interioritate atinsă, ca de o aripă de înger, de miracolul presimțirii „izvoarelor albastre”, a existenței proiectate în etern: „Caleștile așteaptă cu fluturii la ham/ Să trecem”..., „Pornim spre țară nouă, cu soarele în scut”, „Vibrare calmă lunecă-n fântâni
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
potențează sensurile proprii ale cuvintelor și creează impresia transcenderii obiectului. Expresia armonioasă, purificată de locuri comune, este însă deseori siluită de barbarisme sau de împerecheri forțate de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
altă lume transpare din toate aceste însemnări. Dar această „lume a străinilor”, în rosturile și în resorturile ei intime, i se descoperă cu greu. Este o alteritate de o factură aparte, care nu se dezvăluie, se apără, se ascunde cu obstinație în spatele unor tradiții inamovibile. Zidul (fie că e vorba de Marele Zid, semn orgolios al grandorii, fie de zidurile succesive care protejau palatul imperial din Pekin, fie de incinta reședinței rezervate solilor, și ea un fel de închisoare) și poarta
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
dintr-un rit) sunt profund deosebite. Rușii îi ceruseră lui M. și o carte despre China, o carte care să pună la dispoziția Curții de la Moscova un tablou, sistematic și bogat în informații, al acelei împărății care se ascundea cu obstinație în spatele dificultăților naturale ce obturau căile de acces, în spatele limbii, în spatele unor aparent inamovibile tradiții. Și el s-a achitat de această îndatorire cu aceleași unelte ale învățatului, utilizând lucrări și relatări ale unor călători, precum și propriile sale observații. Două
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
dă o idee morală, iar ideea îmbracă numaidecât formele unui limbaj inflamat: „Un purgatoriu pentru trufiile netrebnice... da, printre aceste coloane capabile să susțină fiecare un secol ar trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umilință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții despre sentimentul insularității: „Singurătatea Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă.” Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]