809 matches
-
îmi spune Eduard, cu aceeași mină concentrată cu care m-a privit adineauri. Ploaia la care am asistat eu până să vii nu a avut nimic spectaculos. — Eu am văzut o ploaie torențială, în ropote, asta e! repet eu, cu obstinație. Tocmai de asta mi-a și atras atenția. Mie îmi place ploaia ropotită, mai spun, dregându-mi glasul și fixându-l cu privirea mea mioapă. (E din nou o privire aproape sfidătoare, nu mi-o pot stăpâni. Nu vreau să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Avea un alt mod de a privi viața. Un mod dificil și nu întotdeauna plăcut. Dar un mod tulburător. De fapt, tot ce scri sese Clara acolo ieșea pur și simplu din pagină și se proțăpea în mintea lui cu obstinație, de parcă își aroga dreptul la existență. Abia acum o înțelegea. Când ajunse acasă și deschise ușa, dădu nas în nas cu tâ nărul boxer, în același trening foșnitor, care-l salută cama raderește. Eduard intră în cameră, lăsând jurnalul Clarei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ani, încă neformat și cu amprenta în privire a unei lumi inexistente. De-a lungul anilor care urmaseră, în rarele dăți când încerca să suprapună peste chipul de adult reflectat în oglindă niște trăsături adolescentine, ștergea mereu din ele, cu obstinație, amprenta acelei lumi inexistente. Pe lângă imaginea pe care și-o făurise singură despre sine, privindu-se în oglindă și încercând să reducă într-un fel chipul de femeie adultă la niște trăsături imobile de fetiță și apoi de adolescentă, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a dus în sânge și i'secticidu' ăla..." Strigătele se repetă: "Nea Vasile, nea Vasile! Unde ești, bre?" "Un' să fiu? La Las Vegas sunt, să mă dau în bărci cu o negreasă!", răcnește din toaletă cel chemat cu atâta obstinație. Iese plin de nervi și traversează iute holul, dând buzna în curte: "Ce-i, bă, Petrică? Unde arde, mă, mânca-l-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu a fost niciodată dia- gnosticat oficial... Dar eu... la șaptesprezece ani... mama m-a dus la doctor pentru că nu mă mai putea opri din vorbit, nu dormisem de trei nopți și mă certam cu cineva nevăzut pentru că refuza cu obstinație să mă ajute. Și doctorul i-a spus mamei : „Doamnă, e ca și cum băiatul Ăsta ar fi Înghițit tot manualul de psihiatrie. Este maniac, psihotic, depresiv, obsesiv-compulsiv, schizofren - pe toate le are. Uite aici niște litiu“. oftă și Își scoase iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
inserarea acestora, denumită de Katherine Verdery „apropriere genealogică”, în argumentarea propriilor opinii despre cultura națională nu face posibilă stabilirea unei stricte genealogii culturale, cu surse de inspirație în ceea ce s-a produs în Occident. Sintagme ca „ființa națională”, folosită cu obstinație de protocroniști, sau vehicularea clasicilor, de exemplu „Ființa istorică” a lui Lucian Blaga, nu pot fi puse decât în intenția regimului de a construi un miez doctrinar cultural, care să exercite un capital mare de aderență. Mizeria protocronismului a constat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
celor mai reacționare cercuri imperialiste”, aceasta nefiind doar o problemă internă a Poloniei, ci una a tuturor statelor socialiste. Conducătorul român va fi taxat dur pentru îndepărtarea de la principiul neamestecului în afacerile interne, pe care, până atunci, îl susținuse cu obstinație. Pe măsură ce reformele din celelalte țări evoluează, iar în România nu pare să se întâmple nimic, apar reacții vehemente fie la nivel de partid (așa cum e comunicatul prezidiului CC al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi din 28 noiembrie), fie din partea formațiunilor civice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Din același motiv pentru care mi se pare că neputința de a te concentra este un defect cognitiv. Acțiunea și cunoașterea necesită o anumită stabilitate a dorinței sau a concentrării. Atât cât e nevoie, pentru că, dacă exagerezi, se transformă În obstinație sau obsesie. Ribot a dedicat „Împărăției capriciilor” un capitol din cartea sa despre patologia voinței. E un tip de caracter, spune el, În care voința nu prinde contur sau se conturează numai sub o formă oscilantă, instabilă și ineficientă. E
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
motivațiile celorlalți și să se lase eroic Învinsă de certitudine, deși aceasta Îi poate fi potrivnică. Cu alte cuvinte, să treacă dincolo de bariera spațiului său privat. Fără această concesie, dreptul la libertatea conștiinței se poate transforma Într-un protector al obstinației și al fanatismului, importante bătălii pierdute ale inteligenței, după cum am văzut. Folosirea publică a inteligenței implică ieșirea din universul certitudinilor private, locul unde Își pot găsi adăpost mofturile, lipsa de clarviziune sau egoismul, pentru a căuta universul certitudinilor pe cale de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție cu rațiunea, cu lumea exterioară reală, esențială, cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și societate, între particular și general, subiect și obiect - luându-și propria subiectivitate drept scop ultim 41. Intelectul contrazice deci
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim ce cosmopolitismul o înțelege ca fiind uiversală. Consideră naiv și iresponsabil de către realism, cosmopolitismul ripostează acuzând realismul de reducționism și obstinație politică; în secolul XXI, conflictele militare și problemele ecologice, pentru a oferi doar două exemple, nu mai reprezintă apanajul politicii de stat, ci sunt probleme realmente internaționale, a căror soluții, pentru a fi eficiente, trebuie să fie globale, nu locale
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
potențează sensurile proprii ale cuvintelor și creează impresia transcenderii obiectului. Expresia armonioasă, purificată de locuri comune, este însă deseori siluită de barbarisme sau de împerecheri forțate de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism juvenil, fie o îngrijorătoare megalomanie. Odată cu Lupoaica albă (1976), „Cavalerul Blândei Figuri” își creează „o mică mitologie proprie, în care ironia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
în 1983, descoperirea HTLV-3 al lui Gallo. Criticii lui Robert Gallo devin din ce în ce mai necruțători. Cum se face că, în timp ce lui Gallo i s-a brevetat imediat în SUA atât virusul cât și testul, lui Montagnier i s-a refuzat cu obstinație brevetul american cerut? De ce lui Montagnier revistele importante i-au întârziat publicarea rezultatelor, în timp ce lui Gallo articolele i-au fost imediat publicate și larg difuzate? Argumentul era jalnic. Era imposibil ca Gallo și echipa sa să „scape“ virusul de la Paris
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de generozitatea sufletească și de simțul moral. Fiindcă poetul este, în esență, un moralist care se exprimă cu precădere în tonurile tari ale satirei menippee. Cu obstinație și aplicație - demersul poetic pare a fi un nesfârșit maraton, cum sugerează și titlul unui volum - livrează, într-o enunțare neconvențională, productiv contrariantă, un mesaj de un umanism autentic, asumat prin aprofundarea lucidă a omenescului, până la sondarea ascunzișurilor abisale. S-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
la universul digital substituie în oarece privință înclinația originară a subiectului către transcendență. Se ipostaziază o nouă formă de religiozitate, una falsă, rece, sărăcăcioasă, problematică. Omul, prin natura sa, nu se mulțumește numai cu ceea ce are în față; țintește cu obstinație și altceva, care îl depășește. Această nevoie de raportare la un „dincolo” astâmpără o sete imediată și creează iluzia îmbogățirii și adiționării. Pasiunea excesivă pentru internet trădează dislocări interioare. Interactivitatea om-mașină nu este un dialog efectiv, natural, intersubiectiv. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
băltire” temporală sau, și mai rău, trăgându-i înapoi. Adevăratele scopuri ale educației nu sunt ale prezentului, ci ale viitorului. Să ne-nțelegem: ale viitorului educaților, și nu al educatorilor, care esteă mai încoace. Apoi, aceste ținte sunt fixate cu obstinație și cu multă emfază de alții (de profesori, de părinți, de societate, și mai puțin de cei în cauză!). Câte dintre obiectivele educației sunt agreate cu adevărat de către elevi/studenți sau negociate cu aceștia? Spațiul virtual pare că elimină această
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
care ne-a devenit imagine, identitate, și cu care am umplut universul, cu care distrugem pămîntul și ne aneantizăm propria ființă. De zeci de mii de ani, universul, natura, toate au evoluat; omul e singura specie care a refuzat cu obstinație să evolueze sufletește, spiritualicește. Am uitat de divinitatea din noi, am uitat că suntem dumnezei în potențialitate, lumină din lumină, că suntem unu cu Tatăl și ne-am izolat în această vale a plîngerii, într-o enclavă a durerii, învăluită
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca o radiografie a ororii. Autorul se dovedește un „excepțional poet al cruzimii” (I. Negoițescu), un martor a cărui privire intensă și rece nu ocolește nimic din ceea ce oamenii obișnuiți și chiar foștii prizonieri preferă să nu spună, insistând cu „obstinație” asupra bestialității gardienilor, supliciilor izolării în zarcă, bătăilor sălbatice și urletelor înfiorătoare ale deținuților, amplificate de zidurile din beton, dar și radiografiind degradarea morală absolută a „turnătorului” și strania relație de complicitate și chiar de solidaritate creată între victimă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
culegere (de pildă,formularea întrebării și/sau înregistrarea răspunsului), unele date nu pot fi riguros comparate. Și dacă tot am vorbit de sondaje politice, să evidențiem o greșeală jenantă pe care institutele noastre se încăpățânează s-o perpetueze cu o obstinație demnă de o cauză mai bună. Am văzut că eroarea de sondaj este una specifică fiecărei mărimi estimate. Faptul că pentru sondajele publice se dă de la început o eroare, care corespunde cazului celui mai dificil (proporție în jurul lui 50%), nu
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
libertății individului și al ideii de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate. A. investește mai mult și mai orgolios în prezența lui între contemporani decât în elaborarea operei, a propriilor „alcătuiri din hârtie”. Intelectual ubicuu, în pas cu orice noutate - dă, în 1924, cele dintâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Imperiul Roman, în cadrul unei arii geografice mediteraneene, unitatea, bazată pe realizarea unei entități politice și culturale este fără îndoială mai mult un mit decît o realitate. Pînă la urnă, dincolo de fărîmițarea feudală apoi națională, acest vis a fost continuat cu obstinație de pontifii romani în jurul ideii creștine, de Carol cel Mare și de Otto stimulați de țelul reinstaurării autorității imperiale și de Carol Quintul care urmărea apărarea catolicismului roman. Victoria statelor naționale din secolul XVI-lea pare să pună capăt acestor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
numai în atitudinea autonomiei estetice, ci și în modernitatea dominatoare pe care o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai ales cea marginală și raritatea sunt singurele determinante ale valorii, libera inițiativă, libera întreprindere caracterizează demersul economic, homo oeconomicus al lui Smith este reconstruit după nevoile cauzei și apare ca un individ egoist, lipsit de scrupule, a cărui singură obstinație o constituie maximi zarea profitului monetar, moneda este neutră; echilibrul economic este posibil ș.a. Apoi, pe aceste premise s-a construit un întreg eșafodaj, care are logica lui, o întreagă metodologie, care, după părerea mea au abătut analiza economică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în care autorul stârnește concomitent o mare admirație și o dezaprobare violentă. Parcurgerea întregii etape avangardiste a scrisului lui Sașa Pană atrage atenția asupra unei relative neconcordanțe între, pe de o parte, intențiile programatice bătăioase, mărturisite peste tot, căutând cu obstinație expresia adecvată, și, pe de alta, o structură reală, mai echilibrată, care, fără voie, o sabotează, insinuându-se, nu o dată, tocmai în miezul manifestului. Când nu sunt o prelungire a manifestelor, poeziile exprimă nostalgia depășirii punctului mort al echilibrului spiritual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotași, dar Doctorow și-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeași obstinație, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriană engleză, și William Faulkner, la debutul modernismului american, au crezut în propria lor mitologie artistică. Antologic rămîne răspunsul dat de scriitor unui reporter, după apariția romanului Ragtime
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]