20,273 matches
-
sote, sugar cu scrob și cu o felie de slănină în jurul burții ș.a. - Interesantă evoluția de la căpcăunii sexuali la căpcăunii gurmanzi, își mângîie barba diavolul îngândurat. Să fie, oare, o expresie a timpului? - Pascal Bruckner e un critic al societății occidentale de consum. A scris un eseu care se cheamă Mizeria prosperității. Titlul e relevant. - Eu am citit doar Noua dezordine amoroasă. - Nu mă miră. - Căpcăunii lui Bruckner sunt cu totul alții decât ai lui Perrault, d'Aulnoy, Chessex sau Tournier
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
cuantice corelate care se bucură de un credit tot mai larg. Continuînd demonstrația, sîntem în măsură a releva o similitudine între "ordinea culturală" și "ordinea politică", ambele înscriindu-se pe coordonate internaționale, după cum rigoarea disciplinară în avans în mediile universitare occidentale își găsește rezonanța în "corectitudinea politică". Oricum obsesia noutății, caracteristică a unui profil cultural imatur, care de altminteri a denumit perioada "modernistă" (ceea ce nu înseamnă că ar fi inferioară sub raportul valorilor creațiilor corespunzătoare), ilustrînd o ofensivă irațională, afectivă și
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
românesc. Rețin un pasaj pentru acuitatea și concretețea observației: "ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea a Apusului. Există în caracterul nostru excese de lene, de plictiseală, de îndurare, de răbdare excesivă, care ne împiedică de a fi occidentali. Pe de altă parte, găsim în noi inițiative, o anumită hărnicie în a pricepe ce e bun în altă parte și în a ni-l apropia, o vioiciune în a pricepe imediat mecanismul unei noutăți, o agerime în a nu
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
între gloria absolută și ratarea absolută, la limita dintre genialitate și imbecilitate. Se rostesc și se învîrt pe scenă, în spațiul îngust, mai degrabă desfășurat pe lungime, ca o frontiră, clișeele din viața de zi cu zi, viața modernă, mondenă, occidentală, cool în care trăim. Rețetele de izbîndă și succes, de comportament, de adresare, gesturi, haine, machiaj, privirile realității, ritmul alert, sufocant. De care ne lovim toți. Mi se face pielea găină. Toate clișeele și reziduurile de care fug, de care
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
iar în italiană kolchoz și kulak (Zingarelli 1995). Decizia politicii lingvistice a făcut deci ca termenii rusești care conțineau litera k să nu fie marcați grafic în transcrierea lor cu alfabet latin. Doar tîrziu și în bună parte prin intermediul limbilor occidentale k ajunge să conoteze alteritatea (de obicei refuzată sau ironizată) în ipostaza rusească: nomenklatura, perestroika. Imediat după 1990 am remarcat chiar o tendință, manifestată pentru puțin timp, de extindere voită și aluzivă a scrierii cu k pentru a polemiza cu
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
absolut necesară: nici o dogmă nu este infailibilă. Personajele cărții au atitudini pro și contra, așa cum, de altfel, au și cititorii. C.M.: Literatura dumneavoastră a fost tradusă în străinătate cu real succes. Care vi s-a părut a fi atitudinea editorilor occidentali față de literatura română? A.E. Așa cum scria Dumitru }epeneag, în urmă cu un an, doi, în revista Contemporanul, occidentul nu vrea autori români. Dînsul știe mult mai bine cum stau lucrurile, este de multă vreme la fața locului. Este vorba
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
decît orice este incultura generală și martirajul la care este supusă zilnic limba română. Se scrie prost și neprofesionist". Despre presa literară: "[...] Nu se mai poate face fără deschidere spre o problematică socială, politică, antropologică". Despre raportul literatură română / receptare occidentală: "O asemenea operație nu se poate face printr-un candid 'hei, rup' instituțional. Micile ingeniozități de gașcă, inflația privată a leului și veleitarismul genialoid nu fac nici o impresie pragmaticului editor european". Despre sentimentul tranziției la români: "Construim frecvent cu sentimentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
muncim, nu gândim", "moarte intelectualilor", "noi nu ne vindem țara", la atrocitățile produse de minerii conduși de Miron Cosma, la încercarea de a desființa partidele istorice, de a zdrobi mișcarea studențească și de restaurare a controlului politic asupra presei; reacția occidentală categorică a zădărnicit planul de distrugere a democrației născânde. Chiar dacă planul de instaurare a unui socialism cu față umană a eșuat, ideea n-a fost abandonată. In fapt partidul comunist, ajuns în final PSD îi datorează enorm fostului președinte: cu
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
fost reprodusă niciodată în facsimil, așa cum apare acum în revista noastră: "Tullimaar Perranarworthal Truro Cornwall TR3 7NT 1/9/90 Dragă Liviu Martinescu Am fost plecat în străinătate și abia acum îți citesc scrisoarea. Probabil e deja prea târziu... Presa occidentală și-a făcut datoria să informeze despre confiscarea Revoluției. Dacă e să dau crezare acestor informații - și n-am absolut nici un motiv să n-o fac -, atunci orice om care instigă sau ordonă astfel de acțiuni brutale, înspăimântătoare, în serie
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
în bună companie întru aceasta cu Mihai Beniuc, cu Petru Dumitriu, cu Adrian Păunescu. Putem vorbi despre autorul Groapei ca despre un balcanic decăzut, ca despre un "ocupant fanariot" al răstimpului comunist (mult diferit de seria balcanicilor noștri cu altoi occidental, pe deplin stimabili, ba chiar frecvent admirabili, de la cei doi Caragiale la Ion Barbu și de la acesta la Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Alexandru Paleologu, Alexandru George). Decăderea sa ni se înfățișează cu atît mai marcată cu cît inițial Barbu se
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
cheltuie pentru a se deplasa în orașele unde existau circumscripții electorale o fi fost considerată un sacrificiu prea mare pentru a-și exprima dorința de schimbare. După cum îmi povestea un prieten, șansele "căpșunarilor" de a se contamina de modelul democratic occidental sunt extrem de mici. Cu puține excepții, ei trăiesc într-un fel de colonii semi-penitenciare, departe de civilizație, în condiții de viață care numai la democrație nu-i face să se gândească. Există, însă, și o categorie extrem de numeroasă a românilor
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
care a încercat pe mai multe căi să-și sape albii de existență, cu unele remarcabile rezultate. Până de curând, lirica basarabeană s-a îmbibat mai cu seamă din izvoarele cele mai la îndemână, spre deosebire de aceea din dreapta Prutului, de orientare occidentală - franceză la începuturi și încă multă vreme și cu propriul patrimoniu de sincronizare. Pe când vecinătatea rusă s-a făcut simțită în chiar sensibilitatea basarabeană. însă nu aceasta ar fi sursa originalității sale, ca sunet și configurație, cât osebita calitate a
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
tot lipsit de importanță pentru savantul român. Dialog întrerupt este un roman al relației maestru spiritual-discipol și un Bildungsroman al intelectualului român ajuns în Occident. Cele 108 scrisori dau seama de pașii făcuți de Ioan Petru Culianu în sistemul universitar occidental și de "temperatura" relației sale cu Mircea Eliade. În primele scrisori, de la începutul amiciției lor, tonul profesorului este rece, expeditiv, politicos-glacial. El i se adresează corespondentului său cu "Stimate domnule Culianu", își declină orice posibilitate de a-l ajuta să
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
dea fiori românilor care își amintesc de ultimii ani ai regimului Ceaușescu: "Mult Stimate Domnule Profesor". Călăuzit cu spirit protector de Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu străbate, pas cu pas, traseul inițiatic al vieții universitare și al lumii publicațiilor științifice occidentale. Este, într-un fel, o mare șansă că Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu nu au locuit în același oraș și că în deceniile opt și nouă ale secolului trecut nu apăruse încă moda e-mail-urilor. Cu siguranță, altminteri, această corespondență
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
deceniile opt și nouă ale secolului trecut nu apăruse încă moda e-mail-urilor. Cu siguranță, altminteri, această corespondență nu ar fi existat, așa cum, probabil, în viitor nu vom avea acces la corespondența celor care astăzi își fac studiile în marile universități occidentale. Dincolo de rezervele de fond date de publicarea unui volum de corespondență fără acordul explicit al celor în cauză, trebuie spus că realizarea acestui volum este exemplară din punct de vedere științific. Tereza Culianu-Petrescu și Dan Petrescu au completat toate informațiile
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
Vom afla însă cîteva lucruri esențiale despre rolul jucat de Eliade în cariera și viața lui Culianu, despre evoluția prieteniei și preocupările științifice ale celor doi, despre viața universitară și despre avatarurile publicării unor cărți sau articole științifice în lumea occidentală din anii premergători sfîrșitului războiului rece. Și nu se poate spune că acestea ar fi lucruri lipsite de interes.
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
acest sens) îi face să vadă în Nicolae Ceaușescu mai degrabă personajul aproape simpatic din bancuri decît liderul politic rudimentar și cinic, "pretinul" lui Saddam Hussein și al lui Yasser Arafat. Este generația celor care frecventează discotecile, videotecile, bibliotecile lectoratelor occidentale și pentru care roșul comunist a devenit unul foarte relativ. După această carte, puține lucruri ar mai fi susceptibile să capteze interesul în legătură cu această generație. De aceea, îndrăznesc să îi sugerez coordonatorului ca pentru viitorul volum să coboare în timp
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
sau Andrei Pleșu. Căci Andrei Cornea tratează nu atît idei, și nici oameni, cît își concepe un model analitic care apoi lucrează aproape singur, obligîndu-l pe analist să urmeze firul raționamentului. De la structurarea capitolelor la bibliografia consultată (atît de firesc occidentală și românească), elaborarea cărții dovedește acest efort de a crea metodă, de a concepe un mod de a gîndi și de a-l pune apoi în aplicare. Mai întîi de orice, însă, titlul obligă la un avertisment, și aici mă
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
atopic de unul entopic mi se pare clar ilustrat de Cornea pe baza diferenței dintre ideile lui Nae Ionescu și cele ale lui Constantin Noica: în timp ce unul propovăduia eliminarea investițiilor străine ca mod de regăsire a unei autenticități romanești ne-occidentale, dar în ceea ce-l privește ducea o viață de lux pe banii obținuți ca reprezentant al firmei Mercedes la București, celălalt trăia el însuși mai mult decît adepții săi austeritatea și precaritatea materială pe care le definea drept condiții de
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
a crezut că a scăpat odată cu emigrarea se reproduc în variante foarte asemănătoare și în Occident. Am amintit deja despre antisemitism și xenofobie. Dar chiar și "omul nou", una dintre aberațiile "clasice" ale utopiei comuniste are un corespondent în țările occidentale. O reclamă dintr-o revistă franțuzească, înfățișîndu-l pe Omul de Oțel în care se anunță că L"Avenir este déjá lá, îi oferă autoarei șansa unei inedite paralele între trecut și prezent, între visurile lui Stalin și realitatea occidentală de
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
țările occidentale. O reclamă dintr-o revistă franțuzească, înfățișîndu-l pe Omul de Oțel în care se anunță că L"Avenir este déjá lá, îi oferă autoarei șansa unei inedite paralele între trecut și prezent, între visurile lui Stalin și realitatea occidentală de azi. Comentează Gabriela Melinescu: "Proslăveam același ŤOm de Metalť sau ŤOmul Nouť, care-și disprețuia sentimentele și avea gîndul doar la mărirea producției și îndeplinirea planului cincinal. ŤOmul de Oțelť ne bîntuia visele. Nu însemna ŤStalinť pur și simplu
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
la metroul de la Moscova lui Stalin, la Budapesta capitalistă exista un tren subteran... Marele defect al capitaliștilor care au inventat metroul e că nu și-au inventat și un aparat de propagandă pe măsură. Altfel nu-mi imaginez cum intelectuali occidentali s-au putut declara entuziasmați de metroul stalinist ca despre o mare izbîndă pentru proletariat, de parcă în țările lor de baștină metrourile ar fi fost făcute pentru uzul claselor de sus. În ceea ce ne privește ideea construirii unui tren metropolitan
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
unor opusuri temerare, chiar iconoclaste, în special în ceea ce privește logodna cuvântului cu sunetul (3 Imagini după F. Garcia Lorca; 3 Lieduri pe versuri de Apollinaire; Refractio poesis). Dar mai ales când a decis să se ia la trântă cu lumea muzicală occidentală, ademenit fiind de mirajul neatârnării și slobozeniei așa cum se vedea el prin ferestrele zăbrelite de la București. A avut chiar forța, după emigrare, să-și ia un doctorat în estetică la Universitatea Paris 1, urmând mai multe stagii de perfecționare, unul
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
trecut, în atenția presei culturale, "pragul celor 95 de ani", cu un anotimp întreg în urmă, ce să mai spunem! Cronicarul a remarcat adesea că aceia care compilează în presă (sub propria semnătură) materiale despre ruși din reviste și cărți occidentale, preiau și ortografia numelor de acolo, demascîndu-și sursa (de exemplu: Tchekhov, Tchaikovsky, Soljenitzin etc.). Ieronim Tătaru, în editorialul Refugiu în amintiri consacrat în AXIOMA nr. 6 Annei Ahmatova la 115 ani de la naștere, scrie corect numele rusești, doar într-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
fără îndoială, atmosferei de entuziastă afirmare națională (inclusiv literară) din care se nutrea în acel moment în cvasitotalitatea ei intelectualitatea românească. Opinia a părut exagerată și au protestat inclusiv autori care se pronunțau deschis pentru sincronizarea literaturii române cu literatura occidentală (precum E. Lovinescu, la a cărui revistă, "Sburătorul literar", Fundoianu publicase). Vom reveni la replici și proteste. Deocamdată e important să punem în evidență faptul că observațiile lui Fundoianu sînt neobișnuite doar prin radicalismul lor și prin soluția întrevăzută. Altfel
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]