404 matches
-
la 14 decembrie 1958 în localitatea Nădlac, județul Arad, România, fiica lui Igriczi Pavel și Elisabeta, cu domiciliul actual în Republică Slovaca, 90301 Senec, Safarikova 31, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Nădlac, Str. Griviței nr. 9, județul Arad. 24. Ochișor Gheorghe Marius născut la 21 decembrie 1962 în Brașov, județul Brașov, România, fiul lui Gheorghe și Lucia, cu domiciliul actual în Canada, 1390 De Rigaud St. Bruno, J.3.V., - 3.B.6., cu ultimul domiciliu din România, Brașov, Str.
HOTĂRÂRE nr. 630 din 6 octombrie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119351_a_120680]
-
camera mică, curată, mirosind a flori de lămâiță. Doarme Mura! Doarme îngerașul bunicii! Cine a spus că îngerii, în sfințenia lor, poartă cosițele mereu aurii? Cu mâinile împreunate a rugă, cu piciorușele ei micuțe îndoite și aduse până aproape de abdomen, ochișorii ei negri își liniștesc anevoios toate frământările. Somnul spală și curăță ochii de tot ce nu place privirilor de peste zi, într-o ușoară legănare a uitării și a iertării. Din acest motiv sunt zorile dimineții atât de curate. Roua, acești
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
îi povestească pățania. O, Doamne, să fi fost oare, vreodată, un copil mai necăjit decât Mura? Era vestită prin aceea că, la vârsta ei, reușea să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare. Dar numai mânuțele și ochișorii ei știau cu cât efort! Sub lumina lămpii cu gaz, andrelele străluceau în mișcare ritmică și rapidă. Toți se minunau când, dimineața își răsfățau privirile pe un lucru bine conturat și frumos. Dar, uneori a fost și răsplătită... Cine mai
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
să avem de a face cu un prozaism voit, conform cerințelor acestei descrieri aproape naturaliste”. Am găsit totuși un exemplu în Poezii deosebite sau Cîntece de lume de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi ochișori frumoși,/Blînzi, cu totul mîngîioși” etc. Se poate vorbi, cred, de autoproiecție la Bacovia: observator și observat. De pildă, cînd scrie „Cad, recad și nu mai tac din gură”, acestea sînt bineînțeles gesturile lui, dar și gesturi de actor care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cele mai multe ori nici nu-i zărim; ba, cei mai nechibzuiți dintre noi ar putea crede că ei nici nu există și că poveștile cu pitici sunt simple scorneli. De unde până unde omuleți cât o păstaie cu două mâini, două picioare, ochișori cât gămălia și glasuri pițigăiate? Ei bine, nu-i minciună. Piticii trăiesc nestingheriți în căsuțele lor din crenguțe uscate. Când vara-i pe sfârșite, fac o sumedenie de treburi. Pisează rădăcini și buruieni în niște piulițe mici, de piatră. Dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mereu plângea Și mereu zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi frânge!". Manole turba Și mereu lucra. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare, Pân' la buzișoare, Pân' la ochișori, Încât, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid că zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Viața mi se stinge!". Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă vine Ca să se închine
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
acest șarpe care doarme pe munte: "Un șarpe mucalit, mai subțire și mai moale decât un fir de mătase, dormea încolăcit în singurul colțișor luminat ce era printre stânci. Era ca o brățară de argint, alb și strălucitor peste tot; ochișorii lui străluceau de deșteptăciune". Pădurea ce freamătă de ciripitul păsărilor o încântă și o înveselește: "Și cu cât râdea scatiul, cu atât se adunau mai multe pasări împrejur, căznindu-se fiecare să prindă câte-o picătură. Și atunci începu în mijlocul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cine mă-ndruma. Tătuțâcă, vorbă dulce Nu ne lăsa și te duce! Tătuțâcă, vorbă bună La mata lumea s-adună Plângeți flori, plângeți păreți Fără stăpân rămâneți.” ”Scoală, scoală mămuță, scoală Că ți-o fi destul de-aseară Și deschide ochișorii Și ți-i vide toți feciorii Și deschide gurița Și-i vorbi cu noi ceva Măcar două-trei cuvinte Să le ținem și noi minte.” Sau în cazul surorilor sau fraților: „Ie-ți Marie, ziua bună De la soare, de la lună Săracă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
fiul lui 78. Toader Oane 79. Sandul Colțunachi 80. Costandin Cucoș 81. Neculaiu fiul lui Corjos 82. Costandin Cojocea 83. Grigorie Fliscă 84. Iacob Buliga 85. Gheorghie Moroșan 86. Petre Moroșan 87. Stoica, strugar, slab 88. Simion Costiș 89. Mafteiu Ochișor 90. Pintelie fiul nostru 91. Nichita Mitrofan 92. Vasile Mitrofan 93. Vasile fiul lui Ochișor 94. Vasile fiul lui Grebăn 95. Grigorie Ciupercă, slab 96. Mihalachi țulug 97. Ion țulug 98. Neculaiu țulug 99. Vasile țulug 100. Grigoraș țulug 101
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Corjos 82. Costandin Cojocea 83. Grigorie Fliscă 84. Iacob Buliga 85. Gheorghie Moroșan 86. Petre Moroșan 87. Stoica, strugar, slab 88. Simion Costiș 89. Mafteiu Ochișor 90. Pintelie fiul nostru 91. Nichita Mitrofan 92. Vasile Mitrofan 93. Vasile fiul lui Ochișor 94. Vasile fiul lui Grebăn 95. Grigorie Ciupercă, slab 96. Mihalachi țulug 97. Ion țulug 98. Neculaiu țulug 99. Vasile țulug 100. Grigoraș țulug 101. Ștefan fiul săcrierului 102. Dumitrașco fiul lui Sandu 103. Onofreiu, rus 104. Vasile Pobircu 105
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Ciupercă, slab 96. Mihalachi țulug 97. Ion țulug 98. Neculaiu țulug 99. Vasile țulug 100. Grigoraș țulug 101. Ștefan fiul săcrierului 102. Dumitrașco fiul lui Sandu 103. Onofreiu, rus 104. Vasile Pobircu 105. Neculaiu, crâșmar 106. Pricopie Ionașco 107. Timoftii Ochișor 108. Ilie Horan 109. Ion Horan 110. Pavăl Horian 111. Alexe ginerele Pântei 112. Iacob ginerele lui Pintilie 113. Pintilie Dumitrescu 114. Iliaș ginerele Irimițăi 115. Mane ginerele Irimițăi 116. Ioniță fiul Irimițăi 117. Ion Pricop 118. Irimie fratele lui
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Damian 147. Mihaiu, cojocar 148. Ion, săcrier 149. Ioniță, holtei cu mamă 150. Merăuță, holtei cu mamă 151. Timoftii, holtei cu mamă 152. Gavril Burduja 153. Ioniță holtei cu mamă 154. Alecsa, olar 155. Anton Pătrar, orb, nevolnic 156. Eftimie Ochișor, slab 157. Ștefan Vâzdoagă, surpat 158. Iacob holtei cu mamă 159. Neculai Jâosan, holtei cu mamă 160. Costin fiul Ilenei 161. Ignat nepotul lui Dumitrașco 162. Ștefan cumnatul lui 163. Gavril Mitrofan, neputincios 164. Eftimie Caproș 165. Timoftii fiul Ignătioaei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
din "jargonul cartoforilor de cafenele". A preluat-o integral G. Baronzi, în 1872, în Limba română și tradițiunile ei, ca ilustrare pentru "limba cărăitorilor". Termenii lor par astăzi învechiți: lumînare ("gîscă"), cocoană ("găină"), barosan ("curcan"), purcea cu sensul de "ladă", ochișori sau ochi de vulpe ("monede de aur"), bidiviu ("băiat, bărbat tînăr"), chezaș ("lacăt"), cînepă ("păr"), zapciu ("cîine") etc. Puține la număr, studiile românești privind argoul au fost sistate o dată cu instalarea comunismului la putere. În politica lingvistică a totalitarismului românesc, argoul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
vreau. Helăăău. Băiețaș. Uită-te la mine. Vreau și io o cârjă aicea. Deci. Te uiți la mine. Mă privești fix în ochi și-mi spui așa. A fi sau a nu fi, aceasta e-ntrebarea. Deci. La mine-n ochișori, da? Și mi spui mie asta. Hă-hă. Așa, ca glumă. Păi am zis că nu ne suspectăm reciproc, da? Asta-i doar o cârjă de probă. E doar așa, pentru mine, nu pentru emisiune. Hai, mă, băiete, că nimeni nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Hai, mănâncă ceva, spuse mătușa. Nu te uita la el. Apoi, către bărbatul ei: Din cauza ta băiatul o să plece supărat. A venit să ne vadă, iar tu îți faci de cap. Te destrăbălezi cum te destrăbălai în tinerețe cu madam Ochișor, o târfă... Cu ce-am greșit să trăiesc așa, cu ce?! Ți-am îndurat o viață bețiile și la bătrânețe n-am măcar o casă... Da' nu rămân aici în ruptul capului. Plec singură și tot plec! Tu rămâi, ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Botează-se robul lui Dumnezeu, prințul Mihai”. Apoi l-am dat preotului Negulescu, de la Biserica Braniște, să-l cufunde, punând eu mâna pe capul băiatului. Negulescu are bună deprindere. Când l-am „miruit”, era așa atent, că se uita cu ochișorii după mâna mea. După otpust, am exclamat: „Trăiască prințișorul nostru Mihai !”. Toată asistența aclama. Corul cânta „Mulți ani trăiască” !». Așa cum e firesc, evenimentul nu putea lipsi din memoriile Reginei Maria: „Cel mai cumplit viscol și un frig îngrozitor. Mihai va
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Țepelica , stătea acasă și avea grija de cei doi puișori pe care ii aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
landou rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ascunzând în interiorul lor mireasma parfumată și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și impenetrabilul secret al complicatului proces de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui calde și dulci ce o striveau necontenit. Îi trecură degetele din nou prin părul ei mătăsos, apoi se coborî ușor, mângâindu-i tot corpul, continuând s-o sărute. Jarul din ochișorii lui adânci și cu cel încins al ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma unei mări în amurgul serii. Duse un deget ușor de pe buzele lui pe buzele ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
om, o păpușică vie, o jucărie preferată. În ochii Carlinei și ai lui Valentin, Nicky era ca o oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă cristalină, cu o privire nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca spuma laptelui, iar privirea îi era pătrunzătoare și iscoditoare. Mânuțele lui, ca două pâinișoare, erau mereu în căutarea unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar fi vrut să vadă dacă totul era în regulă. Părul moale și mătăsos al lui Nicky era precum culoarea unui nisip fierbinte în razele soarelui, iar ochișorii mari și negri aveau o putere inevitabilă asupra lui Valentin, declanșând o avalanșă amestecată cu o lumină prielnică în inima lui, iar roșeața purpurie îi năvălise în obraji. Era un tablou dintre cele mai frumoase, dintre cele perfecte. Prin această
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo șaisprezece
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo șaisprezece ani. Arăta ca o bilă rotundă. Era ca o chiflă pusă în două scobitori. Ochii aveau o privire puțin dură iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]