405 matches
-
se trezește spuse: Muța-mamii, de-acu suntem acasă și nu-mi mai este frică de nimica! Copilul care pășea repede și mărunțel, pentru a fi În rând cu bunica sa, se bucură de schimbare, se scutură și se șterse la ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări cu privirea degetul indicator al Mamaiei, care avea la oarece depărtare de vârful său o poartă din scândură, dincolo de care se Înfățișa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
egoiste decât cea pe care crezusem că o cunosc până atunci. Am pornit motorul și apoi am privit-o din nou. Încă se mai uita la mine, cu obrajii ei dolofani și cu vârful nasului rece din cauza frigului, și cu ochișorii strălucitori din spatele ochelarilor. Spre uluirea mea, îmi zâmbi brusc puțin, iar pomeții obrajilor ei îmbujorați se ridicară ca niște dealuri gemene peste care ochii îi străluceau ca niște sori ce răsar. Am simțit un fior de fericire intensă care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu sunt sigură dacă nu mi-aș fi dorit ca ușa să fie încuiată. Ar fi fost mai ușor dacă nu aflam niciodată. Dacă nu afla tata. Charlie M i-am dat seama că se punea ceva la cale, desigur. Ochișorii dragi ai lui Stacey trădează mai multe decât își dă ea seama, și când ne așezaserăm în paturile noastre și o mângâiam cum îmi place să fac, mă privea foarte - cum s-o descriu? Gânditoare. De obicei chicotește sau își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Alexandra își aminti că-i promisese mamei să o ajute și se grăbi să iasă din casă. În prag o întâmpină soarele care era atât de vesel și stralucea atât de frumos! Razele lui îi mângâiau fețișoara ei somnoroasă și ochișorii ce abia i se deschideau. „Ultima zi” - se gândi micuța și se bucură nespus. De luni, tot număra zilele care mai rămâneau până duminică. Se apropia Sărbătoarea cea Mare și mult așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița ei cea nouă! Sărmana mamă, ce va zice? Ce va simți? Ce să-i spună? Cum să intre în curte în așa hal? Nu înțelegea pentru ce procedase vecina în așa mod cu ea? Oare chiar atât de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
am în mine, 30 {EminescuOpVI 31} (265) Greere străine? Că te-ai duce de-ai ajunge Noaptea de te-ai plânge, Ca o pasăre măiastră La noi în fereastră. (270) Vai de picioarele mele Pe-unde îmblă ele? Vai de ochișorii mei Pe-unde îmblă ei? Inima-n mine-i bolnavă, (275) Floare de dumbravă, Și vai lacrimile mele, Cum le vărs cu jele! Du-te greer, du-te greer, Pân-la munte-n creer (280) Și privește - nduioșată Zarea depărtată, Lumea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de ochișori. 68 Toate fetele se duc La umbra de nuc, Dar pe mine nu mă lasă Mămuca de - acasă; Toate fetele se trag La umbra de fag, Dar pe mine nu mă lasă Că-i pădurea deasă; Toate fetele s-adun
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
188 {EminescuOpVI 189} Ș-așa-mi vine ca să sbor Ca să spun mândri de dor Și să-i spun să nu jelească, Nu jelească, pătimească, Că i-i fața îngerească. Că și eu sunt jălitor Și de lacrimi varsător După mândrii ochișori Ș-oi ruga pe Dumnezeu Să mă ducă-n brațul tău. Nu știu, lele, ce-a picat Că de când ne-am împăcat Pare-mi că te-am zăuitat. Nu știu iești tu mânioasă, Nu ești însă nici voioasă, Că de când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să sbor De la nor la nor Și m-aș ridica Tot deasupra ta, Până acolo în stele, Hai și pân la tine, lele, Eu cu tine aș trăi, Cu tine m-aș și iubi. Lelișoară, să nu mori, Țucu-ți albii ochișori. 142 Cuconiță Dumneata Doară mi-ai făcut ceva: Astă noapte mă visam Că cu Dumneata dormiam Și sărutam perina, Gândeam că ești Dumneata. Cuconiță Dumneata, Vorbelor nu te uita, Uită-te la fața mea, Care te-am iubit cu ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de ghiață din țărmure, Cireșe din doi altoi. Mândra din graiu-și grăia: - Apa rece s-o-ncălzit, Cireșile s-o trecut. Iară el din grai grăia: - Mândră, mândrulița mea, Mare ești, puțin pricepi, Sloi de ghiață-s buzele, Cireșe din doi altoi Mîndro-s ochișorii tăi. 341 Dintre luci, dintre preluci, Petrișorule, ce strigi? Nime-n lume nu-l aude - Decât maică-sa din curte. - Sau boii i-ai prăpădit, Sau cămașa ți-ai negrit? - Nici boii n-am prăpădit, Nici cămașa n-am negrit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le sui în sus Fac un haz nespus, Când le lași în jos Mă pătrund la os, Ș-acum dimprotivă Ești nemilostivă, Te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși, Ochișorii tăi Samănă cu - ai miei. Sprincenele tale Vor să mă omoare, Când le sui în sus Fac un haz nespus, Când le lași în jos Mă pătrund la os, Ș-acum dimprotivă Ești nemilostivă, Te-ai pornit a rău Spre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
duc, Inima, sufletul meu Rămâne când plec eu, Fără ea nu e noroc Pustiu sunt în orice loc, Fără ea, împărăție Ardere-ar, fire-ar pustie, Pân va fi a mă întoarce Ochii mei nu se mai stoarce; Plângeți, plângeți ochișori, În suspinuri fiți mai ușori, Va norocul cel tiran Minutul să-mi fie an, Veacul va să-mi fie căznit, Ahtul meu n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
duc, Inima, sufletul meu Rămâne când plec eu, Fără ea nu e noroc Pustiu sunt în orice loc, Fără ea, împărăție Ardere-ar, fire-ar pustie, Pân va fi a mă întoarce Ochii mei nu se mai stoarce; Plângeți, plângeți ochișori, În suspinuri fiți mai ușori, Va norocul cel tiran Minutul să-mi fie an, Veacul va să-mi fie căznit, Ahtul meu n-are sfârșit. No. 45 Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ajuns drept în mijlocul sufletului, ca un glonte într-o țintă - apoi am mers la pendulă, i-am descuiat ușa și-am scos cutiuța din catifea. I-am dat-o lui Jacques s-o deschidă, ca să-i fac o bucurie și ochișorii lui rotunzi erau ca boabele uleioase de cafea de la armeanul nostru, Levon Harutunian. Levon înseamnă, pe limba lui, același lucru cu Leon, numele lui papa: sunt lei-paralei. — E un bilețel împăturrit în patrru. O, și sub bilet e un inel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
calificată însă bătrână, de peste șaptezeci de ani. Pe atunci așa nășteau majoritatea femeilor. Fetița nu avea nici nume și nici măcar pe cineva care să o ocrotească, care să-i pună măcar biberonul în gură. Din primul moment ne-a impresionat ochișorii ei negri ca două bobițe de piper. Ne-am îndrăgostit de ea de la bun început. Cu toată frumusețea fetiței, dacă nu i-am fi cunoscut originea, nu am fi avut curajul să o înfiem. Părinții ei: două suflete rătăcite care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii lui gălbui... zbrr.. și, dispăru printre crengi. Din nou, în pădure, se lăsă o liniște dumnezeiască... o tăcere sfântă. Cerul încă era senin, dar peste pădure se lăsă înserarea. Ce l-o fi făcut pe Anton să întoarcă capul, n-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie bună
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
insensibil la căldură, la muște și chiar la șopârla care, la un moment dat, îi trecuse peste față și acum stătea acolo, verde și albă, la mai puțin de un metru de nasul lui, cocoțată pe piatră, observându-l cu ochișorii ei rotunzi, negri și jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi arătă că era ceasul de gaila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cartier vestea că eram mare specialist în furișarea discretă-n culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist. Avea Suzana o copchiliță construită după toate regulile artei: de la picioruș până la ochișori. Purta câțiva anișori în fața mea, care eram tot un mucos; cel puțin pentru ea. Suzana, spirituală: "Z, Doamne Dumnezeule, nu-i plac oare și copchilei mele mușcatele?..." Eu, isteț, râd complice. Primesc sarcini precise. Construita după toate regulile artei trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chef și că Piá - sau cum s-o fi numind ea - nu era nevasta lui și nici nu va fi vreodată, dar se hotărî să tacă. Observă unul după altul chipurile războinicilor: ai fi zis că sunt pașnice, dar în ochișorii lor negri migdalați strălucea mereu acea lumină dușmănoasă și neliniștitoare. Înțelese că nu era momentul să se împotrivească tribului. În fond, nici nu era foarte sigur că ar fi vrut să se împotrivească. Toată ziua cugetase la posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
băgau ai mei pe gît. Vrei să spui că Radu nu făcea două parale? Da. Tata știe că și Radu...? Sigur că știe. Deci ai fost violată de tata? Așa și așa. Dana asta ți se potrivește și-i umblă ochișorii ăia în căpșor, mamă, mamă. Ionel a băgat la cap experiența părinților și s-a trezit din moleșeală. În mintea sa avea doar imaginea cu Dana strînsă în menghină și, din acest motiv, sîngele său a dat în clocot. Urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apropiindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]