142,832 matches
-
ea, perplexă, să interpretez, într-un fel, simbolistica. Între rîs și plîns, aleg rîsul: Înseamnă că intrăm în NATO!" N-am supralicitat și nu i-am spus că, dacă nu intrăm în NATO, nu mai scriu în viața mea la "Ochiul magic"!
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
viu, fiindcă " De fapt l-am furat și l-am dus cu mine peste mări și țări, l-am făcut foaie de carte" (Recviem în trei pentru un oraș dispărut). O abordare a realității din interior, o lume văzută "cu ochiul dinăuntru" (Nu pe dinăuntru) și mai toate textele în care, aproape că nu mai interesează faptele narațiunii, pentru că important este ce se adună ca sentimente și unde se oprește palpabilul ca să fie preluat de vis, într-o notă romantică și
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
Jebeleanu ține să ni-l arate pe Avram Iancu, conștient de greșeală: " Se gîndește Iancu, vede/ C-a greșit, și rău îi pare"". Sau o asemenea apreciere provocatoare: "Fapta partidului a fost pseudoîmpăcarea româno-maghiară, ale cărei rezultate le avem sub ochi din 1989 încoace, în teritoriile românești locuite de români și unguri" Sau reproșul la adresa acordării unui premiu unui neromân: "În anul 1979, Eugen Jebeleanu este coautor, alături de George Macovescu, al acordării Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor lui Meliusz Joszef, prieten
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
urinează pe un perete și pe capul unui alt bolnav. "Plouă! Plouă! Babele se ouă!" gângurește acesta, râzând bezmetic. O fată, ce pare de 20-25 de ani, însărcinată, fuge pe coridor țipând: "Vin extratereștrii să mă f...!" După ea, cu ochii scoși din orbite, aleargă zece-cincisprezece bărbați, tineri sau trecuți de 50 de ani [...] Un bolnav mic de statură s-a urcat - Dumnezeu știe cum - pe rezervorul unui closet și râde ori de câte ori un altul trage apa" (Hristosul de tinichea). Dracii în
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
existente nu se pot lăuda că au numai profesori de elită și că-și merită numele. De unde și-ar putea racola personalul calificat Universitățile județene, încît să facă învățămînt superior? * ROMÂNIA LIBERĂ își anunță cititorii că NATO ar fi pus ochii pe Nicolae Văcăroiu, citînd surse diplomatice. Mai exact, o sursă de acest fel: "Diplomatul, cu rang înalt în ierarhia ambasadei țării sale ne-a informat că guvernul Năstase mai are de îndeplinit două condiții (pentru admiterea României în NATO, n.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
ușor ! Mă mântuiește ! Fii Îndurător !... 5. Căci morții nu Își mai aduc aminte De Tine, să Te laude, Părinte... 6. M-am istovit de suferință. Gem Întreaga noapte-n beznă și Te chem. Scaldându-mi asternutu-n lacrimi grele, 7. Am ochii arși de veghe și de jele, De ură urzitorilor de rele. 8. Plecați, Îndepartati-va, acei Ce ma urâți, nemernici și misei ! Căci Domnul glasul meu l-a auzit, 9. Chemarea, rugăciunea mi-a primit Și iată-mă, prin Domnul, izbăvit
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
a urmat notiței despre noi: Se cîntă rock Unplugged cu Direcția 5, Frank Sinatra, un maniaco-depresiv care a crescut natalitatea americană, Premieră la "Academia Vedetelor", Britney Spears, un Mickey Mouse al tv etc. Să nu omit capitalele informații din rubrica Ochii și urechile lumii (din care aflăm, între altele, de ce regizoarea franceză Josée Dayan a declarat că iubește femeile) și nelipsita poză din fiecare vineri, cu o superbă Halle Berry pe care proaspătul Oscar a încălzit-o pînă la a se
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă alchimie a stărilor prezentă la toate nivelurile
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
în care aceste obiecte nu se constituie într-un univers exterior, vizual, sensibil. Pentru poet, "dintr-o cutie veche de Coca-Cola / se poate plăsmui o candelă / sau chiar câteva grămăjoare de fosfor / și nu te mai uita la mine / prin ochii aceluiași pește zburător / ajuns deasupra nisipului." Puține obiecte concrete, geografia camerei de subsol, sunt toatedisparate, însingurate și metafizice, ele au un echilibru static ce se perpetuează, generând stări de anxietate și obsesii (de unde motivele recurente ale poetului, privirea, sângele) și
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
bun-simț impresionant, dar făcând figură de om rațional într-o lume de apucați. Nu știu care e poziția acestor doi prelați în lumea de mișmașuri bizantine care a ajuns biserica de stat. Pot doar bănui că ei stau precum ardeiul iute în ochii ahtiaților de putere și de bogății care și-au făcut din jurământul de a-l servi pe Dumnezeu o armă de parvenire socială. Așa cum merg lucrurile, după înhăitarea bisericii cu forțele politice reacționare din societate, e de presupus că ecumenismul
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
și renovare. Curiozitatea mă ispitea, mărturisesc, de mult și mi s-a părut că mi se oferă o șansă, acum, să întrezăresc ceva din noul chip. Mai devreme decît toți ceilalți. Am pășit în mijlocul forfotei unui șantier. Mergeam încet, iar ochii îmi zburau în toate părțile. Imaginea începe să se contureze. Arhitectul acestui proiect îndrăzneț, foarte dinamic și modern este acela care și-a mai legat numele de o sală din București, cea a Teatrului Act, Octavian Neculai. M-am plimbat
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
literar instrumentele publicisticii combative. Nu e puțin lucru, oricît ar strîmba din nas unii și alții, și e mai ales important astăzi, cînd curajul fie cade în prost gust, fie, atunci cînd vine din onestitate reală, nu e văzut cu ochi buni. Două sînt cărțile semnate Marta Petreu care au apărut în 2001. Prima, Ionescu în țara tatălui, merge în continuarea cercetărilor în filosofia, literatura și atitudinea politică a intelectualilor din perioada interbelică, a numelor sonore care au devenit apoi celebrități
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din articolele publicistice și din jurnalul de tinerețe. O a doua parte a capitolului abordează piesele de teatru, din aceeași perspectivă oarecum curioasă pentru un ochi de literat, a permanentei arheologii filosofice. Dincolo de Urmuz și Caragiale sau poate înaintea acestora, dramaturgul Ionescu e descoperit a fi incredibil de coerent într-o atitudine filosofică constantă de-a lungul carierei. Paiața metafizică și comunicarea imposibilă, teribilismul, fronda și
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
unde tânărul care o adorase cândva continuă să-i trimită casete pe care îi citește cu voce tare marile opere ale literaturii universale. Femeia învață să scrie, învață să citească, dar, fără a mai putea depăși alegerea ei greșită, deschiderea ochilor - înțelegerea vinovăției - o duce la sinucidere. Ce anume face din romanul lui Schlink o carte imposibil de lăsat din mână? Nu numai erotismul "curat", puternic, care pune mai presus spiritul, nu numai întâmplările palpitante de roman polițist, ci mai ales
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
să semneze un cec, oarecum dezabuzat, precum și dl S.O. Vântu, care, după ce și-a lichidat conturile în țară, cu unica satisfacție de a fi format un pluton de tineri în specialitate, se pregătește să acționeze prin străinătăți. Dacă pune ochii pe Ungaria, visul cel mai scump al P.R.M.-ului capătă o nesperată șansă de împlinire. Numai pe anonimul telespectator îl pasc halucinațiile. I se năzare că-l vede pe dl. Tucă jucând la fileu cu dl Gyuri Pascu, asistați de
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
Natașa a pus bomboana în fața ei, pe masă, și a început să plîngă. Cînd se uită, pe masă-s din nou două bomboane. Natașa mănîncă o bomboană și iarăși izbucnește în plîns. Natașa plînge, dar în același timp trage cu ochiul spre masă, poate a apărut a doua bomboană. Dar a doua bomboană nu apare. Natașa a încetat să plîngă și a început să cînte. A cîntat, a cîntat și deodată a murit. A venit tatăl Natașei, a luat-o pe
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
care este însă din plin compensat de fluxul tematic: România, românii și Europa în ultimul deceniu. Exilul apare descris într-o lumină foarte autentică. în Hotel Europa, rutina zilnică a unui cuplu este cutremurată de evenimentele din '89 din România. Ochiul naratorului este cinic nu de puține ori - el surprinde și reacțiile "telespectatorilor revoluționari" la revoluția românească transmisă în direct. în Maramureș sînt povestite scene în care francezii se îndreptau spre frigider, își luau provizii și se instalau confortabil în fotolii
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
la adresa autorului-personaj "Țepeneag", multe observații fiind juste... Mai ales cele legate de prolificitate. Cum precizam la început, rețeta tinde să sufoce interesul destul de devreme în această etapă a creației lui Țepeneag. Cel care relatează toată povestea scapă în Maramureș de ochiul celui mai vigilent cititor al său, iubita. Faptul că Marianne este țintuită la pat într-un spital are repercusiuni interesante asupra narațiunii. Apar nu de puține ori combinații stranii pe care le-am putea numi "realism oniric". Este vorba despre
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
ar fi fost, Dumnezeu nu i-ar fi răspuns niciodată (nici nu l-ar fi pedepsit, de altfel)." Maria Zambrano. Confesiunea - gen literar. Cu cinci scrisori inedite de la Emil Cioran. Traducere din spaniolă: Mariana Sipoș. Editura Amarcord, 2001. Cu doi ochi stângi Dintre sutele de monografii dedicate lui Shakespeare - documentariste, romanțate, sau strict pilduitoare - cea a lui Burgess este opera unui prozator (de altfel, cu mare carieră în acest sens, fiind autorul scenarizatei Portocale mecanice). Având în minte acel Totus mundi
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
umor sunt observațiile asupra portretului pictat la câteva decenii după moartea lui Shakespeare, din relatările-amintiri ale unor contemporani (mulți au astfel de portrete, inclusiv Tudor Vladimirescu a fost "zugrăvit" la douăzeci de ani după moartea Pandurului) - un Shakespeare "cu doi ochi drepți și nici unul stâng", cu frunte "de negustor", căreia în nici un fel n-ai putea să-i atribui meditații înalte. Cei doi ochi stângi ai lui Shakespeare au văzut însă lumea în adevărat-dezechilibrata ei lumină, atât de limpede încât nici
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
inclusiv Tudor Vladimirescu a fost "zugrăvit" la douăzeci de ani după moartea Pandurului) - un Shakespeare "cu doi ochi drepți și nici unul stâng", cu frunte "de negustor", căreia în nici un fel n-ai putea să-i atribui meditații înalte. Cei doi ochi stângi ai lui Shakespeare au văzut însă lumea în adevărat-dezechilibrata ei lumină, atât de limpede încât nici astăzi imaginile nu s-au șters, iar "fruntea de negustor" e chiar potrivită unuia care rămâne best-seller chiar peste sute de ani. " Nu
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
a "antisemiților", "anti-democraților" și "anti-occidentalilor" i-a fost adăugat de curând numele celui mai de succes intelectual român al momentului, H.-R. Patapievici. Sigur că e mai comod să scrii articole "îngrijorate" că nu știu care turnură de frază a învinuitului sugerează ochiului vigilent invizibile primejdii pentru o ființă umană abstractă, decât să răspunzi unor atacuri la baionetă cât se poate de concrete. Sunt și eu de acord că trăim într-o lume aflată în pericolul disoluției etice și politice și că echilibrul
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
larg deschise, am putut vedea de pe coridor că încăperea era plină. Curios de fenomen, m-am apropiat și am văzut următoarea scenă, parcă desprinsă dintr-un roman rusesc de secolul al nouăsprezecelea: o sală înțesată de tineri îl sorbea din ochi pe-un călugăr (sau preot) în vârstă, posesorul unei imense bărbi de tip slav, prelinsă abundent pe piept. Monahul, în transă, vorbea despre forța mistică a numerelor. Am ascultat câteva minute destul de mirat de ceea ce mi se părea a fi
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
Ceaușescu, dau, astăzi, edililor o bătaie de cap încă mai mare decît blocurile, cînd n-au avut "șansa" să scape complet de ele, precum la Roman sau mai știu eu unde. Neretrocedate la vreme foștilor proprietari, ele se părăginesc sub ochii nepăsători ai unor primari care n-au nici cea mai mică inițiativă. Am văzut străzi, care făceau altădată mîndria unor orașe, ale căror case istorice se părăduiesc, devastate de locatari ocazionali, cu tencuiala roasă, cu ferestre oarbe și obloane bătute
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]