2,513 matches
-
un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și făcea să-i apară în ochi o lumină nefastă. Nu, era incredibil! Aceiași ochi mari, goliți de gânduri, aceeași fizionomie, ermetică și naivă totodată! Nimeni n-ar putea înțelege ce am simțit atunci. Aș fi vrut să fug din mine însumi. Era posibilă o astfel de coincidență? Îmi apăru din nou întreaga mizerie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un interval de timp considerabil, să constate spargerea, concluzionase că nu mai putea face nimica cu probele-amprente colectate, deoarece praful fusese șters de mai multe ori atât de pe statuete, cât și de pe mobilă. Așa că prinde, frate, orbul și scoate-i ochii sau, mai simplu, mulțumește-i prietenei Crina care avusese grijă de apartament și care, în afară de faptul că nu se putea scula dimineața înainte de orele 9 și nu putea deschide ochișorii fără o jumătate de litru de cafea neagră tare, tare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vreți să-i ziceți în doi peri, nici lecții de partid, iar administratorul se numea vechil, parcă. Așteptați să cânte mai întâi cornul, să-i răspundă alt corn și altul și așteptați mai apoi să intre căprioarele. Doamnă contesă, dumneata ochești o căprioară și tragi prima săgeată. Nimerești. Așa scrie în text, de fapt. Vei fi fericită. Dar vei vedea că fericirea dumitale nu va dura totuși, mult. Fericirea aceasta pe care o vei gusta nu-i alta decât fericirea morții
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu-mi atinge vodca! Poți s-o privești, poți s-o comanzi ori să arăți cu degetul spre ea, dar din momentul În care Începem să ne facem ochi dulci unul altuia, las-o-n pace! Așa c-am alunecat lin de pe scaun și m-am Întors către minotaur, Întrebându-l: — Vezi ce-ai făcut? Nu știi ce-a spus Heraclit? Namila m-a privit fix, clătinându-și agale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
clipele alea numai la asta nu se gîndea nimeni, forțele de ordine începuseră deja să-și facă apariția, și din cauza lor mulți se speriaseră și părăsiseră manifestația. Cam în minutele acelea, Santinelă, mi se pare, a venit cu ideea salvatoare, ochind mesele, băncile și scaunele aflate pe terasă la Dunărea. Un întreg sistem aruncat la coșul de gunoi al istoriei de pe o zi pe alta, își reia Roja șirul gîndurilor, o țară întreagă pusă la zid de niște mîini criminale, mii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
naibii hardughie, dom’ Președinte, nu mă mir că tocmai de aici v ați gîndit să trageți sforile, privește dintr-un capăt în altul al clădirii care seamănă cu o pușcărie imensă, dîndu-și seama că începe să amețească. — Ai văzut ce ochi a făcut nevastă-mea cînd i am spus că s-ar putea să ne întoarcem într-o oră, cel mult două, dacă totul iese conform planului, spune domnul Președinte punînd mîna pe portieră, trăgînd energic și trîntindu-se pe scaunul copilotului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
blană de oaie. Dacă așa ai pus problema, e clar că l-ai luat cu lopata, că nu i-ai mai lăsat nici o șansă să se apere, l-ai ras cu fulgi cu tot, spuse Timișoara. — Să vezi numai ce ochi a făcut Angelina cînd a început să înțeleagă că de fapt toată beleaua i se trage de la Roja, care n-a fost și nu e altceva decît un șantajist și un profitor, fost securist care continuă să le facă zile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de bune vorbele care circulă din gură în gură sau textele alea senzaționale tipărite grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit, face pe prostul ochindu-l pe unul cu o cîrpă roșie înnodată la cot, am avut de furcă cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar ce căutai matale în zona aia, de unde-mi vii și încotro te îndrepți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vorbă cu tine? Pentru că îți face plăcere, zice Roja, ar trebui să lași canarul să zboare, sfîntulețule, să deschizi ușița coliviei și să-i dai drumul, n-o meriți, n-a fost niciodată de nasul tău, o să-ți deschid eu ochii dacă n-a făcut-o nimeni pînă acum, va trebui să o lași să se mute, altă cale nu există. De unde știi tu ce posibilități ar mai fi? Și cu ce îl avea la mînă? S-o spună odată direct
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o femeie planturoasă de vârstă medie, așează revistele cu dexteritate, În spațiile făcute anume pe cele două obloane deschise larg ale chioșcului, se oprește o clipă și-l privește fix În ochi pe Antoniuă, ce citești În ochii mei? -Ai ochi verzi, frumoși, nu citesc În ei decât o misterioasă frumusețe. -Lasă găinăriile astea, ce, crezi că dacă te-ai ferchezuit astăzi, mă poți seduce? Îți spun eu ce se citește În ochii mei: o disperare cumplită. O disperare nemaivăzută. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și în cazul ei. După părerea mea o asemenea înfățișare poate fi, și chiar este în cazul Antoniei, extrem de atrăgătoare și de emoționantă, dobândind o distincție pe care aceeași față nu o avea când persoana era mai tânără. Antonia are ochi căprui mari, inteligenți și pătrunzători și o gură mobilă și expresivă care este în general strânsă într-un fel de botișor care exprimă interes și o bunăvoință puțin ironică. E o femeie înaltă; și, deși a avut totdeauna o tendință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aprinse o lumină sulfuroasă, Încuie jaluzelele cu câteva mișcări pricepute, stinse chibritul și se Îndreptă de spate. Fără a scoate un cuvânt, dădu din cap. Chipul său frumos - curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care se putea întâmpla să nu le mai văd niciodată. Și iată-i pistruii rotunzi, care, din câte zice ea, în copilărie îi acopereau toată fața și pe care nu i-aș mai fi văzut niciodată. Și iată-i ochii căprui-roșcați, ochii ei de culoarea cojii checului cu miere, sunt încă deschiși, încă mă privesc iubitori. Iată sucul de ghimbir - și, deși mi-a fost sete, nu m-am putut sili să-l beau! Așa că mi-am luat picioarele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Bună seara!“ și „Noapte bună!“ Doamne! Limba engleză e o formă de comunicare! Conversația nu-i, așadar, numai un foc încrucișat în care împuști și ești, la rândul tău, împușcat. În care îți cauți scăparea din calea glonțului inamic și ochești cu gânduri ucigașe! Cuvintele nu-s doar bombe și gloanțe - nu, ele sunt mici cadouri ce conțin sensuri! Stai, că n-am terminat - de parcă experiența prezenței mele înlăuntrul mai curând decât în afara acestor perdele goișe n-ar fi îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
crengi i se desprind păstăi lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici și tari. OK. Iată un adevăr științific legat de copacul nostru, comunicat de maică-mea, Sophie Linnaeus: Dacă sufli bobițele alea printr-un pai, poți scoate ochi cuiva, să-l lași orb pe viață (AȘA CĂ SĂ NU FACI NICIODATĂ UNA CA ASTA! NICI MĂCAR ÎN GLUMĂ! ȘI DACĂ ÎȚI FACE ȚIE CINEVA UNA CA ASTA, SĂ-MI SPUI IMEDIAT!). Cam ăsta e, mai mult sau mai puțin, genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar cu clasă. Avea douăzeci și opt de ani, păr blond până la coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată se unduia superb din cauza brizei În jurul picioarelor ei. Nu era Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
taburetului lui de parcă era o leoaică Înfometată atunci când eu și Lauren am mers spre ei, dar, de Îndată ce Sanford o zări pe Lauren, atenția lui se Îndreptă către ea. Era ca și cum pusese un reflector spre ea ca să o localizeze. Nu avea ochi pentru nimeni altcineva. Ah, cea mai frumoasă fată din New York, spuse el, ridicându-și mâinile spre Lauren, care i le-a luat În ale ei. Sanford rămase lipit de taburet, iar Lauren se așeză chiar lângă el. Restul lumii rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru un vas care chiar Îți taie respirația 1. —Nu-i așa? zise Hunter. Ce altceva se mai petrece pe acolo? Păi, văd o mulțime de membri ai echipajului care se agită pe puntea superioară, i-am răspuns, micșorându-mi ochii când priveam prin binoclu. Și mai văd... o!... acela pare să fie un bărbat care colindă pe puntea inferioară... și uite-o și pe soția lui... arată incredibil de bine... e Îmbrăcată cu un caftan mini superb, cu broderie aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt mânjite de sânge. Chipul diavolului. Șuvițele blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii precum coarnele diavolului. Țăcălia lui roșie. Totul este roșu; doar ochi-i sunt albi. Nu acel alb al steagurilor albe, al abandonului. E albul ouălor fierte tari, al puilor ghemuiți în cuști suprapuse, al durerii, suferinței și morții din fermele industriale. — Ca Adam și Eva izgoniți din Grădina Raiului, zice. Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te mai ascult. La auzul acestui ordin, bărbatul își ridică fruntea: doi ochi vii, scăpărători, o țintuiesc pe femeia din fața lui, care începe să dea înapoi. Dacă-i atît de greu să legi două vorbe în latină, spune femeia cu glasul frînt, vrînd să cîștige timp, să ajungă la ușă învață, măcar, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noi înșine și... fără să auzim, fără să vedem, fără să vorbim... Ochii bătrînei vor să recheme splendoarea Veneției, în luna de miere alături de Bujoreanu; Parisul, Londra, Roma... o Europă fascinantă pentru ea, îngrijorătoare pentru proaspătul ei soț, ai cărui ochi, obosiți de studiu mai tot timpul, se pierdeau în zbuciumul gîndului după fiecare lectură a ziarului de dimineață. Dar de dincolo de voința ei revine obsedant în amintire seara cu viscol, vizita bărbatului în haine de șiac, orele dimineții cu nămeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai purtat ca un..., ca soțiile alea, despre care rîd bărbații zicînd că-n pat observă că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi, mușcîndu-și buza de jos, ca un copil prins la dulapul cu dulceață, ai cărui ochi însă știu să scapere drăgăstos, obținînd iertarea, fata clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi, ți-am dovedit că pot fi și vulgară. Ți se pare surîde Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în momentul în care - în mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]