469 matches
-
Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moștenitor al ocinei neamului lui Vladul. Până la 1650, cel mai de seamă stăpânitor în părțile Bucului e amintit "Oprea ot Bucu", căpitan, apoi agă al Țării Românești în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârșitul sec. al XVIII-lea și până la 1863, moșia Bucu
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
Bode Mîrje carele slujind mai înainte de răposatul părintele domniei mele (Alexandru cel Bun), iar astăzi slujește și nouă pentru care văzînd noi a lui dreapta și credincioasa slujba, miluitu-l-am pre dînsul în pământul Moldovei pre a lui dreapta ocina satul anume Balomirești (azi dispărut) cu amîndoua cuturile (cătunele) la Muncel între Siret și Moldova, la ținutul Sucevei..."" Tot din documente reiese că satul Muncelul de Sus a devenit comună în anul 1471. În această perioadă satul era împărțit în
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
în interiorul microgrupurilor. Aici, prosperitatea economică induce relativă autonomizare prin apariția familiei ca principal agent de producție, stăpânirea în devălmășire fiind înlocuită cu stăpânirea terenurilor prin delnițe, respectiv succedarea ereditară a dreptului exclusiv de utilizare a unei parți din trupul obștii (ocini, urice). Aspectul, deși foarte important pentru că a stat la baza apariției unui nou tip de sat, satul cu case răzlețe rămâne complementar tipului de viață comunitară care a fost esențial reprezentativă pentru poporul român, exemplificând astfel, cu dovezi irefutabile, baza
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
să le fie spre scutire, iar dacă găsim această formulă într-un hrisov de donație, atunci noua proprietate era scutită de dajdiile către domn și avea să treacă de la tată la fiu, cu tot privilegiul ei, dacă mai era și ocina. Alt document ce prezintă un aspect mai amplu al comunei este "fondul de conscripții de impozite militare" al comunei Ohaba Comitatul Alba Inferioara în care este reprodusă situația centralizatoare pe anii 1818, 1830 și 1848, precum și situația pe categorii sociale
Ohaba, Alba () [Corola-website/Science/300254_a_301583]
-
boierilor noștri, slugile noastre Ion și fratele lui Neagul și sora lor Urâtă, fiii lui Mihail și vărul lor Nicoară, și sora lor Nasta, de a lor bună voie, de nimeni nesiliți și asupriți, si au vândut a lor dreapta ocina, din a lor drept uric și credincios ce a avut bunul lor Cînde, de la străbunul nostru, de la Ștefan Voievod, a patra parte din sat, din Cîndesti, în Câmpul lui Dragoș, si au vândut slugii noastre, lui Toader Cămăraș, drept 280
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
și lui Stănilă cu frații săi, ca să-i fie lui Vlad cu toți nepoții lui, Buia, Șișa și lui Stănilă cu frații lui, sătul numit Bela, care este în județul Motrului, ca să fie lui Vlad cu toți nepoții lui, de ocina și de ohaba, sătul Bela și Preslop. Au dat domniei mele un cal și o cupă. De aceea să le fie de ocina și de ohaba începând de la vamă oilor, de la vamă porcilor, de albinărit, de găletărit, de vinărici, de
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
sătul numit Bela, care este în județul Motrului, ca să fie lui Vlad cu toți nepoții lui, de ocina și de ohaba, sătul Bela și Preslop. Au dat domniei mele un cal și o cupă. De aceea să le fie de ocina și de ohaba începând de la vamă oilor, de la vamă porcilor, de albinărit, de găletărit, de vinărici, de gloabe, de cărături, de podvoade, adică de la slujbele mici până la cele mari, de acestea toate să le fie de ohaba lor și copiilor
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Adunați (în trecut Ocina) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Adunați (reședința), Ocina de Jos și Ocina de Sus. Comuna este situată în partea de nord-vest a județului Prahova, la limita dintre acesta și județul Dâmbovița, pe malurile râului
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
Adunați (în trecut Ocina) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Adunați (reședința), Ocina de Jos și Ocina de Sus. Comuna este situată în partea de nord-vest a județului Prahova, la limita dintre acesta și județul Dâmbovița, pe malurile râului Provița. Este străbătută de șoseaua județeană DJ710, care o leagă spre est de Breaza
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
Adunați (în trecut Ocina) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Adunați (reședința), Ocina de Jos și Ocina de Sus. Comuna este situată în partea de nord-vest a județului Prahova, la limita dintre acesta și județul Dâmbovița, pe malurile râului Provița. Este străbătută de șoseaua județeană DJ710, care o leagă spre est de Breaza și spre vest în
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
1,19% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,76%). Pentru 1,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Ocina, era aflată în plaiul Peleșul al județului Prahova și era formată din satele Adunați-Prahoviței, Valea Bradului și Băltișul, totalizând 1342 de locuitori și având o școală cu 60 de copii înființată la 1850 și două biserici ortodoxe. În 1925, comuna
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
Valea Bradului și Băltișul, totalizând 1342 de locuitori și având o școală cu 60 de copii înființată la 1850 și două biserici ortodoxe. În 1925, comuna se regăsea tot în plasa Peleș a aceluiași județ, cu satele Adunații Proviții (reședință), Ocina de Jos și Ocina de Sus, cu 2146 de locuitori. În 1938, s-a regăsit în plasa Sinaia din județul Prahova, iar în 1950, în raionul Câmpina din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
totalizând 1342 de locuitori și având o școală cu 60 de copii înființată la 1850 și două biserici ortodoxe. În 1925, comuna se regăsea tot în plasa Peleș a aceluiași județ, cu satele Adunații Proviții (reședință), Ocina de Jos și Ocina de Sus, cu 2146 de locuitori. În 1938, s-a regăsit în plasa Sinaia din județul Prahova, iar în 1950, în raionul Câmpina din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, și a revenit
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,92%). Pentru 3,09% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primul document istoric care amintește de o localitate din comună datează din anul 1581, când voievodul Mihnea Turcitul dă poruncă lui Stanciu să fie ocina la Podeni din partea lui Dan și de la Văleni 800 aspri. Treptat, satele Podeni, Bălțești și Izești apar tot mai des în acte și documente. Denumirea localității de reședință vine de la un grup de case înconjurat la N-E și S-
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
prin influența antroponimica vor deveni cu timpul Batesti"), scutind locuitorii acestor zone de dări și slujbe. Satul Negoiești apare și el atestat la mijlocul aceluiași veac, la 30 septembrie 1454, când Vladislav al II-lea ratifică unui anume Dragomir Coman o "ocina" la Negoiești. Satul Popești apare atestat documentar pentru prima oară la 28 mai 1691 , când printre martorii unui proces figurează și un anume Stan, logofăt din Popești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1776, se dă
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Prima atestare documentară este la 1400, august 4, când se pomenește de Dragomir Brănișteanu, un vechi stăpân al satului din secolul al XIV-lea. Apoi, la 1455, august 29, Petru Aron dă și întărește satul lui Todor a lui Libădulce, ocinile lui, satele anume: Brănișteni, unde este curtea lui, Giulești, Schei, Bărboși, Bisicurești, Frățești pe pârâul Negru, Măsteacănul pe pârâul Negru și pe pârâul Neamț (Ozana): Groși, Moisești, Lisetul, Iubănești. Satul Brănișteni a fost stăpânit, în partea a doua a secolului
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
emisă la Gherghița aceleiași mânăstiri pentru "«jumătate de Străoști»". Deși așezare veche și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
construcția cu pricina, după spusele fiului său, Matei Filipescu, mare aga, punându-i noua pisanie, reconstituită cu aproximație. Și acum lucrurile încep să se mai limpezească, dacă ne reamintim de hrisovul lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin anul 1526-1527. Deci, mănăstirea exista la acea dată și, coincidență, Dragomir din Cepturile figurează în documentele de atunci ca mare spătar, funcție pe care a îndeplinit-o atât între 1525-1526
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar prin 1510, cum susțin alții, pentru că, de fapt, acesta era obiceiul: după ce ctitorul își înălța așezământul, îl și înzestra cu ocine, vii, moșii, etc, cu care acesta să obțină un venit pentru întreținerea sa și a călugărilor. Tot la mănăstirea Vărbila se referea și o carte domnească, semnată la 6 martie 1680 de către Șerban Cantacuzino (1678-1688), prin care dăruia mănăstirii de
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
face atestarea documentară a localității Smârciu, devenită mai apoi Fulga. Dar, mai târziu, vânzările de loturi consemnate într-un fond de documente aflate în posesia Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, dovedesc fărâmițarea moșiei Fulga într-un număr mare de ocine, delnițe, moșii, deținute de diferite persoane, locuitori ai comunei sau oameni din alte localități care lucrau pe teritoriul județului. Sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului următor au adus schimbări semnificative în ceea ce privește viața politică, întrucât a fost instaurat în
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
presupune să fi existat, în sec. IV a.H. - I p.H., o cetate dacică, unică în zonă.Cunoaștem și un hrisov, din 17 aprilie 1631, semnat de Leon Tomșa, prin care voievodul întărea lui Nedelco vii în dealul Bobului și ocini în Fundeni (DRH, XXIII, 364-367). Apoi, avem știre despre Sângeru din „memoriile” (1788) generalului Bauer, din „Istoria Daciei” (1815) lui D. Fotino, precum și din Analele parlamentare din 1831, când se specifica apartenența localității plaiului Despre Buzău a fostului județ Saac
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
Dumnezeu, să le fie satele anume Petroșanii toți și cu tot hotarul și din Loloiești, oricât se va alege partea lui Balea paharnic...". Într-un document din 1625, Radu Mihnea, întărind lui Mihai Murgeanu din Piua Petrii stăpânirea asupra unor ocine, se afirmă: Dă domnia mea această poruncă domniei lui Mihai Murgeanu din orașul ...și cu fii săi, câți îi va da Dumnezeu, ca să-i fie ocina la Sărăceni însă din partea lui Stoica paharnicul, fiul lui Vâlcu din Loloiești, stânjeni 90
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
din 1625, Radu Mihnea, întărind lui Mihai Murgeanu din Piua Petrii stăpânirea asupra unor ocine, se afirmă: Dă domnia mea această poruncă domniei lui Mihai Murgeanu din orașul ...și cu fii săi, câți îi va da Dumnezeu, ca să-i fie ocina la Sărăceni însă din partea lui Stoica paharnicul, fiul lui Vâlcu din Loloiești, stânjeni 90, din câmp și din baltă...". Locuitorii celor patru sate componente ale comunei au fost participanți direcți la Primul și al Doilea Război Mondial, numele celor ce
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Clucer din Stolnici cu o moșie în Izvorani, după care au urmat alte danii întărite de Mihnea Voievod. Din aceeași perioadă este atestat și satul Cochineștii de Sus, din anul 1563, din data de 2 aprilie, când Petru Voevod întărește ocina în Cochineștii de Sus lui Voncilă și fiului acestuia, Oancea. Stolnici și extinderea lor s-a făcut în lungul văii Cotmeana mai târziu. Astfel, pe harta rusă din anul 1835 sunt semnalate satele Izbășești, Stolnici, Vlășcua pe stânga Cotmenei și
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
practicau. Această ipoteză este confirmată de documentul din 7 iulie 1544 prin care Radu Paisie Voievod întărește mânăstirii Bistrița satul Stroești în urma unei judecăți cu orășenii din Argeș. În document se menționează hotarele moșiei și faptul că: „"această mai sus-numită ocină ei au hotărnicit-o din zilele lui Mircea voievod cel Bătrân și din zilele răposatului Basarab voievod"” (Leonăchescu - Năndrașu, 1971). Pe de altă parte cele trei documente denotă și multiculturalitatea stroeștenilor știut fiind faptul că cetățile Brașovului și Sibiului în
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]