963 matches
-
auzim despre violențe, fumat și consum de droguri. Oare se mai învață și altceva?• Lauda nu e o rușine, dacă ți se cuvine!• Atâtea accidente vedem pe drumul drept încât ne întrebăm dacă nu e preferabil să călătorim pe căi ocolitoare.• Ne putem iubi țara de la distanță? Da, dacă distanța e suficient de mare!• Unii își caută belele acolo unde alții le-au pierdut.... XXVI. HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (25) - AFORISME (8), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 1972 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, au transversat Dunărea, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
din 04 iulie 2013. Singurătatea nu se măsoară în cuarțuri azi... mâine... întotdeauna, prezentul se prelinge în vis fracționat nu știu de ce nu știu pentru ce nu știu finalitatea. Țesem un parcurs incert, curbat de lumină repetat în infinite variante ocolitoare fiecare secțiune rămâne întipărită felii, felii dintr-o memorie colectivă, așezarea universului se reduce la simple conjuncturi și coincidențe dirijate când lumea refuză orice altceva! Te simt aproape descoperindu-mă adesea în tresăriri diurne, izolarea îmi stoarce cuvinte pentru a
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
2013 Toate Articolele Autorului Singurătatea nu se măsoară în cuarțuri azi... mâine... întotdeauna, prezentul se prelinge în vis fracționat nu știu de ce nu știu pentru ce nu știu finalitatea. Țesem un parcurs incert, curbat de lumină repetat în infinite variante ocolitoare fiecare secțiune rămâne întipărită felii, felii dintr-o memorie colectivă, așezarea universului se reduce la simple conjuncturi și coincidențe dirijate când lumea refuză orice altceva! Te simt aproape descoperindu-mă adesea în tresăriri diurne, izolarea îmi stoarce cuvinte pentru a
REFUZ DE UNIVERSURI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371097_a_372426]
-
amintirilor. Surprinsă de teama că nu va izbândi, își pune toată nădejdea într-un „miracol”, ce pare că este deja realitate în sufletul ei: „o lume în vis/ a deschis/ cuvântul/ nu întâmplător/ m-a atins ca un râu curat/ ocolitor”. Da, este realitate, pentru că autoarea acestor cugetări se confesează deschis:„a venit timpul să facă ochi/ dimineața mea târzie”... Asemănător sunt dirijate emoțiile în anumite zile, atunci când poeta a avut puternice trăiri generate de prezența și de manifestările unor prieteni
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
aprilie, 1993. Am înțeles, apoi, că în noaptea aceea mi-a fost dat să trăiesc ceva nemaiîntâlnit, o mare minune dumnezeiască, iar totul a trebuit să se petreacă neapărat la mine în casă. Am plecat până la urmă pe o rută ocolitoare, numai să fim plecați din gară. Nu mă deranja că vom face multe ore pe drum, nu-mi păsa că ne costau mai mulți bani biletele. Nici că merg la înmormântarea tatei nu mă mai impresiona. Parcă nici nu mă
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
urmărind derutarea publicului și lovirea până la cedare a Ancăi Sigartău). N-a venit oare vremea să mai lăsăm în pace pe oamenii de valoare? Nu-i oare timpul să părăsim cărarea lăturalnică a instigărilor, nu-i timpul să lăsăm calea ocolitoare, serpentinată a vicleniei cu țel subteran și să ne respectăm personalitățile! Nu-i timpul să-ntoarcem spatele cui ne strică liniștea, cui ne chinuie, cui ne prigonește, cui ne leagă și să încheiem pacea? Nu-i timpul acum? Când, atunci
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
fata își luă la revedere de la cei doi conducători ai colectivului. A doua zi, cu actele în poșetă și cu geamantanul în mână, Săndica se despărțea de iubitul său în Gara Fetești. El a preferat să meargă pe un traseu ocolitor prin București, numai pentru a o însoți pe Săndica până la Fetești, unde trebuia să schimbe trenul către Călărași. Putea să fie ultimul lor drum făcut împreună. Cele câteva clipe cât au stat îmbrățișați pe peron li s-au părut o
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
valea Siretului, ce străbătea zone înalte locuite de daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele, prin teritoriul Daciei, cu aprobarea guvernatorului provinciei, în vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
d-lui C. A. Rosetti cu cât face, cu câte un capăt de funie de fiecare? Unde e acel singur om care să puie pe străini la locul lor, să curețe România de tot ce-a fost mai decrepit, mai ocolitor de muncă, mai stricat dincolo de Dunăre, de ciuma asta orientală? Unde e acel singur om, ca să nu mai vedem Pandravi și Caradale, Mihălești și Chirițopoli figurând în societatea română, ca să nu li se mai pară țara asta o colonie greco
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai dispariției cenzurii sau detaliului că intervențiile din volumul În
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
este esențială pentru organizarea structurii romanului. El închide și deschide o largă paranteză, în interiorul căreia se desfășoară spectacolul măririi și decăderii uneia dintre femeile-asasin emblematice ale lumii lui Raymond Chandler. Marlowe ajunge la Velma Valento pe o cale nu atât ocolitoare, cât greu accesibilă. Chiar dacă am citit și recitit cu încântare romanul, nu sunt pe deplin convins că episoadele se înlănțuie după o logică indestructibilă. Articularea secvențelor este, într-adevăr, subtilă - dar ea se datorează mai degrabă strălucirii stilistice decât succesiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Aici, la umbra copacului care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie cu cel sub care fu sedusă, odinioară, Eva, după tradiție, se desfășoară un dialog à batons rompus Între Diavol și ucenicul lui Isus. Diavolul Încearcă mai Întâi strategia ocolitoare, inspirată, parcă, din eseul lui De Quincey. Isus, susține el, este adevăratul Dumnezeu al lui Israel, dar trebuie provocat la o atitudine directă. Acest lucru nu poate fi obținut decât prin Împingerea Lui În mijlocul arenei, adică prin predarea Lui În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
după aparate În genți. În depărtare, pe malurile lacului, copiii le făceau cu mâna stând lângă mamele lor aplecate deasupra rufelor pe care le spălau. Walter se aplecă spre barcagiu să-i dea indicații În birmaneză: Ia-o pe ruta ocolitoare, prin piață. Fără ca Walter și ceilalți să știe, Pată Neagră vorbea destul de bine engleză, dar mereu i se păruse că e În avantajul lui să se prefacă neștiutor și să tragă cu urechea la ce se vorbea. Niciodată să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fiu chemat la muncă în toiul nopții. Nu prea des, doar de câteva ori pe an. Trebuie să fii un șofer foarte bun. Dacă îți fură altă televiziune știrea, ai încurcat-o. Nu merg cu viteză mare, dar caut rute ocolitoare, mai puțin aglomerate. Când am timp liber, mă uit pe harta orașului și memorez cât mai multe rute. Știu să ajung cam în fiecare colțișor al Tokio-ului, chiar dacă mă duc acolo pentru prima oară. Tot timpul se întâmplă câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar nu-mi veneau imediat în minte. Dacă mă concentram intens, în treizeci de secunde-un minut, îmi reaminteam exact numele. Probabil că a fost afectată vreo sinapsă. Trebuia să sară peste acea parte afectată. O lua pe un drum ocolitor. Din această cauză dura. Nu însemna că uitam de tot. Dimpotrivă, judecata mea era rapidă. Chiar mai rapidă ca de obicei. Eram o persoană neliniștită. În ultimul timp iau decizii pe loc. Judecata s-a îmbunătățit neașteptat. Deși nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urmă, Convenția nu s-a mai modificat (și îmi pare rău, deoarece textul de Convenție elaborat de noi era ceea ce ne trebuia, pentru că ne repunea în drepturile pe care le aveam ca stat riveran); s-a recurs la o procedură ocolitoare, realizându-se ceea ce s-a numit "mica revizuire" a Convenției, care consta într-un protocol, prin care Germania a aderat la Convenție, iar Croația, Republica Moldova și Slovacia au fost acceptate ca membri ai Comisiei și părți la Convenție, în calitate de succesoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care să mai pot fi. Eram mai pierdută decât crezusem că poate fi cineva pierdut. Și apoi m-am trezit din nou pe trotuar. Ce urma să fac? Am început să merg. Mi-am târât picioarele pe un drum întortocheat, ocolitor, dar în cele din urmă am ajuns la blocul meu, pentru că nu aveam unde altundeva să mă duc. Lângă trepte, în timp ce mai pierdeam câteva secunde să-mi caut cheile în geantă, cineva a zbierat: —Dulceață. Așteaptă. Era Ornesto, vecinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a dat zece zile? Ce face tac’-tu, de unde are atâția bani? E chelner, măcelar, șef de alimentară?” Întrebă invidios un rămas. Cel agrăit răspunse ocolitor: „E pe pizda mă-tii, aia e, ce te fute grija?”. „Păi, mă fute, că eu n-am avut decât o hârtie de cincizeci și n-am căpătat nimic pe ea. Mai bine Îmi luam țigări și ieșeam mai câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și cum. Treaz, Colonelul nu-i vorbise Tușii aproape deloc despre război. Erau vremuri tulburi și era bine ca toată lumea să-și țină gura Închisă, mai ales dacă pe limbă i-ar fi venit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără Încetare pe aragaz. De ce, domnule, să nu mă aștepte? Fusesem un oarecare, un nimeni, un ăla nesătul și cu dinaintea-nvârtoșată cu care Îi făcuse plăcere să se tăvălească niște ore, zile și nopți? Nu-i spuseseră nimic vorbele mele ocolitoare, gesturile sfioase, deznădejdea și speranța? Iubirea, Într-un cuvânt? Mi-au năvălit În suflet, Încărcate cu durere și neputință, toate zgomotele și mirosurile din odaia celor trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de zor și le blestema. Fiul Directorului Îi asculta poveștile meșteșugite și se lăsa dus de spiralele lor ocolitoare, aruncându-și câteodată privirile pe ferestrele crâșmei și dând cu ochii, de fiecare dată, de clădirea Înaltă a Căminului cultural. Pe când era copil nu putea lipsi cu nici un chip de la filmele pe care se Îngrijea să le aducă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marelui mutilat de război câte o palmă după ceafă. Vărul Îndura lovitura cu demnitate, fără să protesteze, ca pe un tribut adus deosebitei sale vitejii care cerea și alte sacrificii În afară de falnica rănire. Ectoraș ghicise, Însă, după purtarea și gesturile ocolitoare ale vărului, că acela căpătase un fel de respingere - dacă nu chiar frică - față de pușca la care muncise cu dragoste și râvnă vreme de mai multe zile. Ieșise aproape o operă de artă. Patul era șlefuit cu grijă și rotunjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără o parteneră? Sigur că nu, mi-am spus. Trebuie să existe o copie a lui Molly Simms care să pândească din umbră. Nevrând să mă dau în vileag și să-l întreb direct, am luat-o pe o cale ocolitoare. — Tu nu erai prieten, în facultate, cu Alexandra Dixon? l-am chestionat. Alexandra era la femme fatale 1. — Ba da. Ai o memorie grozavă. Ai cunoscut-o pe Alex? — Am fost împreună la câteva cursuri de engleză. Era o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii marmoreene clasice, să dispară și ea, dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul cel mai anodin, comun: Stradela ocolitoare, a Muncii, prima de la colțul din stânga, de lângă potcoava cochetă, survolată de discul selenar, a stadionului municipal. Și astfel, purcelușii cei cumsecade, au rămas numai cinci! glumește Bursucul Trei-Coițe, după ce constată că nu se mai găsește nimeni pe drum, alături de ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]