395 matches
-
de penurie alimentară, nu le-a fost ușor nici acelora cu mult mai adaptabili, mai energici și mai întreprinzători decît el. „în fiecare dimineață, înainte de ora șase, - nota în Jurnal, la 1 februarie 1919, Gala Galaction - sar din pat (în odăița mea de sus, totdeauna rece), mă îmbrac cu paltonul peste zdrențele mele de haine și alerg la centrul de pîine no. 25, ca să iau cele șase rații, adică cele trei pîini, legiferate pe cartela mea . E frig, bate vîntul, zăpada
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au practicat și alții, dar fără rezultatele sale poetice. Un exemplu e cel al lui Haralambie Lecca, despre care Ludovic Dauș povestește următoarele: „La întoarcere sania se opri în Clopotarii Noi, în fața unei căsuțe de lîngă Calea Victoriei. Intrarăm. Vreo patru odăițe, - dar ce lux. Perdele și perne de mătase, mobile într-un stil ciudat, dar toate artistice, - și-n fund o cameră într-un complet întuneric. - Uite! Mă împinse înăuntru, și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de drag, mi s-a părut că intru în palatele Amurgului din închipuirile copilăriei mele... Și a fost așa de bun
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de căsuță în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci și e povârnită spre cădere pe zi ce merge, de nar fi răzămată în vreo 24 de furci de stejar și acelea putrede. Iarna dorm într o odăiță toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu și sfârșind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum. Așa m am deprins...” Eu cred că ți-ar face mare plăcere să-ți amintesc și de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
și anexele de la iaz. Odăițăteren agricol situat în partea de sud a satului Mlenăuți. în trecut, terenul a fost folosit ca pășune. Aici era o gospodărie izolată de sat, precum și adăposturi pentru animale și pentru oamenii care le îngrijeau. Tot Odăiță se numește și locul dintre partea de est a satului Mlenăuți și tarlaua La Cățăl. Pădurea lui Pușcașu-pădure de foioase situată în partea de nord a comunei între satele Alba și Baranca. Numele îi vine de la pădurarul care răspundea de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cultivau pe suprafețe mai mici, mazărea și fasolea pe câte 50 ha., iar varza, tomatele, ardeii, ceapa, usturoiul, castraveții se cultivau pe suprafețe mai mici, 20-25 ha. în lungul Văii Bașeului unde existau și posibilități de irigații: La Velniță, la Odăiță, la Grădină la Vatra, legumele recoltate fiind valorificate prin chioșcurile cap-ului sau trimise la piață, în special la Dorohoi. în prezent, o parte din aceste legume se cultivă mai intens pe loturile personale din grădinile sătenilor care le folosesc
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
bază a organismelor vii" (DM, 2007: 322). Medicii au atribuit trăsătura de cea mai mică unitate a corpului celulei, recurgând la analogia cu cel mai mic component al casei romane - cella, ae - "cămara în care se păstrau alimentele; cămăruța sclavilor; odăiță; partea închisă a templului unde se află statuia divinitatii, sanctuar" (Gh. Guțu, 2003: 191): lat. cellula, ae/ f. (dimin. de la lat. cella, ae - cămară mică). Nu numai pentru corpul omenesc cellula este unitatea de bază. Toate tipurile de organisme vii
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe modelul habitatul: Lat. cellula, ae, s.f. (diminutiv de la substantivul cella, ae, cămară mică; cea mai mică încăpere a unei case romane). Cel mai mic compartiment al casei romane era cellula, ae "cămara în care se păstrau alimentele";/ "cămăruța sclavilor; odăiță";/ "partea închisă a templului unde se află statuia divinitatii, sanctuar" (Gh. Guțu, 2003: 191). Pentru terminologia medicală cell este una dintre numeroasele metafore conceptuale "constitutive" (Dorland's Illustrated Medical Dictionary, 2003; Walter W. Skeat, 2007; DM, 2007). Toate tipurile de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
subiectului un cuvânt-inductor și i se solicită să evoce un univers semantic generat de acest stimul. Iată Întâmplarea: familia noastră fusese dislocată din satul copilăriei, mutată Într-un cătun izolat, unde școala avea o singură sală de clasă și două odăițe mici, pentru familia Învățătorului, formată din șase persoane. Erau camerele personalului de serviciu ale unei foste curți boierești. Mama era mereu dată afară din Învățământ, fiică de chiaburi, apoi reprimită, un „joc” care a durat mulți ani. Iar spectrul sărăciei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și s-a lucrat mult pentru că erau multe de făcut. După ce s-a mai încălzit, ne-am mutat cu zugrăvăria în sala mare din clădirea uzinei teatrului, încăpere special făcută pentru a se lucra decoruri. Lângă această sală, în câteva odăițe, locuia familia actorului Profir, destul de numeroasă, cinci, șase persoane. Și domnul și doamna actori, amândoi oameni durdulii, domnul chiar gras, oameni foarte buni gospodari, parcă nici nu ar fi fost artiști, gândeam eu atunci. Nu după mult timp, meșterul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ajuns la Huși, orașul începuse să se populeze cu refugiați. Se plătea orice sumă pentru o cameră, cum să găsim amărâții de noi locuințe cu parale puține? Am fost primiți, provizoriu, de mătușa Irina, mai târziu, iarna, am găsit două odăițe unde ne-am așezat sărăcia. Și aici câștigam câte ceva, îndeosebi cu mici portrete, asta ne mai îndulcea traiul și începusem a pune bani deoparte cu gând să mă întorc la școala de la Iași. Iarna din 1916-1917 a fost de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
rând, pare că eram căzut din nouri. A urmat splendoarea și tristețea solemnă a toamnelor în locul unde era hărăzit să trăiesc. Pe acolo, la noi, toamnele sunt ca un imens oftat al naturii. Aici, la Huși, atelierul meu era o odăiță de 4 x 3,50 m. Cum am spus, câtăva vreme după întoarcere nu am lucrat, lăsând să se stratifice cele ce văzusem. Cu unele lucrări ce le pictasem înainte de plecare și cu ce am lucrat până în primăvara viitoare, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
se aud. Vreau să fug, însă retragerea îmi este tăiată. Un număr de oameni cari vociferează, înjură și lovesc cu bastoanele intră ca o furtună. Fac stânga-mprejur și mă întorc. Nu mai aveam decât un refugiu: o foarte mică odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și mă ascund după o movilă de pachete. Un servitor al redacțiunii face la fel. Banda intră și sparge totul: geamuri, scaune, lămpi, oglinzi etc. Înăuntru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
deloc. La ora 8 jum., Panu pleacă la gară, însoțit de administratorul ziarului, Alexandru Lefteriu. A doua zi, la ora 9 dimineața, mă aflam în redacție, unde lucram. Redacția era instalată în strada Nouă, astăzi Edgar Quinet, în două mici odăițe, în față redacția, în dos administrația. În aceste două mizerabile încăperi era redactat unul din cele mai citite ziare din țară. Deodată fac irupție cu mâinile la cer și cu fețele aprinse G.D. Paladi și Nicolae Nicorescu, amândoi deputați opoziționiști
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
alcătuită: director, Gheorghe Panu, eu prim-redactor, Emil Frunzescu, corector, frate-meu Iancu, reporter parlamentar. Apoi un reporter pentru faptele diverse, anume Sotirescu. Ziarul apare în ziua de 23 noiembrie 1886, iar redacția și administrația sunt instalate în două mizerabile odăițe din casa Lahovary, astăzi dărâmată, pe locul căreia a fost înălțat mai târziu Teatrul Majestic și Regina Maria. Administrator este Alexandru Lefteriu, fost administrator la Drepturile omului, iar subadministrator, un evreu, om de încredere al lui Panu, adus de la Iași
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
gustului. D-abia după câteva zile l-am recăpătat.* în sfârșit, am găsit un alt birt. Pe strada Lipscani, lângă casa unde este instalată Banca Agricolă, era o intrătură și peste drum tipografia P. Cucu. Acolo era instalat într-o odăiță birtul pentru studenți ținut de către macedoneanul Costache Belimace. Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot român, adversar al lui Apostol Mărgărit, om cu idei destul de înaintate pentru cultura lui, însă om foarte energic și foarte inteligent, după cum era și foarte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
vechiului spital Colțea. Ni se anunță o mare noutate: un nihilist rus din cei mai de frunte va fi printre noi. Când s-a înserat, ne-am strecurat ca umbrele pe sub turnul Colței și ne-am întrunit vreo 15 în odăița abia încăpătoare a unui intern. Aci am găsit pe nihilistul anunțat, acesta erea Costică Dobrogeanu, devenit mai târziu Gherea în literatură. Costică Dobrogeanu erea simpatic. Arestat în timpul războiului, la Brăila, unde deschisese o spălătorie spre a putea trăi, a fost
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la Cârligi din jud. Roman, absolvit cu 2 ani înaintea mea și coleg de clasă cu cumnatul meu de la Boboești, com. Pipirig, jud. Neamț Costică a Tacu de loc din Miroslovești, jud. Suceava. Ne-am sfătuit și am luat o odăiță cu chirie de la un crâșmar de la hala cea mare. Acolo aveam și mâncare și vin bun. Eu citeam din Istoria Pedagogiei, iar Toma Gh. asculta și mai și dormea. Teza am dat-o la Școala Normală de fete "Mihai Sturza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din satul Boboești, com. Pipirig, jud. Neamț, ce locuia în casa parohială a bisericei Mavrogheni, m-am întâlnit cu profesorul S. Mehedinți, care scos din casa sa str. Dtrie Racoviță, nr.12, i-au dat ori Mitropolitul ori Patriarhul, o odăiță ori două în care să locuiască în casa bisericei Mavrogheni. Și am vorbit cu el aproape o jumătate de zi. Întâi mi-a spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național bătrânesc, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în camera, mai mare, din față, de primit musafirii; ne aștepta o masă întinsă. În timp ce ai mei intrau pentru a onora momentul, eu singur am trecut printre ei, contrar regulilor unui elementar protocol, spre coridorul din fund care despărțea două odăițe. Fără să știu ce fac, călăuzit doar de instinct, am intrat în cea din stânga, care își păstrase aceeași funcție din vremea, dinainte de război, a bunicilor, era o bucătărie. M-am oprit în fața cuptorului și mi-am pus palmele pe cărămida
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
p. 7. ) Strânsesem nu numai doamnele patroane ale Societății „Regina Elisabeta“, dar multe prietene și cunoștințe, pe surorile mele și pe cumnata mea Adina, ca să organizăm în Azilul de bătrâni un spital de răniți. Localul era nimerit cu multele lui odăițe, convenea pentru îngrijirea ofițerilor. Comitetul doamnelor și consiliul de administrație aprobară ideea mea, în afară de doamna Lydia Phi lippescu, care nu admitea evacuarea nenorociților bătrâni în mănăstirile din împrejurime și la gazde în oraș, bineînțeles, plătite de Societate. Pentru prima oară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
contact continuu cu Fräulein de care Lia nu se putea despărți și care pe mine mă exaspera; Lia, ase menea, era mulțumită de a se ști „acasă la dânsa“, fie zis fără ironie. Bucătăria era la mine, precum și sufrageria, în odăița alături de a mea, unde erau strânse o parte din lucrurile maicei starițe. Fără a întreba Kommandantura, Lia își trimisese cu o zi înainte pe toți servitorii din oraș, dintre care principalul era bucătarul, om foarte cumsecade, care se strădui în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe scăpate de prăpăd. Când l-am văzut așa de luminos și plin de drag, mi s-a părut că intru în palatele Amurgului din închipuirile copilăriei mele... Și a fost așa de bun
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mai vii decât orice plicticoase ore de seminar universitar, cu disputele noastre Înverșunate și ome rice și cu borcanul de muștar zvârlit drept În capul preopinen tului, [dispute] pe mari și insolubile chestii literare, sociale și artistice ale timpului, prin odăițele din dos ale cârciumilor de mahala, unde mâncam și beam „la refenea“, cu 70 de bani de căciulă, sau la „Café Macedonia“, din spatele palatului Nifon de pe Calea Victoriei, unde frații noștri de la Pind se găureau reci proc cu pistoalele, pe după biliarde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]