5,630 matches
-
le caută pe celelalte două. Găsi una, îngrămădită într-un colț, sufocându-se de fum. O luă în brațe și o dădu celor din pod. O mai găsi și pe cea de-a treia, undeva într-un alt colț al odăii, sub masă. O urcă și pe ea în pod. În cele din urmă, îl ridicară în pod, cu mult greu, pe Orestes, care leșină, precum și pe cele trei femei. Restul fu săvârșit de Artemios și de Theodoros. Îi coborâră pe
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1432015240.html [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu demâncare la porci, semn că femeile erau acasă. Casă avea prispa de jur împrejur, o odaie pentru musafiri în față, unde aveam onoarea să locuim și alta mai mică în spate. Odaia de oaspeți spațioasa, avea două paturi uriașe și o sobă mare. Era curată și plăcută. După sobă era un loc râvnit de oricare dintre
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_acolo_unde_incepe_raiul_din_dorina_stoica_1385980190.html [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu demâncare la porci, semn că femeile erau acasă. Casă avea prispa de jur împrejur, o odaie pentru musafiri în față, unde aveam onoarea să locuim și alta mai mică în spate. Odaia de oaspeți spațioasa, avea două paturi uriașe și o sobă mare. Era curată și plăcută. După sobă era un loc râvnit de oricare dintre noi dar pe care nu l-am stăpânit niciodată. Acolo era pusă o saltea mică pe
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_acolo_unde_incepe_raiul_din_dorina_stoica_1385980190.html [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
să facem. Grădină bunicii și livadă de pruni ni se păreau continente uriașe care trebuiau descoperite, iar noi eram temerari exploratori, asemenea personajelor din cărțile lui Jules Verne cărora le dădeam viața. Dimineață, când soarele năvălea prin geamul mic al odăii, iar cocosul făcea vocalize, ne trezeam și alergăm în bucătărie unde, pe vatra caldă, ne aștepta ceva de mâncare. Înfulecam în grabă, apoi singure și fără griji începeam o zi minunată în care făceam tot ce ne trecea prin minte
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_acolo_unde_incepe_raiul_din_dorina_stoica_1385980190.html [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
uimirea Soarelui când văzu sărăcia lucie în care trăiau aceștia și se tot întreba ce îi făcea totuși atât de fericiți. Păși sfios și călcă lin Pe rogojina cea de paie, Și întreba, cu glas duios: -Atât aveți, doar o odaie? - Și-un pat, o masa și un horn, Asta e tot ce- avem, Dar suntem fericiți, sa știi, Și de la nimeni nu cerem. Dacă avem ce să mâncăm și noaptea unde să dormim, De avem haine de-mbrăcat, Mai mult, de ce
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1490618366.html [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită», se declară a fi «un cititor pasionat de cărți de debut», „mai ademenitoare părându-i-se“ «decât cele scrise pe fondul unor trăiri mâhnitoare, încuibate adânc în suflet», „contemplă sânii Ei“ «încă tineri, cu sfârcurile rozacee» și „se întreabă
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” by http://revistaderecenzii.ro/ion-pachia-tatomirescu-emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-cantarea-cantarilor/ [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu școala
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417623598.html [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
păstrează în frunze / parfumul mângâierilor ei / și-atunci ca o ciută / fugărită de umbre / mă aciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapă veșnicia”. Atunci te simți bântuit de nostalgie ca de năluci și nu știi cum să le alungi: “în odăi răvășite de vânt / paianjenii țes aceleași pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-așteaptă vatra de lut / pâinea / și-o cană cu vin / îmi spun „ bine ai venit acasă” / în mine ninge o iarnă / și mi-e urât
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
unor scări colosale. Începu să urce alert, în timp ce o cavalcadă de gânduri, temeri, întrebări retorice îi asaltau mintea haotic. Știa că frica îi va întuneca simțurile, „dar care simțuri?”, se întrebă în sinea ei nedumerită. „Cele care sunt ancorate în odaia mea? Cele prin care simt căldura așternutului și mirosul de ceară veche?” În acel moment, o pătrunse o senzație fasciantă de înălțare, șimțea diafanul goliciunii trupești cum o învăluie în suflul unui zbor apoteotic. Încerca din răsputeri să-și controleze
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
august 2014 Toate Articolele Autorului Printre sfinți și flori de munte Cu amurg căzut din cer, Caut doruri risipite Și iubiri la care sper. Caut și chipul pitit Printre umbre tot bălaie, Gândul care ți-a vâslit Pe la mine, prin odaie. Ochii-mi fug în risipiri Poate te zăresc că ești; Mă răsfăț în amintiri Dorul să-l trimiți prin vești. M-am trezit. Nălucul vis E mai sterp ca altădată, Chipu-ți văd ca printr-un iz Dar iubire, niciodată
PRINTRE SFINŢI ŞI FLORI DE MUNTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1407958463.html [Corola-blog/BlogPost/368086_a_369415]
-
lui. Bunăoară, dădaca noastră luase obiceiul că intra câteodată la el în cameră: “Hai, puișorule, îl îmbia bătrânica, să aprind și aici la tine o candelă la icoană!” Altădată n-ar fi îngăduit cu nici un preț să ardă candela în odaie la el, și nu s-ar fi sfiit chiar s-o stingă; acum însă o poftea el singur: “Aprinde-o, bunicuțo, aprinde-o. Înainte nu vă lăsam s-o aprindeți, ca un nemernic ce am fost. Când aprinzi candela, îi
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1475843247.html [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
să ne lăudăm, să ne îmbrățișăm și să binecuvântăm bunătățile vieții!” “Fiul dumitale nu mai are mult de trăit, i-a mărturisit doctorul mamei mele, care ieșise cu el în cerdac să-l petreacă. Boala i-a rătăcit mințile”. Ferestrele odăii lui dădeau în grădină; aveam o grădiniță umbrită de copaci bătrâni, ramurile înmuguriseră și păsărelele călătoare se întorseseră pe la cuiburi și-i ciripeau la geam, desfătându-l cu cântecul lor. Fratele meu se uita la ele cu drag, fericit că
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1475843247.html [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
atunci va fi raiul pentru mine. Oare nu sunt cu adevărat în rai acum?” Câte și mai câte nu ne-a mai spus el atunci, că nici nu-mi amintesc. Într-o zi am intrat fără veste la dânsul în odaie, când era singur. Se însera, cerul era senin, și soarele, în asfințit, poleia încăperea, prefirându-și razele pieziș. M-a chemat lângă el, și, când m-am apropiat, m-a cuprins de umeri și m-a privit în ochi drăgăstos
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1475843247.html [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
este bine să ne mai și abținem... Cu tot respectul și cu gura plină, maestrul Lică îi dădu dezlegare de a lipsi de la sfânta masă, iar doamna se duse să plângă și să se dea cu capul de frigider, în odaia din fund. La sfârșit, se șterseră cuviincioși la gură cu un boț de mămăligă și se puseră pe așteptat scobindu-se în măsele cu paie rupte din mătură. Cum lucrurile păreau că trenează, domnul Aristide, pârjolit fiind de sete după
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
-i apî în altî parti, prișepi, cum vini chestea?! - Oameni buni, păi, dacă mut bucătăria, tre’ s-o mut în locul șopronului, pe ăsta în locul grajdului, ăla în locul hambarului și pe ăsta undi, mama cioarelor îl duc, că tre’ să dărâm odaia din fund!? - Lasî neni prostiili, cî uiti, ni țâi din treabî, acu’ altu-i baiu’! Într-adevăr, cei trei munceau pe rupte nădușind să bată niște bețe-n pământ, acolo unde venea locul fântânii fiindcă, dacă-l pierdeau din ochi, trebuia
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
roiesc, Iar în casă-i freamăt mare, Spre ferestre toți zoresc. Ș-acum ei ar vrea să vadă Pe-a lor tată de-a sosit, Însă cerul stă să cadă, Pentru cel ce n-a venit! Pe o laviță-n odaie, Un copil suspină amar, C-a visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1473582054.html [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
Am strigat la poartră de mai multe ori și nu mi-a raspuns nimeni. A doua zi iar: - Floricoooo ! Floricoooo! la poarta ei. Nici un răspuns. - Mai strigați fiindcă e acasă, dar trebuie să o strigați mai tare că stă în odaia din fundul casei, mi-a zis o vecină care tocmai trecea pe acolo. Într-un târziu a apărut și Florica. - Vino să te pup. Ce bucurie să te văd, mi-a zis ea. Dacă făceam o listă cu cine ar
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ecouri_mioritice.html [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
la ei acasă, înotând prin zloată și noroi. grâul lor a dat în pârgă iară, de s-a copt cine-l mai freacă-n palmă, ca să nu se facă de ocară, tata trage-n gând câte-o sudalmă. astăzi în odaia lor cea goală, doar tăcerile mai sunt prezente și-un tăcine-n tindă într-o oală a rămas un „dolce fariente”. în odaia lor rămasă goală, câteva portrete pe perete și tăcerea mea orizontală înecată-n lacrimi și regrete. toate gândurile
S-A LĂSAT ÎNCEŢOŞAT AMURG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/S_a_lasat_incetosat_amurg_ion_ionescu_bucovu_1341381795.html [Corola-blog/BlogPost/344490_a_345819]
-
freacă-n palmă, ca să nu se facă de ocară, tata trage-n gând câte-o sudalmă. astăzi în odaia lor cea goală, doar tăcerile mai sunt prezente și-un tăcine-n tindă într-o oală a rămas un „dolce fariente”. în odaia lor rămasă goală, câteva portrete pe perete și tăcerea mea orizontală înecată-n lacrimi și regrete. toate gândurile mele curg, peste somnolența mea lemnoasă, s-a lăsat încețoșat amurg în grădina noastră și pe casă. miercuri, 4 iulie 2012 Referință
S-A LĂSAT ÎNCEŢOŞAT AMURG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/S_a_lasat_incetosat_amurg_ion_ionescu_bucovu_1341381795.html [Corola-blog/BlogPost/344490_a_345819]
-
obosit! Zice-un puști, abia șoptit. Credeți că la vârsta sa Să umble toată lumea, Când e ger și-atâta nea, Nu e greu, cine-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un sac, În odăi sau în cerdac Să fii puștilor pe plac? Hai să-l mai lăsăm un pic, Să se odihnească zic, Să se simtă mai voinic, Că-i și el un biet bunic! Referință Bibliografică: SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
SUB BRĂDUŢU-MPODOBIT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1482564157.html [Corola-blog/BlogPost/344814_a_346143]
-
suflet blând și nevinovat cum îl avea ea. De câte ori mă scăpase de furia mamei mele când făceam câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum era mai mereu nuiaua mamei îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea ca ea să se războiască cu furia mamei mele, eu știind că sunt pe mâini bune și de data aceea dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
64. Mai târziu dobândește încă o prăvălie în București65și alte moșii prin țară. Între acestea Baloteasca (Morile) din județul Dâmbovița unde în anul 1848 înființa chiar un târg de vite, Belguni lângă Pleșoiu de Romanați, ambele trecute fiului său Virgiliu, odaia Manciului (Ilfov), vecină cu Baloteasca, 6 mori la Baloteasca și 2 prăvălii noi la București 66. Spre sfârșitul vieții adaugă o moșioară la Strâmbeanca pe Moștiștea primită ca adaos la zestre 67. Dobândea astfel, după multe zbateri, o relativă bună
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_mite_maneanu_despre_neam_varvara_magdalena_maneanu_1382690216.html [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
ea se ascunse-n zăpadă? De ce-mi lasă chipul ăsta-n oglindă: străin și sărac? E frig. Mi-ngheață mintea. Doar sângele, în vene, mai curge. Trăiesc printre ziduri mai tinere, dar mai moarte ca mine. Pășesc din daie-n odaie, fără sa am cui mă plânge. Privesc în van pe fereastră: nici viața, nici moartea nu vine! Rămân, statuie a vremii cu oasele rupte de muncă și frică, Să stau mărturie a trei epoci, brăzdate pe obraji și pe frunte
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1459160337.html [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Față cu ochii că smoala Față cu ochi că cerneală, Cine a vărsat călimara, De ti-a-ntunecat privirea, Când te văd, mă pierd cu firea. Mă privești din colț de-odaie, Genunchii mi se înmoaie, Toate oasele mă dor, Simt că mor... Față cu ochi de cerneală, Îmi doresc,să te văd goală. Reflexia din oglindă Că fumul ,să mă cuprindă. Să ma-mprastie în vânt, Să m-adune într-un
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1420397352.html [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
cânt, Și să-mi mângâie obrazul Galben,cum este topazul. Să-mi sărute ochii,gura, Să-i simt peste frunte mâna Că o boare, pește foc, Si apoi să mă culc,la loc. Ridic ochii,grei de boală, Si privesc.Odaia-i goală. Unde-i față ireala, Si cu ochii de cerneală? Nu mai e,a dispărut. Toate sunt că la-nceput. Când credeam că dusa-i boală, Apari tu,cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1420397352.html [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]