8,671 matches
-
pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia o vodcă și tu,/ parcă altfel vezi lumea după ce tragi puțin la măsea./ ia, zice, că parcă și
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
liberă ecranizare subsumată motto-ului "Dragostea nu moare niciodată", cronicarul de la Time a lansat o supoziție care, iată, nu s-a adeverit. Intrînd în joc, Richard Corliss spunea: "Acest film savuros redă personajului noblețea pentru a-l lăsa să se odihnească în pace". La sfîrșit de veac, în octombrie 2000, la final de psihoză milenaristă, Compania Kushner-Locke oferă această nouă versiune. Scenariul lui Tom Baum pretinde a fi cît mai aproape de realitate; regizorul Joe Chappelle a ambiționat o ultramodernă înfățișare a
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
veacurile alea ce vor veni, pricepeți?... Formă va privește. Știți voi mai bine ca mine ce este frumos. Da' eu vă cer mai întîi să țină și să scrieți voi acolo pe el la intrare, mare, să se vaza: AICI ODIHNEȘTE COLECTIVUL FAM. ZĂVOI. Atît. Și ducînd mîna la ochiul drept, șterse de acolo o lacrima furișata pe neașteptate. * În legătură cu o scenă violență de amor... Atacul final la carotida... La animalele sălbatice mai ales, mușcătură fatală. Ea are loc uneori și
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
iar atitudinea artistului, manifestă și tranșantă, privilegiază subiecții și denunță contextul. Chiar dacă pare ciudat, o compoziție destul de banală, în care juna Rodica a lui Alecsandri a ajuns bunica, iar junii secerători sînt și ei acum cosași copți, cum este Cosași odihnindu-se (realizată în 1923, adică la doi ani după afilierea la Internațională Comunistă) este o lucrare tipic realist-socialistă. Și ea nu este nici singură și nici ultima: niște Mocani din 1915, un Țăran la arăt din 1910, un Prînz pe
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
sus”72. Iar aripile sunt cele ale harului. „Căci îndată ce Dumnezeu a privit spre noi cu ochii iubirii de oameni, am primit din nou aripile harului străvechi ... Iar prin aceasta am primit puterea zborului, ca să zbor și apoi să mă odihnesc, se înțelege, cu odihna aceea cu care S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Lui”73. Mireasa se roagă să vadă obiectul tânjirii sale, de parcă nu l-ar fi întrezărit niciodată Infinitatea și incomprehensibilitatea lui Dumnezeu sunt cele dintâi principii ale
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Dumnezeu a privit spre noi cu ochii iubirii de oameni, am primit din nou aripile harului străvechi ... Iar prin aceasta am primit puterea zborului, ca să zbor și apoi să mă odihnesc, se înțelege, cu odihna aceea cu care S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Lui”73. Mireasa se roagă să vadă obiectul tânjirii sale, de parcă nu l-ar fi întrezărit niciodată Infinitatea și incomprehensibilitatea lui Dumnezeu sunt cele dintâi principii ale vieții spirituale, așa cum o înțelege Sfântul Grigorie, și aceste principii
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
fără pavăza de hârtie a textualiștilor, o femeie îmbătrânită prematur, cu "stelele sus" și "moartea aproape", cu putregaiul singurătății neputincioase rănindu-i gâtul, un om distrugând și autodistrugându-se, vomitând la marginea unei lumi părăsite de Dumnezeu: De m-aș putea odihni în oricare scenariu al vieții,/ în cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat în care să dorm/ și un lighean în care să vomit/ tot ce dându-mi ai luat, Doamne,// să tot vomit." (Elegie
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
Prospero a lui Greenaway. Și totuși, lungmetrajul care m-a pornit pe firul acestei meditații a fost unul pe care îl consider prost, și care mi-a dat încă o dată senzația că poezia și poeții ar fi trebuit lăsați să odihnească în pace. Sunt conștientă că e superficial și incorect până la un punct să afirm că filmul și arta poetică nu ar trebui amestecate, dar poate șirul de exemple pe care îl voi discuta vă va convinge. Pe mine m-a
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
de-a nu-și fi putut mărturisi, la timp, pe de-a întregul, iubirea. Îl "adună", puțin cîte puțin, din întîmplări rememorate tandru, din acelea cu happy end, ca poveștile depărtate ale copilăriei. Între tînărul ofițer, a cărui fotografie se odihnește în camera fiicei, de la Paris și bătrînul care odihnește în micul cimitir din Focșani, "unde la amiază soarele încălzește pietrele și miroase dulce a miere de albine", umbrele cresc din ce în ce...Din ce în ce mai tăcut, din ce în ce mai înșelat, trecut prin decepțiile
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
pe de-a întregul, iubirea. Îl "adună", puțin cîte puțin, din întîmplări rememorate tandru, din acelea cu happy end, ca poveștile depărtate ale copilăriei. Între tînărul ofițer, a cărui fotografie se odihnește în camera fiicei, de la Paris și bătrînul care odihnește în micul cimitir din Focșani, "unde la amiază soarele încălzește pietrele și miroase dulce a miere de albine", umbrele cresc din ce în ce...Din ce în ce mai tăcut, din ce în ce mai înșelat, trecut prin decepțiile războiului și prin "școala" comuniștilor "de bine", este, în
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
Italia. Locul ei e acolo! Și ea, ea nu contează cumva? Unde mai pui că mama lui e sănătoasă, că e indecent s-o vezi deja în pământ. Ca și tatăl lui, de altfel, sau fratele lui, care nu se odihnesc în cimitirul din Differdange și nici din altă parte, orice ar spune el. Al meu, da, vreau să zic tatăl meu, e mult de când a murit. Aproape că nu mă născusem când a murit. în 1953, în Coreea. Tâmpitul. Iertați
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
precis vocea rostitoare schimbă, de-a lungul a șapte volume chipuri, măști, își mărturisește, după sclipirile de extaz, oboseala ("strig țară/ m-ai orbit țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i echilibrul și puterea, l-ar situa în continuarea înnoitorilor interbelici, cu vagi
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
din Rigoletto, Noimann avea impresia că în fiecare nouă carie pe care o plomba o zidea și pe fosta sa nevastă. Pacienții îl priveau nedumeriți când îl auzeau murmurând printre dinții întredeschiși: ŤAcum, după atâta zbenguială, dragă Lilith, te vei odihni în pace!ť". Dacă volumul secund va rezolva neajunsurile formulate mai sus, rămâne totuși o problemă atât de construcție cât și de marketing editorial. Textul întregului roman ar fi trebuit echilibrat astfel încât cele două părți să nu depindă esențial una
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
cu tine la Viverone? se făcu tânără că nu l-a observat până acum și că întâlnirea este chiar surprinzătoare pentru ea și de neexplicat. - Ce să fie? Vin aici aproape săptămânal. Am deasupra lacului o micuță căsuță unde mă odihnesc când vin să pictez aceste frumuseți. Dar cu tine ce este aici? Cu cine ai venit? - Ce să fie! M-au adus gazdele mele în weekend la niște prieteni ai lor. - Și nu m-ai văzut pe faleza? Sau ai
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
o certă sensibilitate față de subiectele sociale, ceea ce imprimă picturii sale sau, mai exact, unei mari părți a ei, un caracter de mărturie specifică. în această perspectivă, marile sale compoziții, indiferent dacă sunt realizate în anii douăzeci și se numesc Cosași odihnindu-se sau în anii cincizeci și se numesc Semnarea apelului pentru pace, se înscriu în aceeași măsură în proiectul tînărului sistem comunist de a-și defini un profil moral și a-și identifica un conținut filosofic. Că profesorul Camil Ressu
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
încrucișate, coalițiile subterane, vasalitățile secrete, înțelegerile nerușinate au transformat România într-un paradis mafiotic, dominat de semianalfabeți al căror prestigiu se măsoară în kintalele de aur purtate la braț și în sutele de metri pătrați ai vilelor în care-și odihnesc osânza râncedă de-atâta corupție. Atât premierul, cât și președintele își fac o socoteală proastă. Ei își închipuie că dacă vor apela iarăși la tehnica temporizării Europa va uita mârșăviile politicienilor români și va mai înghiți o dată hapul. Eu n-
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
a doua când va veni Apocalipsa. Femeia pătimașă n-are ciclu, are ciclon. Avantajul ultimului născut într-o familie este acela că el nu-și poate vedea niciodată mama însărcinată. La capătul unei zile de muncă epuizante, eu nu mă odihnesc - eu zac. E mai excitantă, la urma urmei, o femeie cu coadă decât una cu mustață. Bărbatul care vrea să fie femeie seamănă izbitor de mult cu un câine care se comportă ca o pisică. Geniile mor de timpuriu, fiindcă
Limba maternă, palma paternă şi femeia cu mustaţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19741_a_21066]
-
Simona Tache A murit caracatița Paul. Dumnezeu s-o odihnească, probabil că acum se bălăcește și face pronosticuri printre îngeri! Îndurerat, Gregoar Cartianu mai întâi a plâns până și-a vomitat ficații de-atâta durere. Apoi, a vrut să se îngroape împreună cu ea, dar nu s-a putut. În cele
Cartianu la moartea caracatiţei Paul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19864_a_21189]
-
și ne imaginăm un caz ceva mai spectaculos. Vasilescu Georgel are concediu medical pentru depresie. E deprimat rău, a încercat de 16 ori să se sinucidă, e sub tratament psihiatric și tocmai ce-a primit un concediu medical, să-și odihnească nervii zdruncinați. La ușă îi sună Pleașcă Marinică, organ al poliției aflat la vânătoare de bolnavi falși: Vasilescu Georgel (încercănat, nebărbierit, nespălat pe cap, cu unghiile roase până la sânge, privirea în gol și două țigări aprinse, una în mână și
Tragicul concediu medical al lui Vasilescu Georgel by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19971_a_21296]
-
de note. Ce porcărie! Am ajuns în țara asta să nu mai ai unde să te duci să te distrezi. Adică eu mă înbrac frumos și comform tendințelor cele mai cool să mă duc să mă relaxez și să mă odihnesc după o zi gruaznică și în loc să mă simpt bine o să mă întânlesc acolo cu toți ciudați ăștia înbrăcați în plastice și parfumați cu parfumuri ieftine? Nu mi se pare normal și cred că Inspectoratul Școlar Cluj a greșit și este
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 21 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20041_a_21366]
-
perpetuă criză de nervi, nu-i așa? Dacă nu e Arafat, Pleșu sau Regele, sigur e altcineva în conflict cu președintele. Vă dați seama cât de greu trebuie să-i fie acestui om? Adică, toți ceilalți apucă să se mai odihnească, el nu... El trebuie să se certe non-stop. Non-stop, non-stop, non-stop. Nu e normal și - sper că vă e clar - vina nu e a lui Traian Băsescu, ci a noastră, a tuturor celorlalți. Ar trebui să-l menajăm pe președinte
Eminescule, ai noroc că ești mort! Despre scandalul Arafat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20091_a_21416]
-
întâmplat, cum multă apă a curs pe Bega fără s-o vadă Mișu Dinvale, dar de rupt de tot nu s-a rupt, căci de-aici și-a luat nevastă, aici a stat până de curând mama actorului și-aici odihnește pe veci tatăl său. Să se-ntoarcă barem preț de-un spectacol pe scena trădată la tinerețe și-n orașul adolescenței lui e-un gând căruia-i râde cu toate bateriile, dinvale până-n frunce, fără urmă de patetism ori demagogie
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
nimic nu anunța tragedia ce avea să se petreacă. Cei doi și-au văzut de treburile zilnice, au dat animalelor hrană și apă, le-au muls, iar seara le-au închis. Apoi s-au retras în coliba în care se odihneau și au mâncat și ei. S-au gândit că n-ar fi rău să guste și ceva tărie după o zi de muncă. Au dat pe gât un pahar, două, trei, până când sticla de țuică s-a golit. Obosit, G.V.
Agenda2003-15-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280899_a_282228]
-
în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în 1989 Bernhard a acceptat să fie înmormîntat la Viena, chiar în cavoul familiei Stavianicek, alături de fosta lui protectoare, fără a fi stînjenit de amănuntul funerar că tot acolo odihneau rămășițele soțului Franz Stavianicek, un doctor cumsecade care avusese bunul-simț să moară la timp, pentru a nu fi martorul Anschluss-ului amoros. În testament, Thomas Bernhard își exprimă dorința ca opera să nu-i fie niciodată publicată între granițele Austriei, în
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
nu se urnește ușor și căpătase o anumită vocație de facilitator, și la cursurile de scriere creativă, și-n vremelnicele funcții universitare. Nu pierdem, deci, nedrept de devreme, doar un scriitor de anvergură, ci și un ferment. Dumnezeu să-l odihnească!
Liniile morții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2654_a_3979]