933 matches
-
riguros în acest sens. E mai curând dus de pasiune până la contopire, se lecturează tot ce apare, că în această perioadă au fost reeditați cei mulți din scriitorii antebelici. Tot acum însă lucrează și la Marele zid, roman cu o odisee derulată în anii din penultimul deceniu al secolului trecut, Th. Codreanu numărându-se printre acei mânuitori de condei nu prea răsfățați de soartă până în 1989. Anul 1969 este un an în măsură să-l satisfacă din punct de vedere literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de apariție ale diversității etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin... Nu a cunoscut antichitatea sentimentul național? Dimpotrivă, patria a fost o valoare fundamentală a vechii Europe (și nu numai) de vreme ce i s-au dedicat epopei de măreția Odiseei sau a Eneidei. Ithaca este simbolul iubirii de patrie, care nu se stinge nici după zeci de ani. Ovidiu a simțit nostalgia Romei până la moarte, iar Dante a tânjit, din exil, după Florența sa dragă. În atare privință cei vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideea de a dărui șefului statului iugoslav, o asemenea lucrare, a fost un act nefericit, nu numai că opera artistului era foarte restrânsă, ci și datorită riscului de a se pierde în urmă dispariției fizice a lui Tito. Într-adevăr odiseea tabloului, la care vom reveni cu alt prilej, este impresionantă. (Întâlnire de gradul trei: „Pădurea lui Tito” de George Radu, în www. romlit.ro/padurea lui tito) Pentru a-și menține controlul în zonă, Moscova a pretins liderilor comuniști de la București o
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
aruncând în aer trâmbe de fum... bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gări, aerogări, porturi, "Parisul în două zile", "Mexicul pe scurt", vize de intrare, vize de ieșire, hoteluri, "Taxi!", pliante, cine mai are timp să citească Odiseea? Suntem grăbiți, "legați-vă centurile, peste câteva clipe vom decola", trenurile pleacă toate "peste cinci minute", Ladies and Gentlemen, Mesdames et Messieurs, Senoras y Senores, nu mai e timp, nici măcar să alergăm în prima librărie, să citim cartea pe drum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ne-ar trebui un popas, puțină liniște, să ne adunăm gândurile... dar, vai, semaforul arată că trenul nu mai poate să aștepte, scara avionului s-a retras, "Legați-vă centurile de siguranță!", iar vaporul se desprinde de chei. Să lăsăm Odiseea, să răsfoim ghidurile și mai ales să nu uităm să trimitem cunoscuților și necunoscuților ilustrate, însoțite de câteva rânduri, eventual cu vorbe prescurtate, în vreme ce continuă zgomotul roților pe șine, vuietul elicelor în aer, iar pe puntea vaporului toată lumea zâmbește auzind
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a se exprima mai bine. În ce-l privește pe Quetzalcoatl, el a plecat cu o plută din piele de șarpe în exil, dar legendele nu s-au interesat de aventurile lui pe mare. Ele nu ne-au dat o Odisee a lui Quetzalcoatl. Au vorbit tot timpul numai de reîntoarcerea lui. În labirintul mexicanilor, drumul cel mai bătut e spre centru. amintindu-mi de Rousseau Zeii trimit acum asupra noastră toate capriciile cerului tropical. S-au hotărât, se pare, să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ar trebui să adăugăm că Odiseea este, poate, cea mai mare carte de călătorie din toate timpurile. Ea nu povestește pur și simplu rătăcirile lui Ulise, cât vrea să ne sugereze că în ele există o soluție. Să ne imaginăm Odiseea fără Ithaca. Oare ce mai rămâne atunci din ea? Ceea ce îi dă sens este, indiscutabil, sfârșitul. În fond, nu e nevoie să colindăm lumea pentru a rătăci. Cel care a cunoscut cel mai puțin iubirea a fost, se pare, cel
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ziua de iarmaroc a județului, cu marfa necesară cumpărătorilor. El sărea primul din vagonul atașat locomotivei (cazanul cu apă râncedă care aproviziona locomotiva), oferindu-și „marfa” celui care oferea prețul cel mai mare. Într-adevăr, comparativ cu prima porțiune a odiseii „trenului morții”, prețurile scăzuseră nițel, și trebuia și să se grăbească Înainte de venirea țăranilor care, ignoranți fiind În meseria negoțului care să coboare prețurile (să nu uităm că a avut și cheltuieli - trebuia, desigur, să Împartă cu conductorul locomotivei). Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vagonșulț” de care era răspunzător 31. Evreii au putut declara numai despre ce au văzut, și puțini evrei s-au Întâlnit față În față cu soldați germani. Din câte se știe, la Mircești s-a Înregistrat singurul caz - În această odisee a „trenului morții” - când soldați germani au tras În evrei. Unul dintre evrei a descris o faptă ieșită din comun a unui ofițer german În mica stație din Ruginoasa XE "Ruginoasa" (Înainte de Mircești): „A deschis vagonul În care eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Acest amănunt nu poate fi clarificat, deoarece toți românii implicați În staționarea trenului la Roman XE "Roman" au mințit În depoziții și la anchete. Un singur lucru este clar, mai presus de orice Îndoială: nici o persoană dintre cele implicate În odiseea trenului la Roman XE "Roman" nu a permis răniților și muribunzilor să rămână În oraș și să fie internați În spitalele de stat sau În cele militare ori În spitalele Comunității. Au fost urcați din nou În vagoane, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un suspin, rememorând bubuitul strident și rostogolirea ecourilor amplificate, din sala Citadelei. Apoi, odiseea micii escorte, de templieri și de hospitalieri, douăzeci și patru de oameni la număr și treizeci și cinci de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se știe. Poate pentru că Platon face din el un contramodel, o persoană menită doar să pună în valoare o alta, prezentând-l în Hippias ca pe un mincinos: oare din cauza miturilor și a poveștilor homerice? Dar mai ales pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai curajoși, pe măsură ce conștiințele se integrau progresiv structurii universului care-i înconjura. Poate pe undeva se pregătea sau se folosea violența. Undeva? Poate chiar aici. Gosseyn o privi pe fată. Apoi, cu glas foarte scăzut, începu să vorbească. Își istorisi odiseea ― cum fusese dat afară din hotel, amnezia care îi ștersese amintirile, curioasa iluzie că ar fi fost căsătorit cu Patricia Hardie. ― Pentru ca în cele din urmă ― încheie el ― să descopăr că este fiica președintelui și că este cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe care o simțim noi față de părinți. Eu Îi iubesc? Sunt dispusă să mă sacrific pentru ei? Eu cred că nu, dar totuși Îi iubesc. Trebuie să fie ceva mai complex decât dragostea. 4 mai — Valentina, dacă nu cumva scrii Odiseea, aș spune să lași deoparte și să continui după aceea, o atenționă Sasha - dar nu-și aprofundă ocara, căci trebuia să se ocupe de toți ceilalți douăzeci și șase dintr-a treia B. În clasă era un infern, căci Mataloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
domnilor fanarioți (Andrei Pippidi) 141 I. C. Brătianu și aderarea României la Tripla Alianță (Liviu Brătescu) 167 România și ONU la începutul Războiului Rece (Paul Nistor) 189 Poziția geopolitică a României la începutul mileniului III. Permanență și schimbare (Gh. Iacob) 203 ODISEEA MODERNIZĂRII Minoritarii în procesul industrializării țării la începutul secolului trecut (Cătălin Turliuc) 215 Biserica Ortodoxă Română și noile politici educative. Cursurile de îndrumare misionară și socială (Bogdan Moșneagu) 225 Țărăniștii și problema agrară din România, 1935-1946 (Dumitru Șandru) 245 VESTUL
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
despre implicațiile românești ale bătăliei de la Poltava, activitatea diplomatică a domnilor fanarioți sau influențe grecești în cultura română. Națiunea, unirea, constituirea statului național, raporturile sale internaționale, sistemul de alianțe, românii din afara granițelor, grupurile etnice minoritare, ca fenomene strâns legate de odiseea modernității, sunt 8 DUMITRU IVĂNESCU supuse unor analize ce vor fi, nu ne îndoim, urmărite cu mult interes. Același lucru se poate spune și pentru studiile care privesc pe români în secolul XX, deoarece nu lipsesc abordările care tratează războaiele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
compatibilitatea instituțională, în fond nu doar în formă; adaptarea la nivelul concurenței din țările dezvoltate; schimbarea mentalităților (de la țărani, la profesori universitari, de la manageri la lideri politici). • România se află la un NOU ÎNCEPUT, pe care trebuie să-l finalizeze. ODISEEA MODERNIZĂRII MINORITARII ÎN PROCESUL INDUSTRIALIZĂRII ȚĂRII LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI TRECUT Cătălin Turliuc Unul din vectorii cei mai importați ai procesului complex al modernizării • proces istoric care a conturat la scară planetară o nouă realitate, mai cu seamă în ultimele două
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deontologiei profesionale intelectualii aspirau la o identitate care să garanteze imunitatea lor la determinările pecuniare sau de clasă, în plan social ei trebuiau să se conformeze mercantilismului dominant sau să își asume marginalizarea. Pe acest fundal, marxismul ne apare ca odisee a unui eșec individual transfigurat în vinovăție colectivă. Această culpă traducea neputința de a se fi ridicat la înălțimea imaginii de sine, bazată și ea, din păcate, pe valorile celuilalt 108. Avem de-a face cu fenomenul autovictimizării, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
S-a prezentat la examen fiica unui fost mare activist în ilegalitate, căreia nici nu-i trecea prin minte să învețe ceva. Enervat, examinatorul, tânăr bine pregătit și membru de partid, i-a pus nota 2. A urmat o întreagă odisee. Întâi s-au alarmat șeful de catedră și decanul, apoi a urmat chemarea la comitetul de partid pe universitate și la comitetul de partid pe centrul universitar. Toți activiștii se arătau îngroziți de consecințele posibile pentru instituție. În fine, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am ajuns la limitele inutilității” (20 februarie 1940 Ă 562). Era aceasta o perioadă în care din inutilitate se nășteau voluptăți secrete ce nu lăsau în urmă zgura amărăciunii. Cât despre soluția muncii, soluție dostoievskiană, este și ea eroina unei odisei, cu gradul ei de spectaculozitate. Îi scrie lui Aurel Cioran, în 1968: „Am fost zece zile la țară unde am lucrat pământul. Nu mai cred decât în munca fizică, cu brațele. Întoarcerea la origini!” (16 august 1968 Ă 99). Peste
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai ales piciorul stâng. Când nu sufăr, senzație de furnicătură foarte enervantă. Treizeci de ani de conștiință a corpului” (I, 140). De reținut și una dintre consecințele bolilor, ura față de ceilalți: „Aici e de căutat motivul pentru care am scris Odiseea Ranchiunii” (idem). Oare nu tot aici trebuie căutate rădăcinile violenței? Ba, mai mult: sentimentul înstrăinării de sine, al detașării de propriul trup, contemplat, analizat, explorat ca un corp străin nu va fi fiind consecința atâtor boli? Oricum, trupul lui Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
emoționantă spovedanie din viața studențeacă de la Facultatea de Drept”. Pe măsură ce înaintează în teritoriul reportajului, M. va pune din ce în ce mai mult accentul pe „aspectul obiectiv”, fără a renunța integral la elementele de fantezie care îi sunt proprii. Un exemplu ar fi Extraordinara odisee a reporterilor (1940), o carte despre acest „specimen” aparte care este reporterul, cu aventurile sale (cele mentale având practic aceeași valoare ca și cele reale), și unde sunt conturate câteva portrete de mari reporteri. Paginile din Pogromul de la Iași (1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
pură, București, 1938; Povestea minunată a lui Shirley Temple, București, 1938; Să împiedicăm războiul? (Poate știința să împiedice războiul?), București, 1938; Albumul Shirley Temple, București, 1939; Atlantinia, București, 1939; Să emigrăm cu toții, București, 1939; Amintirile unei studente, Bacău, 1940; Extraordinara odisee a reporterilor, București, 1940; Despre câțiva copii, București, 1942; Rango, prietenul oamenilor, București, 1942; Pogromul de la Iași, București, 1944; Pogromurile din Bucovina și din Dorohoi, București, 1945; Bingo, București, 1945; Pogromurile din Basarabia și Transnistria, București, 1947; Povestea unui copil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în 1969, sub titlul Vântul și ploaia), o frescă superficială a vieții chinuite în care și-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]