442 matches
-
și m-a făcut să caut pe băncile pustii, promisiuni ale unor fantome ce apar și dispar la lăsatul zorilor. Mi s-a părut, atunci, o noapte copilăroasă și caldă prin care sufleul meu, durea adânc prin foșnetul de frunze ofilite. Și, ca o prelungire a gândului, mi s a părut că-mi oferi toată grădina de vis, în care dragostea ta înseamnă un trandafir al speranțelor. Atunci, năucită de atâta fericire am vrut să caut Rădăcini în zodiile ce ne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
drumul niciodată nu mi-a fost atât de singur și cu atâtea obstacole. În adâncul lui simt curajul de a trăi fără să mă sprijin pe lumea dornică de a se îmbogăți cu propria-mi existență transpusă-n victima frunzelor ofilite și călcate în picioarele răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
suflet și-n calmele iubiri De ce nu știu ce să vreau în haosul de lume Mai caut steaua vieții prin altele priviri. Și-n Zodii rătăcite, tăcerea unui Nume De vei veni iubite, prin aerul de seară Să mă privești din frunze ofilite Să nu-mi ucizi iar muza din ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
coafați și asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La mulți ani! - E ziua mea? - Nu. - Ziua ta? - Nu. - Știu! E 25 octombrie, ziua când a murit Contesa, da era iunie. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din sufrageria domnului Popa îl convinse pe tânăr că abstinența își are rosturile ei și mai ales că misiunea lui se încheiase pentru azi. Așa că se ridică din pătrunjelul ofilit și porni clătinându-se în căutarea unei surse de hrană trupească. * - Bun whisky! Nea Ovidiu nu băuse whisky în viața lui, da-i promisese băiatul că-i aduce din America. Auzise el că whisky-ul are gust de ploșniță, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
așezat pe suport, l-au împodobit amândoi în timp ce Silvia s-a dus să pregătească cu ce să-l servească pe Matei. Au discutat atâtea și atâtea, aducând mereu vorba despre Cecilia. —Uite! Îți vezi trandafirii? Așa cum ți-am spus, sau ofilit dar eu îi păstrez până va veni Ceci, că sunt ai ei. Nu vine de Crăciun? Nu vine anul acesta pentru că are și mult de învățat, pe de altă parte vrea să vadă și ea cum sărbătoresc nemții Crăciunul. Mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie : latina mea rudimentară adăuga latinei sale nu prea strălucite câteva tainice subînțelesuri în stare să-mi declanșeze anumite resorturi imaginative. Un criteriu asemănător mă îndemna, de pildă, să prefer subtextele magistrului Eckhart textelor lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spuse Gaston. Mai stătea la Tomoe. Avea probabil acest vis înspăimântător din pricina plapumei japoneze care i se lăsa greu pe piept. Ba nu, era chiar în cămăruța lui Higurashitei. Uite, bărbatul care respira greu lângă el era pustnicul Orientului, vlăguit, ofilit, ca o așchie. Dar bărbatul care respira lângă el nu era nici Higurashitei, nici Takamori. Era un ucigaș cu mâna pe pistol. Gaston mai ațipea câte un pic, apoi deschidea iar ochii și îi arunca o privire bărbatului de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe acolo, că fusese cineva Îngropat. Puse o piatră la căpătâi și alta mai mică la picioare, apoi Împrăștie pe deasupra gropii ierburile pe care le tăiase Înainte cu sapa, alte plante, vii, vor lua În câteva zile locul acestora care, ofilite, moarte, retezate, vor intra În ciclul alimentar al aceluiași pământ din care răsăriseră. Bărbatul măsură cu pași mari distanța dintre pom și groapă, au fost doisprezece, apoi puse pe umăr lopata și sapa. Să mergem, zise. Luna dispăruse, cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Încep s-o dezbrac, lângă stofa aceea grea și nemișcată. Îi scot jacheta, n-a făcut-o ea singură, e o jachetă urâtă dintr-o lânică fără culoare și foarte ușoară, pare mucilagine. Îi ating sânii, sânii aceia mici și ofiliți care îmi plac atât de mult. Nu mă oprește: — Iubitule, spune, iubitul meu... și mă strânge în brațe. O iau de mână și o conduc spre pat, vreau să stea comod, să se odihnească. Îi scot pantofii. Are ciorapi deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
își privea tatăl cu fervoare, cu o intensitate pasionată, gândindu-se, Acesta e bătrânul meu tată, exagerare scuzabilă la cineva care se află încă în zorii vârstei adulte, un bărbat de șaizeci și patru de ani, deși cu sufletul cam ofilit cum se observă la acesta, n-ar trebui numit bătrân cu atâta inconștientă ușurință, așa o fi fost obiceiul în vremurile când dinții începeau să cadă la treizeci de ani și primele riduri apăreau la douăzeci și cinci, acum însă bătrânețea, autentică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cărț i rare (Locul unde nu s‐ a întâmplat nimic) - Ana Tulbure. 7) Tudorița Nechita - Fata orfană, crescută de unchiul ei, Andrieș Lunceanu. Tatăl muri într‐un accident cu cai, iar mama nu i‐a supraviețuit decât puțină vreme (Floare ofilită). 8) Apare Parasch iva! - Fiica Mariei Bălteanu și sora lui Traian, studentă la litere ; prietenele mamei spuneau că e „obrăznicuță cu bărbații” (Oameni din lună) - Romanul lui Mihail Sadoveanu în care apare Verona, mama savantului biolog Iacob Melinte. 9) Soția
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Jderi” - Roza Axinte. 7) Mama Marușcăi Hudici, soția lui Iațco, o femeie frumoasă (Frații Jderi) - Perioadă de timp - Rând. 8) Dânsa - Ajutorul de primar de la Vascani, un uriaș violent, care‐și terorizează nevasta, pe Tarsița, împreună cu cele șase fiice (Floare ofilită) - Apare Teodora! 9) Mama Ilenei, căpităneasa (Nicoară Potcoavă) - Localitate în Iordania. 10) șopârlă mare din America de Sud - Aura Olteanu. 11) Maria! - Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă, „de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fruntea mea s-adună norii unor tristeți ce mă apasă, atât de mult c-aș vrea degrabă să vii și să mă iei acasă... Nu mai găsesc de mult plăcere în tot ce astăzi mă-nconjoară, sunt ca o floare ofilită rămasă pe-un peron de gară. Aștept în van, dar nu mai vine și plânsul mi se țese-n glas, până ce trenul va ajunge nu știu cât timp a mai rămas. Pe lângă mine trec agale, glumind pe negrele cărări , indiferenți si nestatornici
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
care o implorau să nu se mai masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a procopsit soția. Domnișoarei X (mare amatoare de pisici) În jurul ei roiesc admiratorii Și-n van cu o speranță mai rămân, Privind-o cum își crește mâțișorii, C-o să adopte și-un cotoi bătrân. Ajutor Ea-i jună, el, cam ofilit Și-i face față anevoie, Însă prieteni au sărit Să-l mai ajute la nevoie. Geometrică Că a urcat pe verticală Frumoasei i se duse fala, Cu o viteză maximală, Doar adoptând...orizontala. Cerere Vrăjit de frumusețea-i ca de
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un pumn de mărunțiș sau cine știe ce sticlă de băutură ori drog. Bolile șerpuiesc prin trupurile lor ofilite, și Îi pun la pământ la vârste la care ar trebui În mod normal să fie activi sociali. În această mizerie și promiscuitate de nedescris, actul sexual se consumă la Întâmplare, brutal, ca un jaf armat, iar nașterile, majoritatea nedorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări, pusă direct pe ciment alături de un aparat de radio hârbuit, la care se transmite o ședință de Senat. Termină conversația telefonică și, dă cu ochii de Antoniu care Încă nu a avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă privește îngerul armoniei. un fluier subțire vibrează în mâinile lui ridicate întru-un cântec ce-mi tremură-n trup. din aripi nu mișcă, semn că așteaptă liniștit lângă lumina mea puțin ofilită. deodată, un ochi rozaliu mi se deschide în creștet. o arsură de curcubeu mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
oră Întinsă În pat, răsfoind din nou cărțile luate cu mine ( Holderlin - Hyperion; Panait Istrati - Cum am devenit scriitor; Nicolae Țic - Jurnal de toamnă; Laurențiu Fulga-Moartea Lui Orfeu). După-amiază, am ajutat-o pe măicuța A. la strânsul petalelor de trandafir, ofilite și căzute pe jos, și la Îndepărtarea tijei scuturate. Îndepărtarea de la subsuara primei frunze permite o nouă lăstărire și formarea de noi boboci. Spinii mi-au făcut bine, o adevărată acupunctură, ajutându-mă să elimin din energiile negative, acumulate În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de suflete nevinovate, oferite drept ofrandă pentru Împlinirea scopului lor machiavelic. Dar câte Înterpretări nu pot avea metaforele folosite de către autor În aceste povestiri. O infinitate! ... Ceva mai târziu, maica A. a venit să continuie de strâns petalele de trandafir, ofilite și căzute pe jos. Mereu petale, mereu același lucru de făcut. Asta este viața, dacă stai și chibzuiești mai bine. Un cerc Închis, fără șansa evadării. Nu există decât Întoarcerea spre celula din care lipsește lumina și oxigenul, rămânând să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]