5,006 matches
-
să o primesc cu îndreptățire de la dumneavoastră, însă asta e, faptele s-au petrecut. Îmi cer sincer scuze pentru eventualele neplăceri pe care absența mea vi le-a pricinuit." S-a uitat așa, cam dintr-o parte la mine, a oftat, schițând totuși un surâs mic, după care, dând încetișor din cap, a zis: "Mare zăpăcit ești dumneata, domnule Dan C. Mihăilescu, dar acum, poftim, m-ai dezarmat total. Recunosc că în urmă cu câteva zile mă gândeam să-ți trag
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atâta căldură, și gândul mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât Mona. Mi se părea, pe parcursul întâlnirilor cu Mona, că Iozefina stătea în permanență lângă noi, ca un abur, ofta și murmura: Sunt sigură că într-o altă viață am fost o pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu vedea rostul acestor discuții și, oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă femeie, așa ca militar, tot o făcea) Karin îl înțelegea. Înțelegea și diferența de vârstă dintre ei; când bănuia ceva, ofta. Atât: ofta și trata cu indiferență totul. Astfel încât Epa ar fi jurat, la 79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rostul acestor discuții și, oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă femeie, așa ca militar, tot o făcea) Karin îl înțelegea. Înțelegea și diferența de vârstă dintre ei; când bănuia ceva, ofta. Atât: ofta și trata cu indiferență totul. Astfel încât Epa ar fi jurat, la 79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Fă-o să nu mai plângă, domnule Gerard. Gerard tăcu un timp, privindu-și colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lacrimi în ochi mai privea încă o dată propriul tablou, încât aveai impresia că se întâmplase în familia lui, ceva tragic. Într-adevăr, i se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că-mi stric stilul. Pardon. Iartă-mă. (cu nostalgie maximă, aproape până la lacrimi) Prea bune mâncăruri făcea maică-ta, omule, ca să...când eram copii...când mâncam la voi... Încă puțin și Titi chiar izbucnea în plâns. Chiar de-aia... adaugă oftând, destul de mâhnit Esesistu’. Amintirea mamei lui Esesistu', îl face pe Titi întotdeauna parcă și mai blând. Îl neutralizează definitiv în fața adversarului. Îi face tonul mai puțin aspru. Îl înmoaie ca și cum ar fi băut din izvorul cu apă care moleșește. Rostește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în față cu ea și de a-i șopti vorbe dulci. De eram treaz sau dormeam, o visam numai pe Măriuța... Până într-o zi... Pâcu s-a oprit din povestit. A tras de câteva ori din lulea și a oftat adânc, reluând vorba: Hehei! Grea boală-i dragostea, băiete! Și cum îți spuneam: toate au mers bine, până într-o seară. Era ca și acum o noapte frumoasă de toamnă... Am ieșit din crâșmă odată cu Dumitru. Parcă simt și acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
urmă, ulcica cu apă a fost golită. Aista-i semn bun, omule! - a apreciat crâșmarul reușita rănitului, care s-a mai luminat la față. Și acum pregătește-te să mănânci, că uite vine Măriuța cu de-ale gurii. Hliboceanu a oftat ca un copil necăjit. Ieșind din cămăruță, crâșmarul își spunea: „Bietul băiat! Ce a avut de tras! El, căruia nu-i era frică decât de Dumnezeu, să pățească asemenea nenorocire! Da’ nu s-a face el bine? Să vedem atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre amiază a sfârșit treaba. După ce și-a revenit din oboseală, a intrat la Hliboceanu. Acesta l-a primit cu bucurie, semn că aștepta pe cineva de-al
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se proiecta pe partea cealaltă. Nechezăturile cailor se pierdură printre firele mopului care executa șarje pe coridor, iar sunetul goarnei și zăngănitul de zale trecură În hârșâitul metalic al găleții Împinse cu piciorul. Împăratul se ridică În capul oaselor și oftă. Își azvârli brațele deasupra capului, dar nu pentru a comanda o contraofensivă Împotriva Universului care complota Împotrivă-i, ci doar spre a-și Întinde corpul rotofei până când acesta pârâi ca un pepene copt. Căscatul eșuă Într-un nou oftat, cauzat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mustră Împăratul. Descartes clătină Încet din cap. Ca o minge de plajă uitată la soare, Napoleon se dezumflă și el, apoi Își trase un scaun lângă pat și se așeză. — Ia să vedem, care-i problema? Descartes ridică din umeri, oftând. — Tot spaima de-a te vedea transformat Într-o bilă uriașă de ceară? Descartes negă. — Atunci? — În momentul ăsta, știu doar că nu știu nimic. — Aha! sări Napoleon de pe scaun. Iar ai vorbit cu Socrate. Toată ziua, pisălogul ăla bătrân
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva, Încercând să-l ridice, implorându-l, strigând la el ori la ea. Apoi, bătrâna orgă a Auditoriului oftează adânc din imensele-i tuburi verticale, iar din spatele scenei un val năvălește cu putere, luându-i În brațele sale pe instrumentiști. Sala se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luase Înainte. M-am așezat pe singurul scaun Înalt din fața barului, făcându-i semn să toarne. Vasea a luat o sticlă de vodcă, pe care a aruncat-o prin aer, Încercând s-o prindă pe la spate. Sticla s-a spart. Oftând, Vasea a luat o alta din raft, a desfăcut-o și mi-a turnat. — De obicei, Îmi iese. — De obicei. Știi bancul cu sticla care nu se termină niciodată? — Nu, a rânjit Vasea. — Ivan intră Într-un bar și cere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fraier, i-am retezat-o. — Ești sigur? Am pus punct. Încep o viață nouă. Unde? Cine mai scrie cărți cu detectivi particulari În ziua de azi? Și nu uita că punctul Îl pun eu. — Atunci, ce mai aștepți? Kuznețov a oftat lung, făcându-și firele cărunte din jurul gurii să vibreze. — Am o problemă. Nu-mi iese finalul. Treaba ta. — Mă gândeam c-am putea ajunge la un compromis. Uite, știu că-ți place să pari băiat citit. Am să presar prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Și tu poți găsi fericirea“, dar rolanzii considerau pesemne că o găsiseră deja. Vic se Întoarse către doctorul Thomas și Îl privi Întrebător. Dar doctorul nu știa la ce anume se referă Întrebarea lui, așa că ridică din umeri. Apoi spuse, oftînd: — S-a Întîmplat pe la ora șase. Vic Își privi instinctiv ceasul. Trecuse, de atunci, mai bine de o oră și jumătate. — Mda. Trebuie dus de urgență la spital. După aceea, mai vedem noi... Soldat! strigă la urmă. Doi soldați intrară
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dreptate, Iuffo. Cum naiba faci tu de ai mereu dreptate? Iuffo se gîndi apoi că semăna mai degrabă cu o calotă de craniu. Sau cu o lentilă de apă plutind În văzduh. Sau cu orice altceva rotund și, eventual, transparent. Oftînd, Pumpkin făcu semn unuia din soldații cu cagulă să-l urmeze. Din proprie inițiativă, Iuffo veni după ei. Înaintară prudent de-a lungul plajei. Soldatul mascat Își fixase pistolul automat În poziție de tragere și mergea mult aplecat, așa cum Învățase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
afla o reclamă la Cartea spiritelor a lui Allan Kardec, care Împreună cu Cartea mediumilor constituie veritabilul „catehism“ al celor interesați de spiritism. Cel puțin așa scria acolo. Christina ar fi preferat să discute despre altceva și de aceea tăcu, apoi oftă. — Ai obosit? o Întrebă Naggie. — Mă gîndeam la Kiki. Mi-e groază cînd mă gîndesc că trebuie să-l iau acasă, la sfîrșitul săptămînii, deși mi-e atît de dor de el. Cum Îl lași un pic singur, cum provoacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de el, fără cuvinte, mută. O secundă, două... Trebuia să spună ceva, orice, Doamne, erau În direct! Mă gîndeam că amintirile tale... trebuie să fie deosebite de ale celorlalți oameni, avînd În vedere că ești un veritabil expert În Dumnezeu. Oftă abia perceptibil. John Își mîngîie satisfăcut bărbuța bine Îngrijită, confirmînd printr-o ușoară Înclinare a capului că Într-adevăr așa stăteau lucrurile. Dar nu spuse nimic. Încît Christina se văzu nevoită să continue, adresîndu-se ascultătorilor și luîndu-i ca martori. Da
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe Christina sau Vic, Îl certau sau Îi răspundeau invariabil: o să afli cînd o să fii mare. Kiki bănuia că pînă atunci va mai trece cumplit de mult timp. Iar el se grăbea, căci era un produs al erei postmoderne. Christina oftă, ca orice mamă cu suflet sensibil. Deși anunțul matrimonial apăruse cu două zile În urmă În The Baakho Monitor, nici o persoană interesată nu telefonase pentru a-și oferi serviciile sau măcar pentru a cere amănunte. Ce-i drept, condițiile puse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
n-ar mai exista Dumnezeu! Ezitase, făcuse două pauze lungi, asemănătoare celor din emisiunile „Întîlnire cu Fericirea“, dar În cele din urmă găsise o ieșire cît se poate de onorabilă din Încurcătura pe care singură și-o provocase. După aceea, oftă. — Interesant, comentă Vic, nici colonelul Pruritanal nu crede În extratereștri, din același motiv. — Ipoteza ar merita totuși luată În considerație, remarcă Thomas cu gravitatea lui obișnuită. Ia stați puțin!... Abia acum Încep să Înțeleg... - dar se opri brusc, dîndu-și seama
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
văzu nevoită să treacă În camera alăturată, pentru a prepara ceaiul maiorului, care era prea scund pentru ea și un pic crăcănat, În timp ce căpitanul Jegg cobora poate scările comandamentului la braț cu secretara Florychka - cel puțin așa și i Închipuia, oftînd, Daisy. Deocamdată nu vedea nici un mijloc de a se răzbuna, decît, eventual, să-i pună pe ascuns căpitanului bromură În ceai. — Cu zahăr sau fără? Întrebă ea de acolo. Maiorul Smith tresări, deoarece În acel moment, profitînd de lipsa din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
după cum vedeți, s-a adeverit. Împăratul tăcu indecis cîteva momente, lăsîndu l pe colonel să creadă că nu mai avea nimic de spus. Probabil pusese receptorul deoparte și scosese batista, să-și sufle mai bine nasul. În cele din urmă oftă, Înainte de a-i mărturisi: — Și serviciile noastre de informații m-au prevenit că va urma o epidemie de gripă, determinată de răcirea accentuată a vremii, dar nu le-am crezut. — Sunteți ironic! remarcă Pruritanal. — Nicidecum. Voiam doar să spun că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fese moi, Împovărate de prea multe straturi adipoase. — Vă rog, vă rog, scepticismul dumneavoastră nu e justificat! protestă Împăratul. — Dacă nu sunt indiscret, persoanele care au fost În Rai s-au Întors cu vreun mesaj de acolo? Abia acum Împăratul oftă, Într-un mod care-i trăda oarecum neliniștea și Îngrijorarea. În momentul imediat următor, oftă și colonelul, dar dintr un motiv complet diferit; asistenta și secretara terminaseră cu succes delicata operație. — Tocmai aici e problema, domnule colonel. Suntem un pic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]