1,335 matches
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului Nu mă-ntreba de ce oftez mereu Când fața mea e veselă, ori tristă, Oftatul vine de la Dumnezeu, De la-nceputul Zilei el există, Până se face seară în cuvânt, E zarea celuilalt, ce nu mai vine, Oftatul este zbaterea de vânt Din Dorul meu crucificat în tine... E mâna mea ce scrie-nfiorată La porunca Duhului divin, Și soarele ce din tării se-arată Când Cerul meu de nouri e prea plin... E puntea dintre floare și parfum
OFTATUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367074_a_368403]
-
te inspir acum, Nesățios, ca ultima secundă... Tu uită-te la pruncul ce visează, La bobul care poartă chipul sfânt Și îngerii în slava lor oftează Când își aduc aminte de pământ... Din volumul Nu știu dacă sunt... Referință Bibliografică: Oftatul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 187, Anul I, 06 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
OFTATUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367074_a_368403]
-
-i în afara Cuvântului, el, singura dovadă că sunt și Exist. Cuvântul nescris e ca un copil nenăscut! Uite, trupul tău e plin de poeme. La semnul Poetului ele se-așează cuminți în tipare. Mâinile mele- flăcări flămânde, mângâie coapsele acestui oftat. Nu mă-ntreba de ce scriu, e ca și cum ai condamna Aerul de ce-i Aer și apa la fel. Totul acum e așa de devreme. Fără Poezie s-ar face Târziu... Referință Bibliografică: Nevoia de-a rosti cuvinte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
NEVOIA DE-A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367116_a_368445]
-
poiană să se odihneasă. Era o liniște ca la începutul lumii. Doar în depărtare cântau niște brotăcei de baltă. Omul mai trase câteva înghițituri din sticla cu rachiu și puse capul jos să închidă un pic ochii. Adormi greu printre oftaturi...Ce-i va spune el femeii? Salba ei de icușari de la maică-sa s-a dus pe apa sâmbetei...Și munca lui de-o viață...Printre gânduri îl înjura pe nași-său, pe Ghiță Băngoi, care venise cu ideea asta
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
de îndurat destulă suferință. - Und te duci nea Ilie? - La poștă să pun niște bani băiatului. - Păi nu spuneai că lucrează și stă pe picioarele lui? - Așa este, dar mi-a zis că nu se descurcă și-i mai trebuie. Oftat prelungit de ambele părți. - În rest văd că arăți bine, tot verde, tot verde. - Vai de verdeața mea, taică! - Dar de ce ești cătrănit? - N-am pace de la vecin. De la Mănăilă. Îl cunoști. Ăla care vorbește tot timpul. Care îți intră
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
TÂRZIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Îmi înflorești în dimineți sub pleoape Cu un sărut ce-l drămuiești pe gene Și leneșă te-ntinzi, pisică între perne Cu un oftat, ce prinde să îți scape. În aer risipindu-ți doar parfumul Iubirea ta o simt cum mă-mpresoară Și mă cuprinde-n brațe ca o ghiară, Ce nu aș vrea să-mi mai dea drumul. Atâta arșiță strecori în mine
POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364661_a_365990]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > OPREȘTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Adastă lângă pleoapa ce-ascunde un oftat Tu, geana mea albastră ce bați aripa nopții! Să nu ne-atingă lacul de lacrimă secat, Căci ochiul fără apă , morgană-n fața morții Cu-ngheț și hibernare va fi amestecat! Apropie-te roză de-obrajii ce așteaptă Și palma
OPREŞTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364731_a_366060]
-
solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
de patru ostași, care îl loviseră de mai multe ori. După ce leșinase, cineva aruncase peste dânsul o găleată de apă pentru că procuratorul îl ceruse înapoi pe treptele din pretoriu în fața mulțimii în cel mai scurt timp. Rememorând faptele scăpă un oftat în care ura se amestecase în mintea sa cu durerea și dorind să nu se mai gândească la acele clipe chinuitoare își aduse aminte de cealaltă viață a sa, aceea de demult, uitată, care avusese cândva un crez, iar acel
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
multicolore, cergi acoperind un parchet maroniu deschis și bine lustruit, strigarea era reținută cu toate că păstra totuși striația bățoseniei și siguranței, fără acel tremolo pe care l-ai fi așteptat de la o persoană distinsă, bănuită astfel după câteva frânturi girate de oftaturi întrerupte și dese concentrări de a relua, cu o octavă mai sus, o curiozitate stârnită de la bun început și reținută cu atâta diplomație ... Habar n-aveam pe atunci de calitatea invocată - ca având vechimea unui exercițiu îndelung exersat, nu orișiunde
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
OCHII MEI? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului CE VINĂ AU OCHII MEI? Ce vină au ochii mei? Demult visai la ei! Te-au scos din furtună, din lacrimi și din oftat, în ei te-ai scăldat în arșiță verii. Și-atunci, ce vină au ochii mei c-ai iubit albastrul lor de cer până-n infinit? Ți-au dat speranța, dorul și suspinul, dar știu că ai iubit a lor albastru infinit
CE VINĂ AU OCHII MEI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350351_a_351680]
-
umplu de tine Ca Marea de murmurul ei, Starea de veghe când vine Înapoi să nu mi-o mai iei Și așa e târziu pe pământ, Fără de țărmuri să-mi fie Până la capătu-i sfânt Năvalnica mea liturghie... Eu știu ce oftat o cuprinde Pe Vița cu dor de araci, Nimic dintre noi nu se vinde- Sărută-mi cuvântul și taci... Primăvara îmi umblă prin vine, De muguri mi-s umerii grei, Și iarăși mă umplu de tine Ca Marea de murmurul
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
și indivizibilă. Lili BOBU: În ,,Eseu” ați mărturisit că poeții basarabeni, cântând durerile neamului și toate ,,dorurile interzise”, au scris ,,pe câmpul de luptă/cu propriul lor sânge”, poezia ajutându-i pe confrați nu numai să-și păstreze graiul ,,zugrăvind oftatul cu doine grele de vecie și lacrimi-sărbători”, dar să și supraviețuiască... Nicolae DABIJA: Îmi povestise un moldovean din Transnistria. Când era copil, părinții îi așezau, pe el și pe frații lui, în fața unei icoane, ca să se roage de pâine, de
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
repetă Nicolae, cu glasul stins de tot... Cu bine! Drumul spre casă se dovedi mai lung și mai apăsător. Cei doi nu au scos nicio vorbă. Mergeau ca muți, cu capul plecat și privirile-n pământ. Doar suspinele Floarei și oftaturile prelungi, la anumite intervale de timp, ale lui Nicolae erau dovada că pe acel drum de țară, circula cineva. În familia Ionescu prăpastia se adâncea cu fiecare zi care trecea. Ziua, făceau mari eforturi să se comporte cât de cât
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
povești sau pur și simplu citeau cu voce tare niscai basme. Ascultătorii, majoritatea tineri, se strângeau pe paturile din jur, amestecându-se în fantezia și imaginația lor cu personajele pe care le iubeau mai mult, în timp ce vârstnicii scoteau câte un oftat prelung cu gândul la copilăria sau tinerețile lor care care se risipiseră ca un fum. Din cauza sărăciei și a câștigurilor mici, puțini erau aceia care se aventurau în orele după amiezii la cumpărături, familiiile fiecăruia fiind înhămate la un mare
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Pământ În cinci minute de trei ori, În clasă, liniște mormânt, Se auzeau numai fiori, Dar mă trezesc, din întâmplare, Cu al meu deget chiar pe ea Și strig uimit, la disperare: “Aici este Americaaa !!!” S-a auzit un lung oftat, O clasă-ntreagă-n agonie, Dar profesoara, imediat Trecu la altă strategie: “Oooo!!! Foarte bine ! “ zise ea, (Păi, mama ei de scorpioancă!) “Acum te-ntreb încă ceva: (Io tot mergând ușor spre bancă) Acest pământ, astăzi vestit, Să-mi spui
AICI E AMERICAAA !!! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348590_a_349919]
-
pentru Andrei: „Ce trebuia să te explici...?” Florica inspiră adânc mirosul de alge al mării și mai trase un fum de țigară. Își simțea parcă imaginația înfierbântată de amintirile acelor zile de început și scoase din ființa ei un lung oftat. Imaginile trecutului nu încetau să se perinde în fața ochilor ei lăuntrici: - De la Agenția Evreiască ne-a fost repartizat un apartament în Ierusalimul de răsărit. Trei camere! Ingineri fiind, puteam primi chiar patru, în aceeași zonă, dar ceva mai departe... Bani
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
de puțină iarnă. Eu visam iernile mele, zăpada, viscolul scurt cu fulgii cât fluturii „Ești atât de frumoasă iarnă” mi-au traversat gândurile versurile lui Nichita. Și armată ai făcut? l-am întrebat. „Cinci ani” mi-a răspuns după un oftat prelungit și fața destinsă, dispus să-mi explice satisfacția: „abia m-am eliberat și mi-am găsit de lucru la firmă” ... Privesc băiatul de statură mijlocie, umerii lați, chip deschis al omului alb, ochii albaștri și rațiunea îmi dezleagă enigma
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
FUMATULUI Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Așa cum știm cu toți, teribil e fumatul, Vorbesc de sănătate, bani arși pe țigarete, Iar dac-ar fi să-l lași ... m-apucă și oftatul, Chiar după ani, și-n vis, ajungi să ai regrete; De douăzeci lăsat, io care n-am aprins Țigară sau chiștoc ... să nu vă povestesc(!) Pun bila jos, în pat, și-asear' cum stam întins Ajung, prin ce noroc, în iad
EFECTUL MORTAL AL FUMATULUI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349305_a_350634]
-
geamăt plutește molcom și lin, E vântul ce plânge pe aripa-i sumbră. Pământu-ntristat de frunza căzută Adună-n riduri... lacrima-n izvor Nemărginită, clipa, în fugă se-ncruntă Luna se-ntoarce pe-a cerului pridvor. In noaptea obosită un oftat s-aude Pe genele-ntristate o lacrimă s-așează La ora adormită când clipa este surdă Gândul singuratic, în zborul său, visează. Camera-i pustie și sufletul, la fel. Perna mi-o așez, dar, e atât de grea De lacrimi
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților”, la cea de serv. Un corp suplu și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra mea
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
locul și-au schimbat, Si nu mai cântă Bimbirică solo, Iar floarea de salcâm s-a scuturat. Toți oamenii îmi par complet străini, Iar cunoscuții parcă au plecat ; Nu îi găsesc pe bunii mei vecini ; In suflet îmi înăbuș un oftat. Miresmele adânc pătrunzătoare Invăluie cu persistență satul, E ciripitul vesel, e și soare, Acolo, însă, nu mai e Regatul... Rucăr, iulie 2007 Referință Bibliografică: Regatul de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I
REGATUL DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348071_a_349400]