2,363 matches
-
iar paiele și pleava la locul lor în coșar și la șiră. Scăpase de o grijă. Și așa zilele de concediu îi erau pe sfârșite. Au rămas de recoltat sfecla, floarea soarelui și porumbul în toamnă și apoi să pregătească ogorul pentru însămânțatul de toamnă al grâului. Poate nu mai apucă să o facă și îl va lua C.A.P.- ul, așa scapă de această corvoadă păguboasă pentru el. Numai să nu-l audă tatăl său cum gândește. Bătrânii au simțul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ne dà luminà, Sà scoatem ràul azi din țarà Si sà chemàm la “ghilotinà” Pe cei ce ne fac viața amarà... Iar Tu al versului màestru De-a pururi fi nemuritor, Ca sà veghezi din bunul astru Al Dacilor bogat ogor. Referință Bibliografică: Emineacu / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1109, Anul IV, 13 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
EMINEACU de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363791_a_365120]
-
Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie pentru copii Șiruri, șiruri trec cocorii Mic e muntele din zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
spre înapoi, repede, una după alta. Vedeam gospodăriile oamenilor cum răsăreau în față și dispăreau în urmă. Locomotiva tot șuiera. Iată, după vreo doi kilometri, trecurăm și prin fața casei mătușii mele, Ioana. Am văzut văcuțele ei păscând pe pășunea de lângă ogor. Parcă am zărit-o și pe mătușa în curte, privind la trenul care trece încărcat ochi cu copii gălăgioși! Frumos spectacol! Trenul înainta ca un zmeu înfocat. Când intra în păduri, șuieratul locomotivei devenea și mai răsunător. Copiii de pe vagoane
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: „Frunzuliță de-avrămeasă,/ dragi haiduci, iarna se lasă...,/ e timpul, mergeți pe-acasă!/ Noi am
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
acesta. Dar vine Ifigenia cu geanta plină de scule hermeneutice și dă-i și luptă, nenicule, să ne educe, vrem-nu-vrem, în spiritul pașoptismului luceferist, de tristă întunecime. Cu o ageră privire de șoim orb, vede râma la cinci metri în ogorul «Constelațiilor diamantine» și decretează, de la înălțimea micimii sale, că această revistă este, cităm: «zdreanță publicistică» și că ar trebui să-i «piară sămânța!». O asemenea pornire de discriminare, până la stârpire, rar ne-a fost dat să întâlnim! Încă de la primii
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului SIMPLE PLĂCERI Îmi place ciripit de pițigoi, Sau gungurit de guguștiuci, Mă simt copil în sat la noi, Pe ulițele pline cu noroi! Îmi este drag ogorul primăvara, Când brazda neagră iese la soare, Din pământul răscolit de plug, Simțind căldura sub picioare. Perlele din picături de ploaie, Diademe din fulgi de zăpadă, Cercei din boabe de struguri, Peste toate iubirea din muguri. Referință Bibliografică: SIMPLE PLĂCERI
SIMPLE PLĂCERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349562_a_350891]
-
pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
ne-ascultați! C-am pornit încă din zori, Să urăm de sărbători! Patru boi am pus la jug Și de coarne ținem plug. În frunte e un buhai, Ce-i mânat cu bici, de-un crai. Vrem să vă arăm ogorul Și să cântăm Plugușorul! Cine, azi, ne este gazdă, Le semănăm grâu-n brazdă. Ia deschideți porțile, Ca să tragem brazdele! Că-i vremea de semănat Și colindu-i de urat! Trageți brazdă, măi flăcăi, Și sunați din zurgălăi, Să răsune peste
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
mărunt și grâu de vară, Să răsară-n primăvară! Dumnezeu să îi dea ploi, Că e semănat de noi! Grâul în brazdă să crească Și-n spic să se aurească! S-aveți în anul ce vine, Hambarul plin, pentru pâine. Ogor cu spice bogate Pentru mese-mbelșugate, Pâinea să o rumenească Doar pe vatră strămoșească! Să vă intre în hambare, Grâul pentru bunăstare! De noi să vă amintiți Întru mulți ani fericiți! Iar la Anul, când venim, Fericiți să vă găsim
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
veți maimuțări Multimilionari Zeflemetici Apatrizi. Nu este problema voastră pe versurile cui mă voi alina eu! După cum nici Nicolae Labiș nu este de vină că după atâția ani de la apariția emoționantei sale poezii, „Moartea căprioarei”, seceta mai este prezentă pe ogoarele noastre și mai ales în Moldova și în Sud. Aflăm de la știri că nu peste multă vreme o parte din Bărăgan și chiar suprafețe arabile din Moldova vor risca să ajungă deșert. Și ce dacă totul se duce pe râpă
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TU, REGE AL LUMINII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nepământescu-Ți tată, voința își îndrumă Către curat ogorul, cu numele Marie, Sortită dintre toate, să-ți fie Ție mumă Și să Te zămislească, spre-a lumii bucurie. Pe Iosif l-a pus strajă, la toată biruința De a Te naște-n iesle, pe paiele sărace Și gazdă pentru
TU, REGE AL LUMINII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350344_a_351673]
-
Pălăcean- Vereș, Zărnescu Constantin, și alții. Prezenta lucrare este un corpus informativ amplu, ilustrata cu fotografiile scriitorilor, ea fiind un instrument de lucru util pentru istoricii literări, dar și pentru cei care doresc să cunoască pe cei ce trudesc pe ogorul, atât de spinos, al literaturii române. Al.Florin Țene Referință Bibliografica: Scriitori clujeni în Dicționarul scriitorilor români contemporani / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 957, Anul III, 14 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin
SCRIITORI CLUJENI ÎN DICŢIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350388_a_351717]
-
a fost prins în câmp și udat până la piele, ba au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
întregită și sărbătorile constituiau o adevărată feerie pentru toată lumea. Mircea Dorin Istrate este un corifeu și un mesager al dragostei de glia străbună dar și de țara, așa cum se prezintă azi, militând pentru păstrarea ei intactă între fruntarii. Semănător în ogoarele noastre sufletești, el nu uită să vină să vegheze tulpinile abia încolțite și să le hrănească din belșug cu îngrășămintele naturale care să le ajute să crească armonios, să înflorească și să dea roadă. Stă înscris în legile firii ca
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MĂ IARTĂ Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mă iartă, tu, piatră, Mă iartă izvor! Nu plânge gutuie, Nu plânge ogor, Nu-nchide tu, cer Ploaia de vară, Nu veni târziu Iubire, să doară, Nu cerne cu moarte Tu, zi de mâine, Doamne ajută, Să avem pâine! Nu plânge tu, iarbă, Nu umbla, tu, vânt, Prin inimi prea blânde Prin geană
MĂ IARTĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348617_a_349946]
-
1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Înăuntrul privirii acesteia, alta, nu demult, a apus. Dacă s-au înțeles sau nu, dacă au învățat măcar pilda prieteniei de la Castor și Pollux, nu știe nimeni. Au pășit inițial dezgolite pe ogoarele selenare, cot la cot cu îngerii care nu le-au găsit leacul și-au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară după luminița firavă a unei căsuțe. Ajunși la un gărduleț din
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Autorului Astăzi eu scriu în versuri despre țară, Ca tine în ea,la fel trăiesc și simt, Chiar dacă eu ,nu am muncit „afară”, Sunt în țara mea, străin și oropsit! Nu mai cunosc potecile străbune. În bălării ne plâng pusti ogoare, Ce nu mai leagănă de aur grâne. Nici ciocârlia, nu mai cântă-n soare! Vezi? Poarta nu-i închisă,dar e pustiu. În prag stă mama, dar gândurile-i fug, Călătorind în lume,spre al său fiu, Și lacrimile-ncet
E SFÂNTĂ ŞI E ŢARA MEA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349773_a_351102]
-
secole de-a rândul, crucea a avut o mare importanță, și-au asumat semnul crucii până la capăt. Semnul crucii este prezent în arta populară românească, românii ortodocși au vrut să vadă crucea la intersecția drumurilor, să sfințească cu el natura, ogorul, câmpul, propriul lor trup prin purtarea la gâtul lor a crucii primite la Botez, sculptată în lemn în tot ce îi înconjoară. Pe lângă toate acestea, creștinii români au dorit să trăiască crucea și în sens martiric, luptând și murind efectiv
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU JAPONIA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 849 din 28 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului cu voce bătrână își cheamă părinții Kobayashi Issa (trad. Costel Zăgan) * Ogoarele sunt lucrate ce s-ar duce norul imobil Yosa Buson (trad. Costel Zăgan) Privighetoareacu voce bătrână îșicheamă părințiiKobayashi Issa(trad. Costel Zăgan) Referință Bibliografică: HAIKU JAPONIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 849, Anul III, 28 aprilie 2013
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349872_a_351201]
-
căsuță săracă de pe ulița satului trăiau doi frați care nu mai aveau părinți, rămăseseră de multă vreme singuri pe lume. Nu aveau nici vite multe, nici cai, nici alte orătănii în jurul casei. Fratele mai mare se ocupa de micul său ogor de lângă casă. Celălalt, deși își ajuta fratele mai mare în toate treburile gospodăriei, avea totuși în sufletul lui un mare dor. Vroia nespus de mult, cum nu-și poate închipui cineva, să ajungă un pictor vestit în tot ținutul, nu
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
de-atunci de ei, De sarmale mai știam, mămăligă sau mujdei?! Mai știam de șpriț, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat’? Mai vedeam noi vr’un chefliu tăvălit spre casă beat?! Nici nu ne dădea prin minți să-njurăm ca pe ogor, De Cristos, de cruci, de sfinți, aveam noi așa folclor?! Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?... Nu tu țeapă, nu tu șmen, nu
BINECUVÂNTARE DIVINĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349904_a_351233]