682 matches
-
îl susținuseră pe președinte, creând un front de opoziție destul de definit. Și aceasta deoarece Kucima, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în regimurile autoritare, nu a fost niciodată susținut de un partid unic și puternic, ci de o coaliție de partide ale oligarhiei foarte volatile al căror obiectiv era deținerea puterii fără nicio orientare clară ideologică. Fără să intrăm în detalii asupra acestor partide și asupra diverselor elite regionale trebuie să subliniem că acestea continuau să aibă un rol foarte important în politica
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
fără precedent. Toate alternativele principale la democrație fie au dispărut, au devenit supraviețuitoare excentrice sau s-au retras din scenă pentru a se refugia în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice. Dictaturile militare
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
din exterior, asumpția egalității par să devină din ce în ce mai rare. Forme de ierarhie și dominație ajung să fie mai "naturale". În consecință, guvernările populare au dispărut, timp de mii de ani. Aceste guvernări vor fi înlocuite de monarhii, despotism, aristocrații sau oligarhii, toate bazate pe vreo formă de ierarhie. Apoi, în jurul anului 500 î.H., se pare că în cîteva locuri au reapărut condiții favorabile, iar cîteva grupuri restrînse de oameni au început să dezvolte sisteme de guvernămînt care ofereau posibilități destul de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și luă naștere acea incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii de către conducători autoritari, fie ei principi, monarhi sau soldați. Și asta încă nu a fost totul. Privit din perspectiva evoluțiilor istorice, orașul-stat era condamnat, ca fundament al guvernămîntului popular, de apariția unui rival cu forțe
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
guvernări democratice tind să fie mai prospere decît țările cu guvernări nedemocratice. Pînă acum două secole, printre filozofii politici exista convingerea că democrația se potrivea cel mai bine unei populații austere: se credea că luxul era o marcă a aristocrațiilor, oligarhiilor și monarhiilor, însă nu și a democrației. Cu toate acestea, experiența secolelor al XIX-lea și al XX-lea a demonstrat exact contrariul. Democrațiile erau prospere, iar prin comparația în ansamblu, nedemocrațiile erau sărace. Relația dintre prosperitate și democrație a
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fi obținut consimțămîntul? Oricum vor fi selecționați protectorii la început, își vor alege apoi succesorii, așa cum fac membrii unui club? Dacă da, nu va fi expus sistemul unui mare risc de a degenera dintr-o aristocrație a talentului într-o oligarhie a originii? Și totuși, dacă protectorii desemnați nu își aleg succesorii, cine o va face? Cum vor fi demiși protectorii abuzivi și exploatatori? Și așa mai departe. COMPETENȚA CETĂȚENILOR DE A GUVERNA Exceptînd cazul în care adepții protectoratului pot oferi
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
democratică pe scară largă este numit uneori democrație poliarhică. Cuvinte despre cuvinte Termenul de poliarhie provine din cuvinte grecești care înseamnă "mulți" și "conducere", așadar "conducere de către cei mulți", diferită de conducerea unui singur om sau monarhie și conducerea cîtorva, oligarhie sau aristocrație. Deși termenul fusese arareori folosit, l-am introdus împreună cu un coleg, în 1953, ca fiind o metodă comodă de a face referire la o democrație reprezentativă modernă cu sufragiu universal. De aici înainte îl voi folosi cu acest
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de-a lungul secolului, principalele alternative au pierdut teren în favoarea democrației. Încă de la sfîrșitul primului sfert de veac, formele de guvernare nedemocratice care au dominat din timpuri imemoriale convingerile și practicile guvernamentale în aproape întreaga lume monarhia, aristocrația ereditară și oligarhia deschisă au cunoscut un declin ireversibil în ceea ce privește legitimitatea și forța ideologică. În schimb, au fost înlocuite cu alternative antidemocratice mai populare sub forma fascismului, nazismului, leninismului precum și alte guvernări și ideologii autoritare, care au avut o perioadă scurtă de dezvoltare
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
țărani în patroni, angajați și muncitori; din mase rurale needucate și abia capabile de supraviețuire și de cele mai multe ori, nici măcar atît în locuitori știutori de carte, urbanizați și bucurîndu-se de o anumită siguranță; de la monopolizarea tuturor resurselor de către o elită, oligarhie sau clasă conducătoare puțin numeroasă, la o dispersare largă a resurselor; de la un sistem în care cei mulți pot face puțin pentru a preveni dominația unui grup restrîns, la un sistem în care cei mulți își pot îmbina efectiv resursele
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
revista Culture - are contururi independente, complexe, variabile, haotice. E ca o tabără În mijlocul unui cataclism natural. Va fi nevoie de multe romane și de mulți scriitori pentru a reda cadrul complet și profund al acestei realități Încâlcite și contradictorii: o oligarhie decadentă, un gaucho la trecut, un gringo asecendent, un emigrant care a eșuat sau sărac, fiul și nepotul acestui emigrant, locuitorul cosmopolit din Buenos Aires (indiferent și apatrid, un om care trăiește aici ca și cum ar sta la un hotel). Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și nu pot pleca!”. Ori de cîte ori mi-aduc aminte de el mă simt blocat. Este aici o tragedie la care nu mă gîndisem pînă atunci; aceea a neputinței, pe care a creat-o, cu Întreaga știință a psihologiei, oligarhia acestei puteri smintite. Și toate acestea În numele unei societăți care se proclamă Încă a fi cea mai bună din câte au existat. - Fiecare doctrină pretinde că e cea mai bună. - Nu judec deocamdată doctrina, ci modul de aplicare și consecințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
guvern central unitar sau dispersată în instituții federale, iar o democrație poate fi republică sau poate avea la conducere un rege sau o regină. Tabelul 2.1 caracterizarea regimurilor alternative Respectarea legii Alegeri Societatea civilă Responsabil Totalitar Post totalitar Dictatură Oligarhie Democra]ie Nu Redusă Nu Da Da Regimuri comuniste Nu Mobilizată Nu Dizidenții tolerați Alternative post-comuniste De fațadă Vulnerabilă Sufragiu Da limitat Da Da Nu Nu Nu Orizontal Da Sursa: vezi textul Regimurile nedemocratice iau multe forme care diferă între
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
iar a doua măsura în care mobilizează populația sau sînt indiferente la ce fac masele. Abordarea diferențiază între regimurile totalitare, care forțează în mod activ poporul să se conformeze obiectivelor lor de a transforma viața socială, economică și politică, de oligarhiile "de modă veche", preocupate mai mult de menținerea privilegiilor elitei decît de influențarea comportamentului maselor. Linz subliniază că, în timp ce într-un regim democratic participarea poate fi de dorit, mobilizarea poporului să participe la alegeri care nu sînt libere și la
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
populare diferă în funcție de context. În societățile post-comuniste trebuie să se acorde atenție moștenirii totalitarismului, dar și aspirațiilor democratice. În plus, este important să distingem între regimurile care organizează alegeri pentru a da o față democratică exercitării dictatoriale a autorității și oligarhiile care nu răspund în fața urnelor, dar care respectă supremația legii. Problemele cu care se confruntă regimurile post-comuniste sînt determinate de punctul lor de plecare, moștenirea unui regim totalitar (vezi tabelul 2.1). Este greșit să descriem un regim totalitar doar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și-ar fi dorit Gorbaciov. În Europa Centrală și de Est din ziua de azi, scopul este introducerea unui regim nou, care să se rupă de trecutul totalitar și post-totalitar. Tabelul 2.1 identifică trei alternative post-comuniste: o dictatură, o oligarhie sau o nouă democrație. Într-o dictatură puterea nu este limitată de supremația legii. Voința guvernanților se poate exercita imprevizibil și uneori brutal, după bunul plac al conducătorului sau al clicii aflate la putere. Funcționarii publici nu sînt birocrați care
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de o dictatură. Din moment ce legile sînt pro-mulgate de un grup mic de oameni, ele reflectă valorile și interesele conducătorilor. Adeziunea la lege ajută un regim oligarhic să administreze mai ușor un teritoriu mare și încurajează stabilitatea, prin predictibi-litate. Supușii unei oligarhii nu se pot bucura de libertatea cuvîntului dintr-o democrație, dar criticii știu ce să spună și ce să nu spună pentru a nu fi pedepsiți. Cenzura restricționează unele forme de critică, în timp ce le acceptă pe altele. Un regim oligarhic
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a avut loc într-o varietate de moduri. Prăbușirea internă a dus la introducerea bruscă dar pașnică a democrației în Spania, Portugalia și Grecia. După încheierea războiului civil din Spania în 1939, dictatura lui Franco a evoluat gradat spre o oligarhie în care interesele aflate în competiție ale bisericii, armatei, partidului și mediilor de afaceri au putut să dezvolte instituții ale societății civile, și în consecință supremația legii a fost treptat instaurată. Totuși, Franco nu a permis organizarea de alegeri. Moartea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
necesitatea de a îndrepta răul sau cel puțin de a încerca remedierea disfuncțiilor sistemului comunist" (Volgyes, 1995: 14). Comparația între calea ușoară și cea grea către democratizare ilustrează amploarea provocărilor cu care s-au confruntat regimurile post-comuniste. Moștenirea "ușoară" a oligarhiei Punctul de plecare ideal pentru democratizare este un regim oligarhic în care instituțiile civice reprezentative sînt deja formate. Pentru că este un Rechtsstaat, nu mai este nevoie de lupta pentru a limita exercitarea arbitrară a puterii, întrucît supremația legii este deja
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
reprezentative sînt deja formate. Pentru că este un Rechtsstaat, nu mai este nevoie de lupta pentru a limita exercitarea arbitrară a puterii, întrucît supremația legii este deja consfințită. Orice schimbări constituționale stabilite între guvernanți și oponenții lor vor fi respectate. O oligarhie recunoaște de asemenea și societatea civilă, o multitudine de interese putîndu-se organiza independent de stat. Multe oligarhii europene au avut adunări reprezentative ale stărilor sociale, cum ar fi nobilimea, clerul, moșierii și chiar interese urbane din care s-a născut
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
vot, iar alegerile se bazau pe un sufragiu foarte restrictiv. Deși guvernul nu era responsabil față de guvernați, reprezentanții diferite-lor interese și stări sociale puteau formula solicitări și întrebări asupra felului cum era guvernată țara. Pentru a deveni o democrație, o oligarhie cu instituții civice trebuia să introducă doar două schimbări: sufragiul universal în alegeri libere și responsabilitatea guvernului față de electorat. Marea Britanie este un exemplu extrem, pentru că parlamentul ei datează încă din Evul Mediu, iar politica de partid a apărut cu aproape
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
-lea și au fost organizate în anii dintre cele două războaie, guvernul răspunzînd în fața electoratului. În aceste țări democratizarea nu a necesitat inventarea de noi instituții; s-a construit întrucîtva pe moștenirea pozitivă a instituțiilor civice din trecutul apropiat. O oligarhie cu instituții civice slab dezvoltate întîmpină mai multe dificultăți în încercarea de deveni o democrație stabilă. Societățile din zona mediteraneană aveau instituții etatice fragile, la începutul secolului al XX-lea; printre punctele slabe ale acestor instituții se număra respectul limitat
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
al lui Mussolini nu a fost atît de brutal în eradicarea părerilor dizidente, prin comparație cu regimurile totalitare nazist și sovietic, tradiția guvernării italiene seamănă mai mult cu o dictatură arbitrară, cu puțin respect pentru supremația legii, decît cu o oligarhie civică. Greutățile Republicii Italiene în a institui complet democrația, după 1945, arată efectele acestei moșteniri negative. Drumurile diferite ale Spaniei și Greciei ilustrează de asemenea avantajele democratizării pornind de la o bază oligarhică stabilă. Deși amîndouă țările au avut războaie civile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
civile, între ele biserica și interesele de afaceri, și-au cîștigat independența față de regim. În 1967 a fost adoptată o lege organică ce instituia un cadru pentru supremația legii, cadru specific unui regim oligarhic (Pérez-Diaz, 1993). Înainte de moar-tea lui Franco, oligarhia aflată la putere era pregătită să facă tranziția spre un regim democratic. Deși Grecia a creat imediat instituții democratice și a organizat alegeri libere după sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, partidul comunist a boicotat alegerile din 1946, războiul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
vechiului regim face acest lucru greu de realizat. Acolo unde instituțiile de bază ale democrației sînt absente sau foarte slab dezvoltate, democratizarea trebuie să pornească de la zero. Este un lucru mult mai dificil decît instituirea unei democrații în succesiunea unei oligarhii. În locul dezvoltării și reformării instituțiilor existente, o democrație nouă post-comunistă trebuie să creeze instituțiile, pe un loc gol. Confruntat cu o asemenea moștenire, președintele polonez Lech Walesa a spus: "ghinionul a făcut să cîștigăm alegerile" (citat în Przeworski, 1991: 79
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
societății civile și, în unele cazuri, responsabilitatea în fața electoratului. Chiar și acolo unde elitele politice și-au exprimat dorința de a extinde procesul de democratizare, punctul de plecare moștenirea unui regim post-totalitar este cu mult mai defavorabil decît cel al oligarhiilor secolului al XIX-lea, ca Marea Britanie, care deja instauraseră supremația legii, o societate civilă și un grad de responsabilitate a clasei politice, înainte de începerea secolului de reformă electorală care a condus în mod gradat la o democrație completă. Cea mai
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]