370 matches
-
cf., În acest volum, „Religiile preelenice din Creta și Micene”, subcapitolul 2.3b) și În care poate fi deja recunoscută distincția, de altfel nu Întotdeauna respectată riguros, Între animalele destinate divinităților infernale și, În general, morților și animalele pentru zeii olimpieni (Odiseea, X, 516-527). El reprezintă un fel de moment instituțional destinat dialogului cu zeii. Se știu puține, În schimb, despre locurile de cult, care, În majoritatea cazurilor, par a fi ocazionale. Aheii sacrificau pe corăbii și În corturi, În fața Ilionului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste care stăpânesc Cronosxe "Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În sfârșit, zeii născuți de divinitățile olimpiene, ca Hefaistos, Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi generare divină, este un univers pe cale de a se constitui, fără formă definitivă, fiind și vârsta succesivă lui Cronos; ea apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se dovedește o putere primordială care merge dincolo de ordinea impusă de Zeus, lovește orice făptură Însuflețită și Își folosește puterea până și asupra „tatălui zeilor și al oamenilor”. Cu toate acestea, și ea este Într-un anumit fel supusă rânduielii olimpiene atunci când, În Iliada (V, 370 sqq., 427-428), devine fiica Dionei și a lui Zeus. Deși este plasată printre zeii celei de-a treia generații, Afrodita se sustrage adesea controlului suveranității fiului lui Cronosxe "Cronos", ca și autorității sale de tată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În orice caz, adus sub semnul ordinii În măsura În care este un spațiu Încredințat unui zeu. Nu mai puțin funcționale pentru sistemul olimpian sunt rolurile lui Hermesxe "Hermes" și al lui Dionysosxe "Dionysos", deși poziția lor În panteon este mai curând o cucerire. Fii ai lui Zeusxe "Zeus", Hermes, căruia mamă Îi este, nimfa Maiaxe "Maia", și Dionysos, căruia mamă Îi este, muritoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între dezordinea iminentă și reînnoirea indispensabilă păstrării ordinii. Poate din această cauză Dionysos, alături de Demetraxe "Demetra" va deveni și divinitatea transformării democratice În sistemul politic al cetății, atunci când aceasta, În tradiția posterioară lui Homer și Hesiod, se răzvrătește Împotriva ordinii olimpiene și alege lumea oamenilor (subcapitolul 3.4a). Articulat și reprezentat prin intermediul zeilor, universul poate fi astfel gândit și de Înțeles, altfel spus clasificabil și, la sfârșit, acceptabil. Dar dimensiunea cosmică este numai cadrul general al unei sistematizări care Își găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ea este inima feciorelnică a casei, așa după cum obținuse de la Zeusxe "Zeus" să rămână fecioară. Drept urmare, Hestia va reprezenta și centrul cetății, care se Înfățișa ca o replică la scară mărită a modelului familial. În jurul universului ordonat, căruia marea familie olimpiană Îi dă formă, continuă totuși să existe constelații de figuri minore, În cea mai mare parte lipsite de personalitate și care pot fi cu greu clasificate ca zeități. Ele acoperă spații marginale și, câteodată, Întruchipează coșmarul neliniștitor și iminent al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întoarcă În Itaca soț, suveran și om, Odiseuxe "Odiseu" respinsese oferta nimfei Calipsoxe "Calipso", care voia să Îi acorde nemurirea și tinerețea veșnică. La rândul său, mitul Întemeierii Misteriilor din Eleusis oferă imaginea unei familii umane aproape supraevaluate În comparație cu cea olimpiană, În același timp În care anulează pentru om posibilitatea de a deveni nemuritor În schimbul unor bunuri materiale și cea a unui destin Într-un anumit fel privilegiat după moarte pentru cel ce se va apropia de ritualul inaugurat de zeița
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și alte animale, ca porci, capre și oi. Dacă era destinată morților, eroilor și zeităților infernale, victima era, În cele mai multe cazuri, arsă În Întregime: era enàgisma, care ducea cu sine ideea de contaminare. Thysìa era, În schimb, jertfa pentru zeii olimpieni. Și victimele contribuiau la deosebirea destinatarilor, fiindcă erau de culoare Închisă pentru zeii infernali, deschisă pentru zeii olimpieni. Apoi, dimensiunile cultuale ale zeilor și eroilor erau definite și de locurile destinate operațiunii și de formele altarelor care se găseau În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cele mai multe cazuri, arsă În Întregime: era enàgisma, care ducea cu sine ideea de contaminare. Thysìa era, În schimb, jertfa pentru zeii olimpieni. Și victimele contribuiau la deosebirea destinatarilor, fiindcă erau de culoare Închisă pentru zeii infernali, deschisă pentru zeii olimpieni. Apoi, dimensiunile cultuale ale zeilor și eroilor erau definite și de locurile destinate operațiunii și de formele altarelor care se găseau În aceste locuri: pentru zei, un bomòs Înalt de piatră, În spațiile situate În fața templelor; pentru eroi o eshàra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împrejurimile mormântului. În realitate Însă, această distincție nu era mereu respectată, deoarece puteau fi Întâlnite banchete sacrificiale În cultul eroilor, al morților și al zeilor infernului, dar și enàgisma pentru Heraxe "Hera" sau pentru Zeusxe "Zeus". În orice caz, sacrificiul olimpian, thysìa, constituia actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
juridic al cetății și al pretinsei sale unități. Totuși, chiar aceste ambiguități, alături de aspectul sângeros al sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al pretinsei sale unități. Totuși, chiar aceste ambiguități, alături de aspectul sângeros al sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culte misterice și identificate de termenul mystèria, misterii, dar și de teletè, inițiere, care Îngăduiau o evadare temporară din sistem, Însă fără să reprezinte o instanță revoluționară pentru cetate; nu se opuneau și nici nu intrau În competiție cu cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teletè, inițiere, care Îngăduiau o evadare temporară din sistem, Însă fără să reprezinte o instanță revoluționară pentru cetate; nu se opuneau și nici nu intrau În competiție cu cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric dovedea, În schimb, o atenție deosebită pentru destinul omului și pentru integrarea lui În realitatea culturală a cetății; adică Îl sustrăgea condiției naturale de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
denumită În mod obișnuit, zeița pare să fie moștenitoarea unei antice figuri siriene (Kubabaxe "Kubaba", „regina din Kargamiș”) introdusă În ambient hitit. Cunoscută grecilor din Asia ca Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" și identificată curând cu Rheaxe "Rhea", mama zeilor olimpieni, Cybelexe "Cybele", care Își are unul dintre principalele centre de cult În cetatea sacră Pessinunte, apare deja În secolul al VI-lea Î.Hr. inserată În structurile religioase grecești, atât În Ionia, unde sub profilul iconografic a asumat caracteristicile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism pentru cetate 302 2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului 304 4. Olimpian și misteric 307 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitorului 313 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poeți 316 Bibliografie 318 Religia etruscă (Mario Torelli) 321 1. Izvoarele și reconstituirea religiei etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele mai vechi 322
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
GALAXIA ROMÂNEASCĂ, periodic apărut la București, lunar, între ianuarie 1990 și aprilie 1991, cu subtitlul „Magazin ilustrat de cultură, informație și reportaj”. Director este Radu Theodoru, redactor-șef, Olimpian Ungherea, secretar general de redacție, Anton Bălan. Publicația își propune să slujească „spiritul culturii românești în structurile care au definit-o dintotdeauna”. Rubrici: „Vitrină cu spectacole”, „România, încotro?”, „Arhivele neamului românesc”, „Religie și societate”, „România văzută prin gaura cheii”, „Planetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
din această istorie pe măsură ce se desfășura. Îmi este atunci mai ușor să Înțeleg povestea Europei postbelice sau mai greu? Nu știu. Dar sunt convins că imparțialitatea istoricului nu este Întotdeauna la Îndemână. Această carte nu aspiră la o asemenea detașare olimpiană. Fără a renunța, sper, la obiectivitate și echidistanță, Epoca postbelică oferă o interpretare declarat personală a trecutului recent al Europei. Este, Într-un cuvânt care a căpătat pe nedrept conotații peiorative, obstinată. Unele dintre judecățile sale vor fi poate controversate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Vasile Alecsandri Însuși, Într-o poezie intitulată „Unor critici”, dar și o reacție a lui Titu Maiorescu, Într-un articol intitulat „Poeți și critici” din 1886 În care Încerca să dea un răspuns la cele relatate, bineînțeles cu echilibrul olimpian al criticului de atunci: „Dacă din cele 70 de poezii ale lui Eminescu În adânca lor melancolie am lua pe cele mai bune și le-am pune alături cu cele mai bune din sutele de poezii lirice ale lui Alecsandri
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]