762 matches
-
și modernism”, 23 iulie. - „Valea Prutului”, 11 august. - „Icoane și iconostase”, 22 septembrie. - „Fântâni, cumpene și popasuri”, 13 octombrie. - „Hanurile”, 10 noiembrie. 1933 - „O biserică moldovenească”, 21 ianuarie. - „O biserică moldovenească”, 21 ianuarie. - „Locuința românească”, 26 ianuarie. - „Brâncoveanu sau izbânda oltenească”, 16 februarie. - „Ștefan cel Mare sau izbânda moldovenească”, 1 aprilie. - „Mânăstirea Văcărești”, (?) mai. - „Orașele românești de mâine”, 10 august. - „Orașele la mare și la Dunăre”, 24 august. - „Morminte de lut, oale de piatră”, 14 septembrie. - „Oale de lut, morminte de
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
dezice de ea niciodată. Sunt mândru și solidar cu Academia de Științe a Moldovei, care a știut să apere demnitatea adevărului pe care trebuie să-l slujească. Nu există națiune moldovenească și limbă moldovenească după cum nu există națiune și limbă oltenească, bănățeană, maramureșeană, bucovineană, transnistreană. Există români și limba română și punctum, vorba clasicului. Cu această convingere am să intru și în mormânt. Savant basarabean cu renume mondial în anii 1943-1944 a fost elev al Liceului „Ioan Vodă” din orașul Cahul
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
a fost un valoros om de cultură și cercetător al documentelor istorice referitoare la biserica din Oltenia. și-a făcut debutul de scritor în lucrări teologice. În timp, se remarcă prin lucrări din istoria bisericii din Oltenia, printre altele: „Documente oltenești felurite” (1938), „Documente oltenești” (1939), „Documentele neamului Sâmboteanu” (1940), „Biserica Sf. Dumitru - Catedrala mitropolitană din Craiova” (1941), „Biserici, târguri și fapte din jud. Vâlcea” (1941), „Pe firul istoric al Mitropoliei Olteniei” (1941), „Vechile proprietăți ale Episcopiei Râmnicului, în Craiova și
Ioan Popescu-Cilieni () [Corola-website/Science/321539_a_322868]
-
om de cultură și cercetător al documentelor istorice referitoare la biserica din Oltenia. și-a făcut debutul de scritor în lucrări teologice. În timp, se remarcă prin lucrări din istoria bisericii din Oltenia, printre altele: „Documente oltenești felurite” (1938), „Documente oltenești” (1939), „Documentele neamului Sâmboteanu” (1940), „Biserica Sf. Dumitru - Catedrala mitropolitană din Craiova” (1941), „Biserici, târguri și fapte din jud. Vâlcea” (1941), „Pe firul istoric al Mitropoliei Olteniei” (1941), „Vechile proprietăți ale Episcopiei Râmnicului, în Craiova și București” (1942), „Patriarhul Avramie
Ioan Popescu-Cilieni () [Corola-website/Science/321539_a_322868]
-
un filolog clasicist, traducător și poet român. S-a stabilit din anul 1943 în Portugalia, unde a fost numit lector de limba română la Universitatea din Lisabona, continuând să predea acolo până la sfârșitul vieții. S-a născut într-un sat oltenesc în familia agricultorului Gheorghe Buescu și a soției sale, Elena (n. Constantinescu). A urmat școala primară la Coțofenii din Față (1918-1922), Liceul „Carol I” din Craiova (1922-1929), obținând cea mai mare medie din România la examenul de bacalaureat, apoi a
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
maestru, printre alți profesori, pe pictorul Camil Ressu. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România de la înființarea acesteia, Țipoia realizează nu numai tablouri, ci și lucrări de artă monumentală și decorativă (mozaic, frescă, tapiserie), restaurează pictura murală din câteva biserici oltenești și frescele din chiliile Mănăstirii Cozia. Alexandru Țipoia și-a prezentat lucrările în peste 10 expoziții personale în timpul vieții și în alte peste 20 expoziții de grup în țară sau în străinătate - la Roma, Paris, Viena, Stuttgart, Bruges. Opera sa
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
-ul pe care ni-l propune spre audiție, dovedesc, o dată în plus, că Izabela Tomița știe să dăruiască semenilor săi tot ce este mai bun din ființa sa spirituală, în consonanță cu sentimentul de apartenență la o lume a satului oltenesc. "Un maestru al sonorităților măiestrite, vrăjitor al aranjamentelor orchestrale, maestrul Nicolae Botgros a contribuit din plin la reușita înregistrărilor de pe CD-ul Izabelei Tomița, prin stilul plin de nuanțe infinitezimale al acompaniamentului oferit de orchestra „Lăutarii”, pe care o conduce
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
dau o și mai mare valoare creațiilor populare. Cu toate că este absolventă a Școlii de Arte și Meserii “Cornetti” din Craiova, secția de canto clasic, Izabela Tomiță s-a regăsit în sfera muzicalului tradițional și a dat noi valențe cântecelor populare oltenești. Izabela Tomița este o interpretă tânără dar care s-a format și s-a lansat fără a face rabat de la calitate, de la autenticitatea versului și de la tot ceea ce înseamnă valoare în lirica populară oltenească."" Amelia Etegan - Director Centrul Județean pentru
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
a dat noi valențe cântecelor populare oltenești. Izabela Tomița este o interpretă tânără dar care s-a format și s-a lansat fără a face rabat de la calitate, de la autenticitatea versului și de la tot ceea ce înseamnă valoare în lirica populară oltenească."" Amelia Etegan - Director Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj ""Chipul frumos, vocea caldă, dragostea pentru cântec și ambiția de olteancă, va face ca nu peste mult timp, Izabela să aline prin cântec necazurile și dorurile oamenilor. Am
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
de mamut, bancnote, unelte din piatră, costume populare, mobilier scolastic vechi, cărți școlare vechi, o pinacotecă. Din 2005, la începutul lunii septembrie, în organizarea Muzeului satului Dobriceni, la inițiativa învățătorului muzeograf MIHAI PETRESCU un grup de artiști plastici de pe meleagurile oltenești, din care se remarcă maestrii Nicolae Predescu,Ovidiu Bărbulescu, Alexandru Pascu-Gheorghe, Aurora Speranța, Cristian și Monica Dincă și nu în ultimul rînd prof. Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artă,Jean Mihail, din Craiova, are loc "Tabăra de Creație Plastică PLAI
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
Oltenești este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Curteni, Oltenești (reședința), Pâhna, Târzii, Vinețești și Zgura. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Oltenești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Oltenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301903_a_303232]
-
Oltenești este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Curteni, Oltenești (reședința), Pâhna, Târzii, Vinețești și Zgura. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Oltenești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,18%). Pentru 3,82% din
Comuna Oltenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301903_a_303232]
-
Oltenești este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Curteni, Oltenești (reședința), Pâhna, Târzii, Vinețești și Zgura. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Oltenești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,18%). Pentru 3,82% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Oltenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301903_a_303232]
-
prin care el respingea practic orice pretenție viitoare a Porții de asigurare a siguranței granițelor principatului. Recrutările pentru viitoarea armată națională începuseră cu mult timp înainte de izbucnirea revoluției. De recrutări s-au ocupat căpitanii de panduri bine cunoscuți în satele oltenești, tot ei ocupându-se și de crearea unor depozite de arme și muniție. Oastea revoluției de la 1821 a fost una de factură țărănească, recrutată din rândurile țăranilor liberi, implicați nu doar în agricultură dar și în negustorie, iar mulți dintre
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
și cu lănci”. Dotarea armatei a fost completată după preluarea armamentului și muniției din tabăra contrarevoluționară de la Coțofeni, sau prin preluarea armelor predate de trupele stăpânirii trecute de bunăvoie de partea pandurilor. În afara taberei fortificate de la Țânțăreni și a mănăstirilor oltenești fortificate, un rol important pentru armata revoluționară l-a jucat tabăra fortificată de la Cotroceni. La Cotroceni s-au concentrat majoritatea trupelor revoluționare, aici fiind construită o tabără militară fortificată, prevăzută cu șanțuri de apărare și redute pentru tunuri. în București
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
muntelui, a plaiului, una a colinelor și o alta a șesului. Este unanim recunoscută deosebirea dintre c. de dragoste din nordul țării și cel din sud. În timp ce c. din Moldova de nord și Transilvania e mai învăluitor, cel muntean și oltenesc palpită de senzualitate, frizând uneori chiar trivialul. Stilul c. transilvănean este mai lapidar, piesele sunt câteodată scurte notații, motive singulare, în schimb în sud se manifestă tendința către discurs, către acțiune, de unde și ideea de a vorbi despre o lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Ionel, Floarea florilor. Antologie de lirică populară, postfață Lucia Cireș, Iași, 1999; Andrei Ciornei, Mihai Iacobescu, La izvor de joc și cânt, Suceava, 2000; Pavel Ciobanu, Isidor Chicet, Ilie Mărțuică, Liliac de la Ponoare, Drobeta-Turnu Severin, 2000; Liviu Petreanu, Cântece populare oltenești, București, 2002. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit., I, 48-65; Béla Bartók, Însemnări asupra cântecului popular, pref. Zeno Vancea, București, 1956; G. Breazul, Patrium Carmen, Craiova, 1941, passim; C. Brăiloiu, Opere, I, tr. și pref. Emilia Comișel, București, 1967, 17-118; Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și bătrînii, pentru a-și demonstra priceperea la săpatul gropilor. Alături de Răstoaca și Suraia, ambele din Moldova, se strămutase în lagărul de la Salcia și un sat oltenesc, cu nume de sălbăticie îmblînzită: Urzicuța". Se va întîlni cu cîțiva dintre cei trecuți prin reeducarea de la Pitești. Cele povestite ne amintesc și ne obligă să nu uităm și să credem că va veni și ziua cînd condamnarea comunismului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
neconsolat, fără imbold de a-și admira semenii și fără înclinație de a se consacra ceremoniilor. Ritualurile bisericii nu-l atrag, în schimb admite riturile strămoșești, păgîne în majoritatea lor. Crede în legătura organică cu pămîntul și exaltă supremația fibrei oltenești în rîndul românilor. În consecință ascultă de cutumă și, în ciuda vocației juridice, privește cu neîncredere eficiența legilor umane, pe care despoții le schimbă de la o epocă la alta. Constituțiile și Codurile Penale se fac și se desfac, doar obiceiurile se
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit, Întrebările. - Nu știu, stăpâne... mormăi Oană, Încercând să nu-și arate dezgustul față de cuvintele pe care trebuia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îmi amintesc cât de anapoda prezenta materialismul dialectic acest episod clasic al istoriei științelor în timpul anilor de liceu. Inclasabilul și vigurosul Petre Pandrea (cel ce se bucura privind cum vienezele satisfăcute după o noapte de iubit, apăsat îi călcau cămașa oltenească) spune undeva că orice încercare de a face teoria elitelor intelectuale duce în mod inevitabil la un mare număr de imbecilități și impas teoretic. Prin extensie, orice construcție teoretică care utilizează mai mult de trei ori într-o pagină cuvântul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
crezut basarabean cunoștea prea bine fenomenul literar din stânga Prutului, precum și realitățile social-istorice de aici. Și, mai ales, era marcat de dragoste pentru Eminescu o boală nobilă a tuturor intelectualilor basarabeni. Mă mira un pic prenumele său aristocratic: Theodor. Nu Tudor oltenesc sau Toadere moldovenesc. Soarta a făcut să-l cunosc... Acest mare cărturar și adevărat patriot este un om de o simplitate pe care bunul Dumnezeu a hărăzit-o doar florilor de câmp. Modest și harnic, cult și generos, Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tot de aici și dă-te În pizda mă-tii! Hai, cară-te! Următorul! Hai, că vreau să termin, că am și eu treabă acasă!”. Și Înjurând așa n-aveai de treabă cu el. Era un plutonier-major, Roman, un țigan oltenesc, Împăunat, așa, Înalt și bine făcut. Și cu o aliură... Era foarte important domnul plutonier-major Roman. În primul rând se Îmbrăca În uniformă, așa, Își potrivea țintironul, nu știu ce, privea de sus și căuta să fie respectat și de majorii ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe care mi le cere șeful mîine la prima oră." Cînd Mihai i-a povestit lui Lie, prietenul s-a uitat scîrbit către el: "Dac-o pupași pe gură, pupași jumătate din București în..." i-a spus cu vorba lui oltenească, stăpînindu-și cu greu rîsul batjocoritor. Apoi s-a auzit ușa; intrase în casă "jandarmul", soția lui Lie, vatmaniță pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
costa la cît era de lung Imperiul? După o jumătate de an, s-au suit pe cal și-au luat-o așa, pe la Strehaia În sus, și nu s-au mai uitat Înapoi, că cică nu le mai trebuie legume oltenești de calitate superioară. Vezi, și asta e o poveste despre oltenii tăi! Gari SÎrbu trecea pe-acolo, dar nu zăbovea niciodată mai mult de un pahar de vin. Se ducea să-și plimbe În singurătate exilul pe aleile parcului, pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]