1,311 matches
-
oile și vitele hrănindu-se cu fânul smuls din căpițe. Se vedeau și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
Se zbuciumă iarna în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare Dar,...albul, ne-nfrigurează. Ne-ncălzim la focul din priviri, Pe val de fildeș prăvălit. Cuvintele curg închipuiri... Știu!.. Pentru mine ai venit. Referință Bibliografică: VRAJA IERNII
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
este. Ori nu îl văzuse niciodată, ori din cauza oboselii și a vremii nu-l recunoștea. Dar se abținu să-l întrebe și continuă să-i vorbească: - Ce noroc ai matale! Nu trebuie să te spetești ca mine pe picioare, prin omătul ășta. Ei, asta e! - Lasă Mitre, nu te mai plânge, că te duc eu acasă acum. Hai, urcă! - Apoi, mulțam frumos! După ce se urcă lângă moșneag și îl văzu din aproape, își dădu seama că de fapt nu-l văzuse
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CHIBZUITULUI << În vrerea ta st a totul! >> mi-a spus, adesea, blândul înțelept - eu l-am crezut, dar, poate, nu e înțelept să risipesc, într-un deșert, omătul - << în vrerea ta-ți stă viitorul! >> mi-a spus, adesea, blândul înțelept - eu l-am crezut, dar, poate nu e înțelept să risipesc, prin labirint, mosorul - << în vrerea ta stă înmulțirea! >> mi-a spus, adesea, blândul înțelept - eu l-am
ELOGIU CHIBZUITULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361237_a_362566]
-
umbre existențialiste? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității! La „Abstrcțiuni cantabile” eu aș adăuga „suav-dramatice”. Iată cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram Stănescu: „Ieri am visat oglinzi prăfuite,/ livezi în crepuscul;/ omătul topit curgea în suspine” (Criptica). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane! Și apoi: „Viața este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine! Acei ani frumoși și fermecați (...) cu dungile subțiri
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele îndrăgostite strângeau de cu seara ultimile rămășițe de zăpadă, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. De asemenea, un rol important în această sărbătoare, mai ales pentru tinere fecioare, îl aveau plantele. Una dintre acestea ar fi cea numită "Floarea iubirii", o plantă cu
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
DONDESI,VISCOLUL Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Eleonora(LIDIA)Dondesi VISCOLUL Șuiera vântul nebun, Prin ferestre și prin fum, Fulgii se lasă purtați De al vântului destin Dușman al omătului, Ce-l ridică și-l răstoarnă Ca o rătăcita până, Într-o lume înghețată Unde sunt acum stăpâni Monștrii norilor cei suri. Referință Bibliografica: Eleonora(LIDIA)Dondesi,VISCOLUL / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1137, Anul IV
ELEONORA(LIDIA)DONDESI,VISCOLUL de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364121_a_365450]
-
de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec căruțe cu cai prin tocitele vine Ale sângelui
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
în 2012 cu poetul Ștefan Doru Dăncuș, directorul Editurii Singur care mi-a publicat volumul de debut. Primiți colinda! Colaj realizat cu poetul Ștefan Doru Dăncuș Iubite, iarna e în eclipsă și tu esti lângă mine lipsa Cu sânii pe omăt sub pleoapele-mi deschise Un înger rău îți patinează în vise, La mine în sărut un drăcușor A presărat un foc mistuitor, În ochi pe ciobul din oglindă Toți porumbeii tăi înghețați colinda Și noaptea în timpane Vocea ta îmi
CRISTAL DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368526_a_369855]
-
și spadasini colinda, la pieptul tău ninge cald Mi-am așezat iubirile sub brad Cetățile îngenunchiază, statuile de gheață ard La flacăra din miezul cuvintelor nespuse, Îmbrățișări de dor cum altă dată nu se... “Când fără veste mi-ai lăsat omături că amintire-n iadul ce urma De spaimă moartea mea s-a dat în lături Privind cum pe-un sărut perfect ningea...” (St. D.D.) Iubite, câte stele în mine ard, Numai visul tău îmi ține cald Dincolo de moarte zbor, ce
CRISTAL DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368526_a_369855]
-
oamenii de zăpadă nu mai sunt ce-au fost. Aud, undeva, în apropiere, un fâlfâit, greoi, de cucuvea. Ce-o mai prevesti? Apariții și dispariții? Doar dispariții. Cine oare? Noaptea coboară albă precum o lectură de psalmi. Din umbra primului omăt alunecă fulgi. Un an pleacă... altul vine. Referință Bibliografică: Autopsie naturală / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
sunt moarte pale de vânt mă-ndeamnă să accept că toamna își preschimbă-nfățișarea privesc la fulgii ce coboară drept și se aștern împotmolind cărarea e dreptul ei natura să prefacă tablou de miliarde de culori într-un ocean de-omăt prin el să treacă un an întreg sfârșit de sărbători *** Ciclul "Iarna" Volumul Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: primii fulgi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor
PRIMII FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367911_a_369240]
-
el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face nicio mișcare, îngropat în omăt cum era. Într-o sclipire de luciditate strigă: - Norocel, scoate mantaua, să fugim de-aici! Dar încă o suflare a lui Ger Sticlos îl congelă pe Mărțișor și-l făcu și pe Norocel statuie de zăpadă. Matahalele izbucniră în urale
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
ori puțin negru le tărca albul. Acum, căldura nefirească spulberase nădejdea într-o prezicere a binelui, cât ar fi fost să fie... Dar, în ajun de Crăciun, se reluase mersul drept al firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
să nu-i trezească pe ceilalți adormiți târziu. Aruncă straiele în tăcută repezeală peste micu-i trup încălzit de fiorul necunoașterii și, îndesând căciula adânc peste ochi, birui scârțâitul ușii dinspre tindă și ieși în ogradă în plină viforniță. Vălătuci de omăt spulberat de pretutindeni îl împresurară la iuțeală. Dar, mai volnic decât oricând, cu icoana călătorului în ochi și cu povața-n urechi, băiatul se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe unul mai slab
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul lor un temerar lecuit de frica ucigătoare ce-i răpise cei mai frumoși zece ani din viață... Timpul a trecut, cum trec toate. Pădurea s-a rărit, dar
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
făptură Cum Omul cel viclean, deștept, Cu hrană și căldură... Era pe când doar stele seci Pe-ntinderi de ninsoare Și-mpărății pustii și reci Prindeau un fir de soare; Troienele cirezi-cirezi, Zăpezile cât hătul Și nopțile până-n amiezi Durau smolind omătul. Și vorba-n vânt să n-o lungim Precum în vânturi neaua, Prin timp o leacă să fugim Ca pe polei mărgeaua... Cică prin martie, pe-atunci, În prima zi din lună, Din negureala unei lunci De crâng și văgăună
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
întregi fixându-le în încremenirea lor suavă și mi-a trecut prin cap ideea apăsătoare și îndreptățită, greu măsurabilă a „stoicismului matern”. Mai cu seamă că începuse să ningă cu zăpezile de altădată, transformându-le, bietele, într-un ghem de omăt agățat pe crengile înghețate și moarte și pe care se depuneau fulgi mari și scânteietori de zăpadă, cumva conservându-le seva dătătoare de viață pentru clipe mai prielnice. Vroiam să le ajut în neputința lor de a-și lua zborul
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
aranjează mustața în luciul apei, când rațele se bălăcesc la marginea stufului de pe malul celălalt, cînd în apa mică și caldă de la picioarele mele sticlesc nălucile de argint ale puietului, când apusul e ca o pată de sânge rămasă pe omăt la Ignat... Ignat, iarnă, îngheț... Nu! - Nene, nu merg nici bătut! Abia ajung la magazin, să iau pâine! Dar unde mergem? Întreb de curios! - La mine, la Frățilești, e un cot al Ialomiței închis de diguri, e baltă acum, vara
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
de după garduri din fier forjat, ascultam liniștea păcii și-a odihnei, păsările cerului ne mângâiau direct pe inimă cu aripi de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul dimineții, viile și coacerile ascunse, lăcrimând câteodată, la vale, odată cu pâlcurile de omăt topit, sub razele soarelui jovial... Ce viață, cât fermec, câtă împăcare cu sine și cu natura, cu orașul deloc somnolent, ba chiar strălucitor, ocrotitor, dar și ușor indiferent, pașnic, romantic, superior frământărilor din cursul săptămânii... Cu Neagu Perianu aveam multe
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin, Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin. Se aude cum respiră-n taină stelei veșnicia, Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia. În lumina născătoare de un alb imaculat, Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat, Mă visez copil în casa decorată cu icoane, Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane. Țurțuri colorați de luna mi-
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
sută”. Timpurile verbale trec dramatic din prezent în trecut și invers, însă ceea ce se exprimă în timpurile viitorului întrece nesiguranța prin promisiune. „Și dacă mâine va ninge, ține minte, / între noi va fi doar un alb orbitor / de nevedere, de omăt și de dor / și de prea multe nespuse cuvinte”. Prezentul se zbate de multe ori în paradigma modului optativ (modul verbal al afectării, al mâhnirii, al dorinței neîmplinite). „De s-ar putea, aș face-o poartă / prin care noi am
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
trăiești alături de persoana pe care o-ndrăgești. Și ce să-ți spun? M-am lămurit pe mine, ce-mi trebuie în viață ca să îmi fie bine. O umbră de iubire când mi-este cald la soare, o flacără să ardă omătul din cărare... MĂRȚIȘOR Astăzi este Mărțișor - zi de primăvară, calendarul așa zice, dar e frig afară. Două fire de arnici, alb și roșu răsucesc, le atârn la capăt ciucuri și cu dragoste-i privesc. Am pus bucurie-n ei, gândurile
VIAŢA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367081_a_368410]
-
Gându-mi urcă pe mătasea norilor ce-ncep să cearnă, Chiar acum, în noaptea asta, noaptea sfântului Crăciun... Dacă vremea mă îndură să mai stau sub pom de iarnă Nașterea o leg cu dorul, clipele de-atunci s-adun... Cu omăt din flori înalte și cu tot ce nu rămâne, În umbre se trezesc vise,..eu sărbătoresc în minte Prin colindul de la geamuri în ritualuri bătrâne Aducându-vă în suflet în aceste zile sfinte. Și mai mult, din altă dată, urmele
VISUL NOPŢII DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368766_a_370095]