498 matches
-
de altă natură de talent. Vă urez un final fericit. Nichita Danilov îmi cere în continuare să-mi spun părerea despre cartea pe care o scrie și eu i-o corectez. Iată cea de a treia parte: Extraterestrul - un personaj omniscient venit de Dincolo. Lumea lui (impropriu spus „lume”) se confundă cu „Lumea de Apoi” populată cu entități plecate în Eternitate de pe Pământ; Construcția romanească a „Mașei”... aduce, ca modalitate de tratare, cu coborârea în Infern a lui Dante, iar „umanizarea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
contribuie esențial și definitoriu, la firul epic al echivalențelor, în cadrul cărora se mântuie conflicte de ordin, interior cât și exterior. Povestiri precum ,,Un Liceu la malul Mării’’, ,,Anii mei apocaliptici’’ și ,,Dincolo de absolut’’, unde perspectiva narativă este prezentată de autorul omniscient la persoana a III-a, influențează și scot în evidență întâmplări verosimile și desigur fără verbozitate în formă neutră. Cartea, scrisă dintr-un amestec de sublimată, nobilă și tainică nebunie, are de toate, de la iubiri inocente până la viol, dar și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
faptul că acest efort de dezvrăjire a lumii poate genera și revrăjirea sa. De pildă, orice practică divinatorie, indiferent de succesul sau insuccesul său social, ține să sublinieze de fiecare dată că, în spatele a tot ce ființează, există o divinitate omniscientă și omnipotentă. Există o țesătură nevăzută a lumii. Succesul de care se bucură divinația în lumea modernă este un semn al faptului că mentalitatea individuală, dar și cea colectivă păstrează câteva constante ale mentalității magico-religioase de altădată. De fapt, lumea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ți va fi mintea flușturatică, atuncea, în loc de învățătură, te ocărăști"299. Faptul că slova cărții ascunde secrete și mistere nebănuite este demonstrat istoric și etnografic. În spațiul popular românesc, de pildă, au circulat vreme îndelungată diverse versiuni ale unor cărți omnisciente: Cartea Vieții, Cartea Sorții 300, Cartea Lumii 301. Intrând în lume cu o asemenea încărcătură simbolică, chiar și cea mai banală carte încă mai sugerează omului modern cunoaștere și un mister anume. Limbajul curent a conservat o serie de expresii
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
își exercită atribuțiile în condițiile în care "statul-națiune", "statul-providență" sunt puse în discuție (fiind constrânse de "sus" și de "jos", din "dreapta" și din "stânga", din "spate" și "din față", de factori endogeni și exogeni). Statul nu mai este la fel de omniscient și omnipotent ca pe vremea trecerii la "societatea industrială"... Acum se străduie să fie un "stat social activ", în condițiile în care are de făcut față "globalizării producției și pieții", tendinței pronunțate de autonomizare a sferei financiare 79, schimbărilor mediului
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
da. Cred că francezii sînt cei care au inventat termenul de autoficțiune, termen care trebuia să desemneze o realitate. O realitate mai degrabă nouă în literatura occidentală. Pentru că romanul este strîns legat de folosirea persoanei a treia și a naratorului omniscient. Acesta e modelul marelui roman al secolului al XIX-lea. Dar romanul continuă să fie marele gen literar. Autobiografia e un gen minor, biografia e un gen minor, memoriile sînt un gen minor, jurnalul e un gen minor. La fel
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
memoriile sînt un gen minor, jurnalul e un gen minor. La fel, eseul, cartea politică, cartea de sociologie. Marele gen literar este romanul. Însă drumul acesta pe care a mers romanul scris la persoana a treia și cu un narator omniscient, care știe tot ce li se întîmplă personajelor, care le repetă dialogurile, e un drum care nu conduce nicăieri. E un gen mort. În plus, acest mod de a pune problema este complet eronat, contrazice realitatea, căci mintea omenească este
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
de un gen nou. Bineînțeles că romanul la persoana întîi exista deja, căci persoana întîi în literatură vine încă de la începuturi. Iliada și Odiseea sînt scrise în cea mai mare parte la persoana a treia și cu un narator aproape omniscient, deși nu complet, căci e un narator cu viziune mai limitată, care vede lucrurile din afară. Dar în Odiseea, din momentul în care Ulise ajunge la feaci, urmează mai multe cînturi care sînt la persoana întîi. Ni se povestește la
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
Când am primit mesajul lui Lupu, mi-am dat seama imediat că ceva nu e-n ordine. L-am lăsat s-aștepte prin Olimp, ba chiar mi-am luat libertatea să mut întâlnirea la hotel Transilvania. Bănuiesc că scriitorașul nostru omniscient, dar nu omnipotent, n-are idee cine se-află cazați acolo, la etajul opt...“ „N-are.“, i-am confirmat. Scriitorul nu mișca un deget. „Ucrainenii lui Andrei. În frunte cu Bumbaru, Spumă și Ciocăzanu. A venit și echipa care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Medicine (1984) i-a adus și consacrarea, fiind povestea vieților câtorva familii amerindiene ce se desfășoară peste mai mult de jumătate de secol, ce sunt filtrate printr-o rețea de narațiuni și voci distincte (șase naratori implicați și un narator omniscient, ce completează inerentele spații goale, creând în același timp suprapunerile ce întăresc trama). June Kashpaw este o indiană ce intenționează să se întoarcă acasă în rezervația natală în 1981. Întâlnește un alb într-un bar, pleacă împreună cu mașina, fac dragoste
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Lazarre, pe care o întoarce din drumul ei spre viața călugărească, complicând viața amândurora. Rivalitatea dintre Lulu și Marie este sub semnul drogului dragostei, care nu răspunde directivelor rațiunii, este ceva magic ce afecteaza viața familiilor vizate de ochiul naratorului omniscient, și prezentată din interior de celelalte voci implicate. Pe lângă elixirul dragostei, important este și drogul identității, pe care unii îl caută frenetic. Alții își pierd simțul și nevoia de certitudini identitare, alienându-se de originile tribale. Colaborarea cu Dorris, antropolog
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
tânăr, un personaj numit Holden Caulfield. Personajul apare ca un adolescent dintr-o familie new-yorkeză prosperă, întors acasă de la școală de Crăciun, care îi propune prietenei lui să fugă cu el în sălbăticie, narațiunea fiind prezentată din perspectiva unui povestitor omniscient, și nu a lui Holden. Pe 7 decembrie, japonezii îi determină pe cei de la The New Yorker să nu publice povestirea lui Salinger într-un mod care se zice că ar fi fost neașteptat (de anumiți istorici), și anume prin
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și o viat] social] care și-ar propune s] se ghideze dup] acest principiu într-un mediu laic. Viața unui c]lug]r, în special a unui arhant, un filosof-ascet, care prin practicile sale stoice a atins o stare „aproape omniscient]”, devine standardul normativ pentru mirean, care ar trebui s] se nasc] c]lug]r în urm]toarea viat] pentru a atinge acea glorioas] eliberare final] (moksha), reprezentând sfârșitul existenței Jaina. În consecinț], datoriile unei persoane laice în viață civil] sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
marea istorie (capitolul Istoria simbolurilor) comentează prezența tabloului în universul narativ din două perspective. Prima este cea naratologică: "Contemplarea tabloului se aseamănă cu cea a scriitorului față de lumea creată pe hârtie. Naratorul (care coincide aici cu autorul) renunță la statutul omniscient și prin acest episod, intervenind în text, prin personaje, pentru a stimula aproprierile cititorului de intenționalitatea lui"11. A doua semnificație este de ordin social: Pe de altă parte, tabloul transmite și un mesaj politic [...]. Tabloul prefigurează, din nou, asemenea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
descoperit ca metodă profesorul Mazilu în ultimele sale cărți: istoricul literaturii, pedant, erudit și foarte decis în planurile sale, cel din primele lucrări despre renașterea românească sau barocul local de talie europeană, și-a (auto)dislocat statutul de "instanță auctorială omniscientă" (în limbajul "moderniștilor") și a instituit alte reguli ale jocului. De fapt, abia de aici, de la primele cărți de (falsă) imagologie, publicate la Polirom în jurul anului 2000, a început cu adevărat jocul. Istoria literaturii s-a dovedit a-și fi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în romanul precedent - e alcătuită aici aproape numai din medici (nu sunt uitați și câțiva artiști). Relevante sunt și de această dată aparițiile feminine. Dincolo de alegerea altei epoci, între cele două romane există o diferență fundamentală de strategie narativă: autorul omniscient al secolului al XIX-lea din Rămas-bun lasă loc în Arta conversației unui autor-personaj, doctorița Sânziana Hangan. Ea va conduce intriga de la început până la sfârșit, preluând în mare parte și rolul autorului-narator: Sânziana Hangan își cunoaște rudele, prietenii și copiii
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
sunt încărcate de un dramatism acut, atingând uneori paroxismul, implicarea auctorială, de altfel programatic abandonată, nu este vizibilă, rezultând doar din selecția evenimentelelor plasate în prim-plan, din decupaje și din felul în care sunt asamblate. Perspectiva narativă este însă omniscientă, textul răspunzând formulei realiste. Tema - prăbușirea unei clase sociale ce era posesoare a unor tradiții și valori, oferind stabilitate și echilibru - are drept centru simbolic moșia Rămurenilor, conacul familiei Sumariotis. Acesta e spațiul unde se perindă personaje cu destine ce
ZARIFOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
swiftiană și publică Ferma animalelor, povestea preluării puterii de către niște animale supuse și ele imediat puterii dictatoriale a unuia singur dintre ele, o metaforă a istoriei bolșevismului. în 1949, Orwell publică romanul 1984, care sintetizează practicile totalitare ale unei puteri omnisciente datorită tehnicii; înventând o „novlangue”, Orwell insistă asupra pervertirii limbajului și asupra schimbării sensului cuvintelor în regimul totalitar: „Război” înseamnă „pace”, „libertate” - „sclavie”, „ignoranță” - „forță”. Acest roman de anticipație aparține (parodic) genului utopiei, ales și de Evgheni Zamiatin pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cărui lucrare de bază a apărut în 1977), care este dată de perspectiva sau de punctul de vedere al autorului unei povestiri. Potrivit acestui cercetător, există o povestire non focalizată (sau cu focalizare zero), care corespunde unui narator universal (atoateștiutor, omniscient), o povestire cu focalizare internă, în care naratorul adoptă punctul de vedere al unui personaj și spune numai cît știe personajul și o povestire cu focalizare externă, cînd personajul este văzut de un observator exterior, care nu are acces la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel care vorbește, adică cel care relatează povestirea, și cel care vede, adică cel din a cărui perspectivă este organizată narațiunea. Se poate distinge astfel o focalizare zero în povestirea clasică (la Balzac sau la Hugo), caracterizată printr-un narator omniscient, care știe mai mult decît personajul. În cazul unei focalizări interne, naratorul spune ceea ce știe un personaj, astfel încît el este conștiința acestui martor, iar, în cazul unei focalizări externe, naratorul spune mai puțin decît decît știe personajul, încît povestirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest "glosar” reprezintă mai mult un jurnal? Dacă ar fi cu adevărat un jurnal, niște însemnări zilnice, autentice, nu ar putea semnala un înainte sau un după, unul deja cunoscut și consumat de povestitor, acesta aflîndu-se acum într-o poziție omniscientă, ce îi permite să le repovestească. Însă chiar prima secțiune din Une Glossaire, intitulată Absence, se termină prin a afirma că în procesul scrierii scriitorul își propune să-și „reclame trecutul”, ceea ce îndeamnă la „amintiri”. Toate acestea sugerează că se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o spune. Pe de o parte, există un contrast evident între un parcurs al narațiunii incluse într-un roman și spuse de un personaj; pe de altă parte, există o narațiune spusă de un spectator aparent detașat, din exterior și omniscient. Acesta este nivelul la care poate fi analizată prezentarea vorbirii (efectele mimetice ale dialogului pur, ambiguitățile deliberate ale discursului indirect liber). Această distincție între ceea ce numim text și narație provine în principal de la Bal. Se ajunge astfel la încercarea de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru a distinge între diferitele tipuri de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de narator și, prin extensie, tipurile de narație. Mulți dintre acești termeni se pot construi în perechi binare: narație la persoana a treia sau la persoana întîi; în cadrul primei categorii putem distinge între narația omniscientă și limitată, iar în cadrul narației omnisciente putem distinge între narația subiectivă și cea obiectivă/ impersonală. Deși sînt valoroși, acești termeni stîrnesc și ei controverse cînd sînt aplicați. Dar cel mai important lucru este faptul că ei focalizează atenția spre narator, în timp ce schemele enumerate mai jos focalizează
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]