2,163 matches
-
critică mai largă, se pot emite mai multe ipoteze, mai multe opinii și mai multe alternative, soluții etc. Ca atare, „...când sarcina cere resurse mai numeroase, este mai utilă eterogenitatea, iar când relațiile interpersonale din cadrul grupului sunt importante, compatibilitatea prin omogenitate pare mai utilă” (Aebli, 1973). Reușita discuției este condiționată și de mărimea grupului. Fără să se fi ajuns deocamdată la concluzii suficient de sigure, cercetările de până acum arată că mărimea optimă a unui grup este de la 15-20 până la 30
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
schimbarea instituțională ca mecanism adaptativ, cei trei sociologi susțin că educația de masă s-a impus în contexte atât de diferite din punct de vedere politic (stat independent sau dependent), economic (țară dezvoltată sau în curs de dezvoltare) sau social (omogenitate etnică sau caracter multietnic) deoarece a devenit o caracteristică centrală a modelului occidental și, în consecință, mondial al statului națiune și a dezvoltării sale. Ca instituție, educația de masă occidentală implică următoarele caracteristici: 1. Este centrată pe socializarea indivizilor ca
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
din familii cu un status socioeconomic înalt. Poate cel mai important rezultat al analizelor din anchetele PISA este că impactul inegalității sociale nu este identic în toate sistemele școlare și că rezultatele de ansamblu înalte nu impun acceptarea unei mari omogenități sociale. Școlile din țările asiatice - Macao, Coreea, Japonia sau Hong Kong - reușesc să atenueze considerabil impactul polarizării sociale asupra rezultatelor școlare. Dacă politicile educaționale nu pot influența decât în mică măsură ocupația sau nivelul de instrucție al părinților, ele pot urmări
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
influențelor simultane ale elementelor acestui mediu, separarea unui număr restrâns de variabile pentru studiu reprezintă o operație care necesită acuratețe metodologică. Pe de altă parte, numărul mare de elemente (factori) impune descompunerea ansamblului într-un număr de subsisteme caracterizate de omogenitatea tipului de influență pe care factorii îl au asupra organizațiilor. Aceste subsisteme permit o tratare adaptivă din partea organizației, cu efecte practice datorită utilizării unei teorii existente sau a unei experiențe anterioare. Altfel spus, tratarea efectelor generate de un element al
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de masă se localizează în țările asiatice, dintre care China, India, Bangladesh sau Vietnam sunt într-o creștere vizibilă în preferințele occidentale. Ultimele două decenii au generat discuții interesante între teoreticieni, dar cu reflecții rapide în practică, despre nivelurile de omogenitate ale subsistemelor discutate. Pentru o organizație oarecare, aceste niveluri sunt asociate ariei de interes. Operându-se cu aproximările asociate acestora, se obțin rezultate satisfăcătoare prin prisma raportului preț/calitate. Nivelul local și cel regional intern sunt luate în considerare ca
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
unor diferențe, dar și al tendinței de adaptare strictă la cerințele clientului. Marile regiuni constituite din mai multe state reflectă și ele aceeași tendință. În practica europeană s-au individualizat chiar niște așa-zise euroregiuni, ce trec în prim-plan omogenitatea caracteristicilor de altă natură decât apartenența la un stat. Dacă diferențierea internă este recunoscută și încurajată, omogenizarea acțiunii elementelor acestor medii, chiar și a mediului legal, se realizează în mod semnificativ la nivelul unui grup de state, printr-un proces
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
a eșecului școlar 223 Partea a III-a Capitolul XIII Perspective psihosociale în educație Ă Adrian Neculau, Ștefan Boncu 229 1. Psihologia socială școlară 229 2. Școala Ă instituție sau/și organizație? 230 3. Clasa școlară ca grup 235 4. Omogenitate și eterogenitate în alcătuirea clasei 239 5. Cooperare și competiție 240 6. Identitate socială și stimă de sine 245 7. Atribuirea succesului și eșecului școlar 248 8. Status socio-economic și reușită școlară 250 Capitolul XIV Dimensiuni psihosociale ale activității profesorului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
grupurile de elevi și în organizația care este școala. Interacțiunea educativă trebuie dirijată în așa fel încât să provoace schimbări individuale în sensul progresului cognitiv. Menționăm că interacțiunea nu este nicidecum identică în diferitele contexte școlare. Acestea sunt lipsite de omogenitate, fiind compuse din sub-situații, diferite după comportamentele pe care le impun elevilor și profesorilor. Psihologii au distins așa-numitele „segmente de activitate”, caracterizate de o structură specifică de acțiune și de un mediu fizic în care se desfășoară activitatea (Weinstein
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pozitiv. Firește, elevii aparținând grupurilor din urmă obțineau performanțe școlare incomparabil mai bune (Forsyth, 1983). De aceea, e de dorit ca grupurile din care face parte elevul Ă familia, clasa, grupul de prieteni Ă să exercite acțiuni educative convergente. 4. Omogenitate și eterogenitate în alcătuirea claseitc "4. Omogenitate [i eterogenitate în alc\tuirea clasei" O caracteristică a grupului școlar, care pare să marcheze în mod fundamental comportamentul elevilor, o constituie omogenitatea sa. Într-adevăr, spre deosebire de alte tipuri de grupuri sociale, grupul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
obțineau performanțe școlare incomparabil mai bune (Forsyth, 1983). De aceea, e de dorit ca grupurile din care face parte elevul Ă familia, clasa, grupul de prieteni Ă să exercite acțiuni educative convergente. 4. Omogenitate și eterogenitate în alcătuirea claseitc "4. Omogenitate [i eterogenitate în alc\tuirea clasei" O caracteristică a grupului școlar, care pare să marcheze în mod fundamental comportamentul elevilor, o constituie omogenitatea sa. Într-adevăr, spre deosebire de alte tipuri de grupuri sociale, grupul educativ are o compoziție relativ omogenă, cel
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
grupul de prieteni Ă să exercite acțiuni educative convergente. 4. Omogenitate și eterogenitate în alcătuirea claseitc "4. Omogenitate [i eterogenitate în alc\tuirea clasei" O caracteristică a grupului școlar, care pare să marcheze în mod fundamental comportamentul elevilor, o constituie omogenitatea sa. Într-adevăr, spre deosebire de alte tipuri de grupuri sociale, grupul educativ are o compoziție relativ omogenă, cel puțin din punctul de vedere al vârstei, nevoilor, intereselor și aspirațiilor. Cu privire la acest aspect, I. Radu scrie: „Când se instituie Ă la început
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai curând ca o decizie administrativă, care urmărește să asigure o compoziție omogenă, echilibrată, în clase paralele” (Radu, 1974, p. 173). Grupul școlar este format din membri cu statute egale, care au în plus și alte trăsături ce conferă o omogenitate greu de regăsit la alte grupuri. Totuși, există calități ale membrilor ce pot funcționa drept criterii pentru alcătuirea claselor, putându-se astfel asigura omogenitatea sau eterogenitatea colectivelor de elevi. Capacitatea și apartenența sexuală a elevilor au constituit astfel de criterii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
format din membri cu statute egale, care au în plus și alte trăsături ce conferă o omogenitate greu de regăsit la alte grupuri. Totuși, există calități ale membrilor ce pot funcționa drept criterii pentru alcătuirea claselor, putându-se astfel asigura omogenitatea sau eterogenitatea colectivelor de elevi. Capacitatea și apartenența sexuală a elevilor au constituit astfel de criterii, iar rezultatele obținute au format obiectul unor dispute rămase, în bună măsură, netranșate. Se cuvine să remarcăm că formarea unor clase școlare omogene sau
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
avantaj pentru clasele cuprinzând elevi cu succese școlare, se poate transforma într-un handicap pentru clasele slabe Ă căci elevii din astfel de clase nu vor ajunge niciodată să discute chestiuni dificile și vor avea de pierdut în fața celor buni. Omogenitatea pare să favorizeze clasele bune, deși, cum vom putea constata, unii autori vor susține că interacțiunea elevilor buni cu cei mai puțin buni aduce foloase nu numai ultimilor, dar și celor dintâi. Din punctul de vedere al interacțiunii elevilor, atât
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Bachelor, 1989; Clapham, 1996; Cooper, 1991; Fox, 1985; Renzulli, 1985; Rosen, 1985; Thompson și Anderson, 1983). Validitatea predictivă a testelor 1 și aparenta susceptibilitate manifestată față de consecințele administrării, etalonării și învățării testelor de gândire divergentă reprezintă subiectele controversante. De exemplu, omogenitatea eșantionului în funcție de performanță sau capacitate poate influența rezultatele pentru că valorile psihometrice superioare sunt atribuite, în general, eșantioanelor de copii dotați sau supradotați (Runco, 1985, 1986b; Runco și Albert, 1985; vezi Runco, 1986a, pentru situații excepționale). În plus, condițiile în care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sprijinindu-ne mai ales pe lucrările de sinteză ale lui Giovanni Busino (1988 și 1992), căruia i se datorează și ediția de opere complete ale lui Vilfredo Pareto. Problema majoră care a făcut obiectul a numeroase controverse este cea a omogenității sau a eterogenității clasei conducătoare. Din această perspectivă, întrebuințarea singularului sau a pluralului - elită sau elite - nu ne-a fost nici pe departe indiferentă ascpect pe care îl vom pune în discuție în primul capitol. Elita, în calitatea ei de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
capacități decizionale. Este vorba despre „acele cercuri politice, economice și militare care, într-un ansamblu complex de clanuri încrucișate, își împart deciziile de importanță cel puțin națională” (Mills, 1969, p. 23). Încrucișarea cercurilor conducătoare a devenit posibilă printr-o incontestabilă omogenitate psihosocială. Oricare ar fi sectorul lor de activitate sau domeniul de competențe, indivizii în poziție de conducere au aceeași origine socială și același nivel de educație. A rezultat un stil de viață asemănător, facilitând contactele sociale (ibidem, p. 19). Frecventarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
permit să beneficieze de avantaje care se tot acumulează: „la fel ca bogăția și puterea, prestigiul tinde să devină cumulativ: cu cât cineva are mai mult, cu atât poate avea mai mult” (ibidem, pp. 14-15). Pe plan instituțional, această relativă omogenitate psihosocială se traduce prin schimbarea între ei a posturilor pe care le ocupă (ibidem, p. 24), fenomen semnalat, de asemenea, de nenumărate ori și în Franța. Elita puterii după Charles Wright Mills Organizațiile esențiale sunt probabil marile întreprinderi, pentru că, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
limitate” (ibidem, p. 217). Nu este mai puțin adevărat că „nu există transformare directă a dominației sociale în putere politică” (ibidem, pp. 218-219). Integrarea ca fenomen specific S-a mai făcut observația că integrarea elitei nu se reduce nici la omogenitatea socială, nici la convergența intereselor. Pentru Putnam, această integrare este o variabilă care depinde de gradul de acord asupra opțiunilor și a procedurilor politice. În această privință, se pot distinge mai multe logici care se încrucișează și se combină: o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de partid, punerea în evidență a autonomiei și a competenței elitei și posibilitatea de a ține cont de confruntarea intereselor (Di Palma, 1973, p. 15). Totuși, remarcăm că această interpretare se poate combina foarte bine cu teza conivenței bazate pe omogenitatea psihosocială. Elitele și democrația Pentru numeroși contemporani, însăși noțiunea de elită pare să se opună ideii de democrație, iar acest fapt contribuie la apariția neîncrederii față de orice teorie a elitelor. Este adevărat că democrația definită ca „guvernare a poporului, pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
politicilor guvernamentale. Cei care dețineau puterea erau familiarizați de multă vreme cu problemele guvernării și aveau o concepție realistă în privința evantaiului de posibilități; ei nu aveau încredere în planurile utopice. Apariția maselor pe scena politică a antrenat o ruptură în omogenitatea elitei guvernării. Unor persoane și grupuri încă puțin familiarizate cu realitățile politice li s-au încredințat sarcini guvernamentale. Încă de atunci, elitele stabilite, ale căror concepții politice erau orientate către organizarea prudentă a realității, au fost confruntate cu elite concurente
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
evoluție îi expune acuzațiilor de trădare a intereselor bazei politice din care s-au format (ibidem, pp. 236-237). Totuși, ea reprezintă un câștig pentru democrație. CAPITOLUL 3 ELITELE CA GRUPURI DE INFLUENȚĂ Oricare ar fi diagnosticul pus asupra gradului de omogenitate sau de diversitate al elitei conducătoare, se pot distinge întotdeauna fracțiuni mai mult sau mai puțin autonome ale acesteia. În acest capitol, vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
corpuri ale Statului rămân niște „rezervoare privilegiate de conducători de întreprindere”, iar fenomenele de migrație către sectorul privat au o asemenea stabilitate, încât ÉNA a putut fi calificată drept o „adevărată business school” (Bauer și Bertin Mourot, 1997, p. 52). Omogenitatea formației și interpătrunderea carierelor în sectorul privat și în cel public pare să aibă o dublă consecință. Pe de o parte, ele asigură adeziunea la ordinea socială existentă (Suleiman, 1978, 1979, p. 89). Pe de altă parte, ele transformă puțin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sectorul privat are ca rezultat faptul că, din ce în ce mai mult, aceeași formație este asigurată și marilor funcționari ai statului și cadrelor superioare din întreprinderi. Această situație a făcut obiectul criticilor de tot felul. Mai întâi, s-a putut evidenția faptul că omogenitatea formației, ce conduce la schimbul de elite între aparatul de stat și lumea afacerilor, tinde să creeze un „ansamblu etanș” (Birnbaum, 1978, p. 187), prezentând caracteristicile unui „spațiu conducător tehnocratic”, în sânul căruia misiunea specifică a „serviciului statului” se degradează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
provocată printr-un proces intern, fie printr-o intervenție exogenă (Field et. al., 1990, pp. 161-162). Deplasările în interiorul elitei Trecerile individuale de la un sector al elitei la altul (de la administrația publică la lumea afacerilor, de exemplu) pot fi rezultatul unei omogenități a formației sau al unui consens asupra valorilor. În acest caz, ele sunt indicele unei puternice coeziuni a elitei conducătoare și contribuie în egală măsură la menținerea și întărirea acesteia. În acest caz, circulația în interiorul elitei poate fi considerată ca
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]