2,025 matches
-
accidental, în temeiul unor banale figuri de stil, care asociază lipsa femeii iubite cu sevrajul morfinomanilor! Tot cam așa se întâmplă cu Eminescu. Jumătate din secțiunea consacrată lui reprezintă supralicitarea interesată a unor versuri inofensive referitoare, într-adevăr, la stări onirice. Teiul (numit de generosul Călinescu „iarba narcotică") ar provoca, conchide Oișteanu, „halucinații auditive": „Și, prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi." (p. 146) E cam mult, s-o
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
la o sculptură reprezentînd musculaturi triumfale în încordarea lor care se silește a elibera o mișcare și totodată a o zădărnici. Are loc o competiție între trup și spirit al cărei loc de desfășurare e visul încărcat, dificultuos. Impresia de oniric bătînd spre coșmaresc e adesea de neînlăturat. Tentînd a se trezi, poeta folosește cîteva cuvinte de ordine precum jocul, așteptarea, melancolia: „Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
își pierd consistența (asemenea unui soare negru...), că nu mai au ce să spună, că își repetă poveștile, gesturile, până când își regăsesc drumul romanesc. Apoi, ai adesea senzația unui déjà vu, întrucât Diana Adamek abuzează de topoi și de teme „onirice” pe care scriitorii sud-americani, și nu doar ei, le-au întors pe toate fețele. În termenii unei cerințe stilistice baroce, ea nu reușește să dea aparența de naturalețe a artificiului. Dar, ceea ce este esențial, și meritul acestui roman, reușește să
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
Este neplăcut pentru mine să mă aflu lângă Stalin, cel care a dăunat atât de mult partidului» (Aplauze furtunoase, îndelungate).” Dorința lui Lenin, chiar dacă transmisă prin vis, era, evident, lege în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Materialismul istoric devenea materialism oniric. Realismul socialist se convertea în suprarealism politic, în spiritism dialectic. Mihail Suslov se întâlnea cu Salvador Dali. Madame Blavatsky revenea în compania tovarășei ministru al Culturii, membră a CC al PCUS, Ekaterina Furtseva. La propunerea lui Hrușciov, care o invoca
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
autorului, Daniela Magiaru pune în discuție noțiuni legate de construcția piesei, estetica operei, personajul specific, mirajul titlurilor (un astfel de capitol se impunea, titlurile lui Matei Vișniec având o poezie conținută, sugerată, specială), trecerile și asumările textuale (intra-textualismul), navetele onirice din poveștile de dragoste. În contextual criticii dramatice de la noi, cartea Danielei Magiaru ocupă de pe acum un loc însemnat. Pentru că, trecând prin prefața lui Valentin Silvestru la unul dintre primele volume ale autorului (Călătoria fantastică prin ploaie a lui Matei
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
fi rămas la experiențele acestora, într-adevăr. Din goluri nu s-a născut nimic. Ar mai fi iarăși de urmărit în scrierile acestor autori, bine deghizată, o sugestie de subversivitate politică, chiar dacă totdeauna ei s-au dezis de politic, asemenea oniricilor, de altfel, cu care sunt contemporani. Gabriela Gheorghișor are în vedere toate aceste semnificații și încă altele care fac obiectul unei cercetări căreia foarte puține lucruri i-au putut scăpa. Nici ceea ce este fragil în unele zone la M. H.
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
nu putem înțelege fără iubire, spune un personaj, în urma lui Marin Preda, oferind spectacolul unei interiorități luxuriante și al unei lumi de explorat. Asociată convenției jurnalului intim e evocarea unei lumi, în egală măsură, reală și fictivă: și cînd pare onirică, de "dincolo", această lume e, în fapt, zona circumscrisă de fictivizarea realului. Realitatea ficțiunii și/sau ficțiunea realității constituie spațiul de identificare al unei mitologii personale, cu puține legături în geografie, regăsindu-se, mai ales, în alaiul dionisiac al unui
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
cu întunericul deplin, rece de cavou. Labirintul. Labirintul, numit ca atare sau nenumit (reprezentările lui în operă: palatul, domul, piramida, pădurea), aparține zeilor și ființelor superioare, vii (poetul și îndrăgostiții) și morți, nu celor de rând. Poate fi arhitecturat în oniric (Avatarii faraonului Tla). Ori în acvatic: "O vorbă zice (Odin, n.n.) - murii cei albaștri/ Ai mării, desfăcuți în două, -mi lasă/ Privirea într-un labirint de neauă:/ Coloane nalte, bolți arcate splendid,/ Pe ele lune line ardeau... și-n umbra
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
dragoste nefericită care se cere recitită în noul context. Avem o iubită pe măsura atractivității vampirești, Bella Swan (Kristen Stewart), al cărui chip posedă o accentuată paliditate și a cărei sensibilite ușor maladivă dublată de o melancolie ușoară răspund paselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintre cei doi configurează mitul romantic al acelor iubiri imposibile unde demonul aspiră la existența lumească, iar iubita sa muritoare ezită să împărtășească substanța nemuritoare care echivalează cu o formă sublimă de damnare. Dincolo de
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
fost semnată de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice, e privită ca validă
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
rînd calități manageriale clare. Nu. Dacă ești sau nu membrul vreunei masonerii, totul se rezolvă. Carierele se umflă peste noapte, tipi mai mult decît mediocri, destui cu pete din trecut sau cu dosare încărcate, prea puțini vizibili dincolo de propriile proiecții onirice, iau fața. Sînt peste tot. Impun cine și unde să monteze, cine și unde să fie profesor, director, pun în circulație, la rîndul lor, non sau pseudovalori sufocînd pînă la irespirabil atmosfera de creație, de formare, de lucru în sensul
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
să o numim, visează femeia și iubirea într-un mod sublim, fără să știe, însă, și cum ar putea să comunice asta dacă, totuși, Femeia ar apărea. De aceea, fanteziile lui Elling țin loc de orice. Experiența acestuia, chiar dacă exclusiv onirică, este copleșitoare pentru Bjarne. Elling este poet. Știe să vorbească și să-l seducă pe prietenul lui. Așadar, unul are nevoie să vorbească, celălalt să asculte. Și în spital, și „acasă", în apartamentul social pe care îl primesc și de unde
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
iudaism) fiind obținerea unui Adam alchimic-mistic. Miza majoră a Dicționarului khazar este, însă, aceea de a fi o metaficțiune inter-onirică (visele fiind, după cum ni se explică succint, „zilele nopților"). Romanul bizar și fascinant al lui Milorad Pavic are o arhitectură onirică, în măsura în care personajele, autorii, tălmăcitorii, cititorii ajung în contact constant, cel puțin de la jumătatea cărții, cu secta vânătorilor de vise și cu morfologia viselor. Teoria lui Pavic este aceea că între vis și trezie există o „crăpătură", o zonă intermediară din
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
avea să devină Dicționarul khazar, construit, astfel, ca un conglomerat de artă a solomonarilor și ca o sinteză a vieții celor mai consacrați vânători de vise. Visații înșiși ajungeau să se viseze între ei, datorită unor rețele speciale de comunicare onirică - pentru vânătorii de vise aceste cupluri erau benefice, întrucât astfel izbuteau să intre în contact cu fărâme dintr-un Adam alchimic. În visele lor, visătorii combinau literele ca să ajungă la structura acestei făpturi primordiale, adamice. Relația dintre visații care se
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
izbuteau să intre în contact cu fărâme dintr-un Adam alchimic. În visele lor, visătorii combinau literele ca să ajungă la structura acestei făpturi primordiale, adamice. Relația dintre visații care se visează reciproc este terifiantă, însă, întrucât atunci când unul dintre partenerii onirici murea, implicit pierea și celălalt. Uneori, visătorii ajung să viseze partituri mai vechi decât ei înșiși, drept care generații și colectivități au șansa să producă vise identice care coagulează într-un regim colector și legitimator khazar. Timpul oniric este unul cu
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
unul dintre partenerii onirici murea, implicit pierea și celălalt. Uneori, visătorii ajung să viseze partituri mai vechi decât ei înșiși, drept care generații și colectivități au șansa să producă vise identice care coagulează într-un regim colector și legitimator khazar. Timpul oniric este unul cu noduri sau cu „crestături pe răboj", iar acestea se cuveneau a fi tălmăcite și înșirate în dicționar. Punctul maxim este acela în care cei trei autori ai versiunilor Dicționarului khazar se inter-visează, interferând atât în realitate, cât
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
cu „crestături pe răboj", iar acestea se cuveneau a fi tălmăcite și înșirate în dicționar. Punctul maxim este acela în care cei trei autori ai versiunilor Dicționarului khazar se inter-visează, interferând atât în realitate, cât și în pararealitate; scotocindu-se oniric, cei trei mărturisesc atât despre treziile lor, cât și despre intrările în vis ori chiar despre morțile lor, de aceea inter-visul este o materie care dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii de vise
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
morțile lor, de aceea inter-visul este o materie care dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii de vise nu sunt doar războinici, ci și dezlegători de tâlcuri și descifratori. Iată aici un întreg ezoterism oniric care i-ar face invidioși, măcar parțial, pe suprarealiști și pe urmașii lor, la nivel tehnic și tactic-literar. Romanul este într-atât de bizar încât poate fi citit și numai ca o listă de nume de avatari interșanjabili. Și, spre
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
se transformă în extraordinar print-o singură picătură strecurată în compoziția unei replici sau a unei situații. Brusc, simți cum se face un salt de la planul linear la unul polivalent, de la o situație clară, obișnuită, des întîlnită, la o stare onirică, excepțională, ambiguă și misterioasă. Așa cum se poate petrece, uneori, în viață. Așa cum un detaliu devine semnificativ pentru un întreg pe care îl redefinește. Cred că scriiturii lui Hanoch Levin, tipului său de fantastic pe muchie de cuțit, felului de a
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
ca niște pui de pisică în canalele lagunei. Scene înfiorătoare coexistă cu întâmplările și personajele vieții diurne: colegele, călugărițele, plimbările în barcă, cei doi maeștri compozitori și profesori, don Giulio și don Antonio Vivaldi. Aducerea conținutului traumatic al celeilalte vieți, onirice, în orizontul conștiinței este chiar condiția vindecării eroinei. Romanul Ceciliei, o formă sistematizată de delir autoscopic, este de fapt viața propriei minți, acest sanctuar în care existența dobândește valoare, în care ies din ascundere dorințele și spaimele eroinei, în care
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
Constantin Țoiu Poetul M.R.P. era un om practic. Gospodar, îi punea imediat la treabă pe onirici. Să dreagă o ulucă. Să plivească buruienile. Să care apă. Când veneau în vizită la Văleni, îi silea să adune mucurile de pe jos, dacă fumau - le arăta răutăcois cu degetul lui tiranic poeților din grupul literar al „Oniricilor", numiți astfel
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
treabă pe onirici. Să dreagă o ulucă. Să plivească buruienile. Să care apă. Când veneau în vizită la Văleni, îi silea să adune mucurile de pe jos, dacă fumau - le arăta răutăcois cu degetul lui tiranic poeților din grupul literar al „Oniricilor", numiți astfel de Miron. Care îi lăuda, ca pe niște băieți fini ce erau, avându-l șef de generație pe... Dumitru Țepeneag -, slăbiciunea lui Miron Radu Paraschivescu... Nu mai țin minte dacă ei fuseseră de față la transportarea pietroiului uriaș
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
pe... Dumitru Țepeneag -, slăbiciunea lui Miron Radu Paraschivescu... Nu mai țin minte dacă ei fuseseră de față la transportarea pietroiului uriaș din mijlocul Teleajenului. O stâncă de vreo trei-patru tone... Miron îi pusese pe muncitorii de la primărie să-l care - oniricii cred că erau ocupați cu poeziile lor -, nu era o muncă la care să-i fi pus... Ideea lui M.R.P. era să fie cărat pietroiul până la livada lui întinsă de meri care se afla la vreun kilometru distanță de albia
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
mea, lângă Miron - și asta numai ca să aibă pe ce să așeze în livada lui de pahar cu apă pe... acest menhir... pe această masă de piatră de trei tone... Nu, scrumieră n-ar fi permis, antifumător cum era, iar oniricii nici nu ar fi îndrăznit să comită sacrilegiul... Nu se lăsă însă... Îl chemă pe Costică, care era pe aproape, șeful unei brigăzi de utilaje grele, care avea în dotare un caterpilar... Costică îl simpatiza pe „nebun". Cică făcea și
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
legenda -, pe când zeii de sus se tăvăleau de râs... Trebuia să-l răsplătesc, așadar, pe acest SISIF norocos. Să-i aduc un omagiu. Și i l-am adus, înainte ca faraonul să nu mai știe pe ce lume este, de dragul oniricilor...
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]