5,154 matches
-
construim scuze. Sistemul scuzelor care ne justifică nereușitele necesită mai multă muncă decât ar fi necesară pentru împlinirea promisiunilor. Bocetul joacă un rol de marker ontologic: în funcție de intensitatea lui (și de mulțimea bocitoarelor) se descoperă valoarea existenței mortului, demnitatea sa ontologică. Ceea ce arată că măsura importanței unei existențe este dată de legăturile afective prin care ceilalți sunt legați de el. În fond, mulțimea participanților la înmormântare, numărul coroanelor, fastul ceremoniei, sunt elemente considerate relevante pentru valoarea unei existențe stinse; ele indică
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să conștientizăm faptul că și noi murim (cu tot ceea ce presupune asta). Suntem sub o nouă formă de dominație a morții, una insidioasă, inaparentă. Murim zilnic tocmai pentru că uităm că suntem muritori, pentru că nu ne proiectăm existența în funcție de acest adevăr ontologic. Succesul ideologiilor se datorează și coerenței propunerilor pe care le avansează. Pentru contemporanul bântuit de dispersia sensului propriei existențe, de puzderia de telos-uri cu care este asaltat și care-i accentuează continuu angoasa, a se odihni în interiorul unei lumi în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
imagini de sine (o igienă a sinelui). Despre primatul vederii în ontologie. Ființa este căutată îndeosebi în zona vizibilului, după categoriile vederi; a fi este aproape sinonim cu a fi văzut. Ontologia este astfel tributară vederii; vederea este "cel mai ontologic simț" al nostru. Poate că ieșirea din iconic pe calea muzicii constituie o alternativă ontologică. În această variantă orice fan este adeptul unei perspective metafizice. De plenitudinea unei existențe ține și dorința de semnificații. Ea este cumva varianta soft a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
îndeosebi în zona vizibilului, după categoriile vederi; a fi este aproape sinonim cu a fi văzut. Ontologia este astfel tributară vederii; vederea este "cel mai ontologic simț" al nostru. Poate că ieșirea din iconic pe calea muzicii constituie o alternativă ontologică. În această variantă orice fan este adeptul unei perspective metafizice. De plenitudinea unei existențe ține și dorința de semnificații. Ea este cumva varianta soft a setei de adrenalină; cum adrenalina dă dependență, lesne de putem imagina că și beția de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care-i privim pe cei aparținând "generației noastre"; simțim că în special față de ei raportarea noastră își găsește întemeierea. Nu câți ne apreciază, ci calitatea celor care o fac ar trebui să ne impresioneze; doar aprecierile acestora au un caracter ontologic. Restul sunt doar aparențe, bazate în bună măsură pe dorința de apreciere ca sens al ființei celui care apreciază. Conceptul de fan-club arată că este la fel de importantă aprecierea față de cineva precum apartenența la grupul celor care apreciază, aceasta din urmă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
capacității de abstractizare. Am fost totuși rupți de structura contemporană a vizualului, ceea ce explică șocul vizual trăit după Revoluție. Orice analiză a structurilor mentale ale cetățenilor români trebuie să țină cont de această "evoluție". În universul de discurs al regiunilor ontologice postulate de Husserl, limbajul constituie o regiune particulară. Discursul lui Heidegger despre sensul ființei desfășurat în Sein und Zeit în această regiune își are situarea. ٭ A-ți trăi viața înseamnă într-un fel a te contura la suprafața lumii, în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ciudat, nu poate fi individualizat, fiind mai curând un "zeu-societate"; nu un om anume sau fiecare om rivalizează cu zeul, ci omenirea, ea fiind noul zeu. Ceea ce arată că oamenii nu au curajul de a-și asuma individual noul statut ontologic, ci se ascund unul după altul, poate și din teama de a fi pedepsiți. Cele două războaie mondiale fac parte din logica raționalității pragmatice, ce poate fi înțeleasă și ca dorință de putere. Putem astfel să le sesizăm drept una
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nu trăiești un sentiment de stranietate atunci "tu ești eu"! Un "eu" posibil, dacă ai senzația că și tu ai fi gândit lucrurile la fel. Dragostea e alunecarea pe nesimțite în punctul de vedere al celuilalt. ٭ Cărțile au diferite statute ontologice; cum spuneam în altă parte, punctul de pornire îl constituie maculatura. Undeva nițel mai sus se află compilația de texte, care este depășită în mod clar de o bună prezentare a ideilor altora. Urmează prelucrarea în manieră personală a gândurilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și sunt alimentate de iminența unei noi ordini mondiale și a unei culturi globale. Analiștii fenomenului împărtășesc, în principiu, două atitudini: de o parte se află paradigma optimiștilor, cei care acceptă o nouă ordine mondială, susțin apariția, printr-o mutație ontologică, a omului tehnologic 29, stabilizarea economică globală, prosperitatea generalizată, concomitent cu ștergerea diferențelor socioculturale și instaurarea celui mai dezirabil rău dintre toate relele posibile democrația liberal-concurențială (a se vedea David A. Baldwin, John Baylis și Steve Smith, Nicholas Negroponte ș.a.
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
pentru apărarea intereselor societății. Tabloul prezentat mai sus, pe fondul căruia se proiectează existența unei companii, supraviețuirea sau performanța sa, ne arată că putem subscrie ideii că modelul de ordine contemporan este însăși schimbarea, indiferent de domeniu sau de strat ontologic. Putem spune că, departe de a fi doar o modă, acest mod de a fi al organizațiilor a devenit un capital care face diferența și asigură rata de succes, de supraviețuire și de imagine. Până la urmă, important este profitul, faptul
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din funcția, din natura și chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente, deja sistematizate în arhiva noastră mentală și semnificate în orizontul cunoașterii, artistul explorează, în principal, patru căi de acreditare a formei
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
într-o asemenea măsură de personalitatea eroului-povestitor, încât eșecul existențial afirmat aici devine o parabolă a condiției umane în genere. Omul pierdut se confundă, paradoxal, cu "Everyman", tocmai în măsura în care, de la început până la sfârșit, rămâne un individ excentric, aflat în imposibilitatea ontologică de a defini realitatea și propria sa persoană (de aceea personajul se autocaracterizează exclusiv prin negație). Întrebarea "cine sunt eu?" constituie o premisă importantă a construcției narative generând și justificând totodată structura fragmentară, cu alură de jurnal intim, a acestui
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Un zeu veghează asupra mea" (idem). Dar nu cumva acest zeu este un demon?! După ce ai ratat victoria, ce-ți rămîne decît să transformi eșecul în șansă și să explorezi fenomenologia eșecului? Șiretlicul la care Cioran apelează ține de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a renunțării. Își spune: "Să abdici, Ťsă-ți prezinți demisiať, să abandonezi, să capitulezi, să te
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat în prea rapidă tranziție, ci ca un romantic incurabil, care descoperă valoarea ontologică a timpului trecut. "De ce oare cu cît ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atîta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
românesc, întregul la care se ajunge e ceva cu neputință de diagnosticat. Citez la întîmplare: "Se manifestă, de-a lungul tangențelor cu exterioritatea, o anume procesie în sensul unei saturări noumenale, al dobîndirii unui în sine care ar da suficiență ontologică și ar face tenabilă univocitatea atribuirii de sens, căci ceea ce întreține constanța referințelor de sens este centralitatea convergentă a obiectității, în abstracție de fluxul temporal ce divide identicul făcînd imposibile și observația, și sensul, și denumirea." (p. 130) Iată genul
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
salva, nici pentru a le înțelege. Iar analizarea malformațiilor produse de istorie pe un suflet și un destin pe care - indiferent dacă vreau sau nu - îl continui, îmi trezește în egală măsură spiritul critic, revolta și o sfâșietoare milă. Analiză ontologică și istorică în egală măsură, analiză de care simt că îmi depinde viața nu numai pentru că e vorba de malformații cărora le aparțin, ci și pentru că fac parte dintre acele persoane care nu pot fi strivite decât de lucrurile pe
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
și simplu nu există. Degeaba o carte proastă are forma unei cărți bune, degeaba copertele unei cărți proaste seamănă într-o bibliotecă cu cele ale unei cărți bune. Una există, alta nu există. În domeniul literaturii, criteriul axiologic devine criteriu ontologic. Criteriul de valoare devine criteriu de existență. Noi nu putem introduce în circuitul vieții culturale "cadavre" de literatură. De aceea avem o mare responsabilitate. Noi trebuie să ne asumăm răspunderea și să îndemnăm publicul să se apropie de literatura adevărată
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
mai exact de o simulare, de o substituire a adevăratei vieți religioase. Televiziunea nu generează o religie, ci un surogat de religie, o modalitate profană prin care omul zilelor noastre poate să-și satisfacă temporar sau să-și amăgească nevoia ontologică de religios. El sfîrșește prin a-și amîna la nesfîrșit conștientizarea situației în care se găsește, manifestarea acelei crize existențiale care ar trebui să-l zguduie, să-l trezească, trimițîndu-l către reluarea legăturii filiale cu Dumnezeu, către nutrirea duhovnicească a
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
proces al desprinderii sensului din masa fenomenală, a stabilirii abstracțiunii din nebuloasa concretului. Nu sentimentul îl atrage pe autor, ci epura spirituală a lucrurilor, imaginea lor ce se adresează intelectului. Dincolo de dansul efemer al cazurilor particulare, omul contează ca esență ontologică: "O mulțime de ape în letargie/ printre pini și rațe sălbatice// pe care nu le mai vedea nimeni// ființa omului era pretutindeni/ iar omul nicăieri" (30 decembrie 2005). Existența și moartea alcătuiesc un ghem inextricabil, urmărit cu un ochi glacial
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
de științe politice în cadrul Școlii de Științe Politice și Studii Administrative (SNSPA), doctor în filosofie al Universității din București. Domenii de interes: teorie politică, politici publice, teoria alegerii sociale. A mai publicat: Filosofie fără haine de gală (ALL, 1998), Argumentul ontologic: o cercetare logico‑filosofică (ALL, 2002), Politici publice (Politeia, 2002), Fundamentele politicii. I. Preferințe și alegeri colective (Polirom, 2006), Fundamentele politicii. ÎI. Raționalitate și acțiune colectivă (Polirom, 2007), Introducere în filosofia politică (Polirom, 2009) și Competiția politică în România (în
Prezentarea autorilor. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Iris-Patricia Golopenţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1753]
-
optzeciștilor și devansează, abia atingînd-o, preferința pentru naturalismul crud al douămiiștilor. Șirul opulent de metamorfoze ce ni se propune cu generozitate nu are doar semnificația unei practici de poetică, ci și cea a prefacerii realului în ireal, aidoma unei răzbunări ontologice. Astfel cum un vrăjitor transformă oamenii în animale sau în obiecte, poetul transformă entitățile vieții curente în entități ale unui idealism plastic, cu caracter vindicativ: "capodopera maxima elefant cît un șoricel maimuță cît o pisică gîndac de colorado cît vaporul
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
ca și în 1985, anul primei sale apariții, prin caracterul său de operă deschisă. Gândită ca o reflecție sistemică asupra poieticii lui Paul Valéry, ea depășește cadrul enunțat, intrând, cu o viziune proprie, pe un teren inepuizabil: acela al fundamentului ontologic al poeziei. În anii dictaturii, ca și acum, domeniul supus discuției era/este la fel de impalpabil. Senzația celui ce se încumetă să citească acest volum profund și pasionant, este de peisaj selenar, imuabil, în pofida modificării reperelor istorice. Moștenirea lui Paul Valéry
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
în dauna lui. În al doilea rînd, dacă oamenii pot fi seduși nu este pentru că uneori se dovedesc vulnerabili la întîmplările vieții, ci fiindcă în mod constitutiv sunt predispuși la seducție. Seducția nu este așadar un accident biografic, ci condiția ontologică a progresului spiritual. Fără seducție nu ar exista evoluție, ceea ce înseamnă că seducția stă la originea formării personalității. Seducția coincide cu principiul de individuație a ființei umane. Devii o individualitate numai în măsura în care mai întîi ai fost sedus de cineva. Și
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
prima serie de întruniri ale cercului Phantasma. Cum temele atinse în cadrul întrunirilor sunt de o varietate cu neputință de cuprins într-o recenzie de carte, m-am oprit asupra unui singur text: eseul lui Cornel Vâlcu, intitulat Hum-boldt, triada actanților ontologici și alteritatea. Textul are meritul de a readuce în memoria noastră numele unui filozof căruia posteritatea nu-i mai dă nicio atenție. E vorba de Wilhelm von Humboldt, un gînditor pe care pînă și impozanta Istorie a filozofiei a lui
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită de Serge Doubrovsky "autoficțiune", iar de Gerard Genette "homodiegetică". în felul acesta, caracterul de mărturie patetică al scrierii dobîndește o pondere specială, augmentînd forța persuasivă a textului. Procedeul lui Sîrbu
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]