434 matches
-
de-a dreptul impresionante, pentru a ajunge să scrie, în fapt , ,,romanul“ unei pasiuni științifice trăită pînă la intensitatea specifică artei, consumată deopotrivă între tomuri împunătoare și pe ,,teren“, dar, mai cu seamă, în ,,scrisul pe care l-am tras, opintindu-mă, din veșnicia grăirii străbunilor toți“, cu scopul ,,aducerii către o dalbă lumină a unor culturi prăpădite sub neguri de vremi “. Cărți ca acestea, în care știința să coexiste atît de armonios cu literatura, sînt o raritate. PRECUVÎNTARE Ciudate mai
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ce ai dobîndit într-un fel oarecare, și altora. Datul pe care îl știm că se cheamă ,,pomană“. Pe șerpuitorul său curpăn petrecem acum cititorul. Și dacă pe ici colo călca-vom alăturea drumului adevărat, cineva din mulțime se va opinti să ridice cîntarul gîndirii pe butucitura mai mult încercată și nu va fi pricină de mîhnire nicicui. Dar băgare de seamă se cere că unele netezituri amăgesc trecătorii trăgîndu-i în țarcuri cu largă intrare și strîmtă ieșire, de nu chiar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
din candela ortodoxă aprinsă de strămoșii noștri în Ardeal. A pâlpâit în continuare datorită curajului și strălucirii unor mireni, dar mai ales a unor duhovnici care au făgăduit credință neamului. Au întins o mână zdravănă de ajutor poporului care se opintea. Așa a fost cazul lui Andrei Șaguna, un aromân care a năzuit să-și deștepte frații din somnul lor adânc pentru a-și putea ridica fruncea în lume. Și nici politica dezbinării noastre pe criterii religioase nu a funcționat. La
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cred.” - Într-o noapte, a continuat Markovic, un grup de cetnici s-a prezentat la casa unde locuiau sârboaica și fiul croatului. Au violat-o rând pe rând, cât au poftit. Cum băiețelul, care avea cinci ani, plângea și se opintea să-și apere mama, l-au bătut În baionetă pe canatul ușii: cum Înțepi fluturii cu acul În insectar, Închipuiește-ți, cei cu efectul de care vorbeai mai Înainte. Apoi, când s-au plictisit de muiere, i-au tăiat țâțele și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
este un om extraordinar. Știe ceea ce tu știi, poate ceea ce tu poți; odată chiar ați mâncat din același măr fără să vă fie scârbă. Ieri te-a rugat să-l ajuți să dea jos o roată de la mașină. V-ați opintit amândoi umăr la umăr ca să convingeți un șurub să se miște și ai simțit că pielea lui miroase ca a ta, arsă de soare și puțin trans pi rată. Șurubul a ieșit și El s-a întors cu fața spre
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
surprins de cererea de pomană a lui Iancu, însetat, se pare, la întoarcerea de pe lumea cealaltă. Nici contactul fizic, nici încleștarea cu decedatul nu-l mișcă pe erou, dar îl mișcă, desigur, pe lectorul din ce în ce mai suprins de încatenarea evenimentelor: "Se opinti încă o dată cu supremă energie, ridică de la pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zbătu din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchie, îl trânti
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
decorative, fără alt rol decât acela de a fixa cadrul și de a sugera atmosfera. La hotel, un "gligan îmbrăcat în frac" te conduce în odaia, inevitabil, "proastă", mobilată cu "un enorm pat de lemn, pe care trebuie să te opintești ca să te poți sui". Dar, odată retras la adăpost, călătorul uită de necazuri și se arată dispus să încerce finalmente, de la distanță, fiorul admirației sale pentru peisaj (pentru că "din depărtare, priveliștea orașului se simplifică"), cauzat însă tot de trăirea retrospectivă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ce m-ar fi costat? Ar fi fost ca o compensare pentru tot ce mi se întâmplase în nenorocita aceea de zi. Zi-mi fraier și gata! De alături, cu puteri înzecite, probabil mai dormise peste zi, vecinul meu se opintea din greu răcnind la intervale regulate „Opriți timpul”. Îmi venea să urlu. El dorea să oprească timpul acela parșiv, plin de ghinioane și de ploaie! Pentru ce? Lui îi convenea, stătea în casă și trăgea mereu din sticlă, văzând viața
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
împărțise noaptea. În definitiv, nu-i ordonase decât să deschidă fereastra. Se întoarse, încet, cu fața spre dânsul. Să-i stea, cum se cerea, la dispoziție. În cameră nu se mai afla, însă, nimeni. Ieșise, de presupus, în timp ce ea se opintea să deschidă fereastra. Scaunul era perfect aliniat în spatele biroului. Ca și cum nimeni nu l-ar fi mișcat vreodată din loc ! Telefonul mort. Dispăruseră și sticla plată, căpăcelul metalic care luminase de-atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pânzei, zărind din când în când, noaptea, steaua sau ochiul luminos din cer. Iar într-o seară marea se sfârși. Biata lor corabie, cu care nimeni pe vreme bună nu s-ar fi încumetat să iasă departe în larg, se opinti până la țărm scârțâind din încheieturi; și foștii robi ai Atlantidei, când simțiră în sfârșit sub tălpi pământul neclătinat, oftară ușurați și fiecare mulțumi zeilor săi că scăpase cu viață. Robia era departe. Atlantida era departe sau poate nu mai era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
birou, iar eu nici măcar n-o sărut. Îi ridic fusta și Îi dau chiloții jos. — Trage-mi-o, spune ea, trage-mi-o acum, cu ochii Închiși. Mi-o bag și o văd pe Regina Mărimii cum Împinge și se opintește cu o expresie din ce În ce mai uimită pe față. Ea face toată treaba și mie Îmi surâde chestia asta. După o vreme Îmi dau drumu n ea și o las să se gândească la ce s-a Întâmplat. Îmi iau cele cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghivece de micsandre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la gura peșterii. Sfarmă Piatră se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești ne-aduci, clucere? Vești bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Cantemir: hai sictir!" Când autobuzul a intrat pe poarta taberei, într-un nor de praf, ne-am repezit la bagaje și le-am târât până la ușile care se deschiseseră, lăsând să răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Înghețată. Până să ajungă la ușa din față, dinții Îi clănțăneau În gură, În contratimp cu tremurăturile. Lumina sclipea la fereastra bucătăriei, dar Logan putea discerne doar siluete prin geamul murdar. Nu se mai obosi să ciocăne, ci doar se opinti și Împinse ușa umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni nu locuise acolo cine știe de când, locul devenise un mausoleu de mucegai. Străbătu holul cu lanterna, descoperind resturile de tapet și mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Oricum, a reușit, chiar când încercam să mă scol eu un pic din scaun ca să nu trebuiască să se-aplece ea așa mult, dar încă suspinam așa tare că mă zguduiam și n-am găsit destulă energie cât să mă opintesc să mă pot ridica. O pereche de hodoroage, asta suntem, când ne clătinăm amândouă, așa zic io mereu. Și-a-ntins brațele ei micuțe și le-a pus un pic în jurul meu și m-am simțit foarte bine când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele meu și cu mine în paltoane grele de lână, cu băștile pe cap. Stăteam pe esplanadă, în aerul rece, tăios, urmărindu-l pe tata care se opintea să înainteze prin zona acoperită de zăpadă din fața intrării, apoi am pătruns în casă, în încăperile goale, răsunând de ecouri: — Mi-am închipuit-o cu totul altfel, a spus mama când a intrat, venind din viitoarea sufragerie, prin ușa glisantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fapt, acești oameni, care era obârșia lor și ce limbă or fi vorbit. După gropile și vestigiile aflate, s-ar putea spune ca stăpâniseră un pământ care se întinsese din Franța până în Ungaria, din sudul Germaniei până în Tessin, și mă opinteam în cizmele de cauciuc mult prea mari în spatele lui Armin, sus pe poteca din pădure, până la creastă. Ne lăsaserăm bicicletele mult în urmă și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țară. Dar ei n-au fost în stare, aveau să toarne ciment în procente mici și duzini de malaxoare, la fel ca atâtea alte uzine, conduse de oameni care considerau mai importante călătoriile sau câte-o „escapadă“. Și tata-mare se opinti ridicându-se, stătu încă-o clipă pe loc fără să-și privească fiii, pe urmă o porni ca din pușcă. XVtc "XV" Movila gropiitc "Movila gropii" Veneam de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce se stingeau repede: - Siguranță absolută, ușor de mânuit, simplu de oferit. Și fratele meu examină maneta, amplasată pe odgonul de sârmă la înălțimea obrazului și pe care urma s-o acționeze la momentul oportun, ca să frâneze căderea. Telecabina se opinti, fusese stopată, se clătina deasupra golului. —Aparatul trebuie ancorat în cabină, spuse tata, să zicem cât mai la-ndemână, și fratele meu își trase ambele lațuri pe picioare. Ușa era deschisă, făcu pașii necesari până la margine, stătea acolo cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ești, unde stai și cum te chemă, zise a patra, îndârjită, scuipându-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o lăsase larg căscată, sosesc Bianca și Maria, gemenele din Triest. - Aș fi dorit pe atunci să mă pierd de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec prin viață ușurei și cântăresc mult numai după moarte, când sunt foarte greu de transportat. Dacă însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit să trag de frânghiile aduse pe dinăuntrul ei”. „L-am scos mort!” încheie dânsul. „Dar unul a scăpat”, susținui satisfăcut. „L-am vândut măcelarului, că era bou”, mai spuse Johann Tzindl, strigând în urma mea, că vaca e iar bătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]