734 matches
-
care se mobilizează greu, lent, șovăitoare, indecisă. Nu este stăpân pe sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai mult către rău, egoist, intrigant, pervers. Aceste tipuri se apropie În mare măsură de tipurile morale. Ele au un caracter natural, Înnăscut, ca o trăsătură funciară a persoanei umane. Cu toate acestea, tipurile de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și spațiul fiind bântuite de stafii. O bună parte din tot ce se petrece în romane oscilează între iluzia teatrală, efectul optic și banala istorioară cu strigoi. Anecdotica din Treizecișitrei sau din De-a lungul fluviului se învârtește în jurul unor opreliști sau al unor stagnări, care tulbură normalitatea circulației libere, în ambele sensuri, în gând sau în faptă. În orașul Cantacuzina generalul Ion Leopold Margea instituie o blocadă, ridicând în calea oamenilor, cuvintelor și mărfurilor bariere și chiar ziduri care întorc
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
tălmăcise în 1910, îi oferă un punct de plecare pentru cea mai reușită nuvelă a sa. Prozatorul atinge acum punctul maxim al mijloacelor narative. Drama lui Ion Frasin este trasată în linii sigure, cu sobrietate și înțelegere. Evenimentele curg fără opreliști, cu o logică a lor. Înțelepciunea protagonistului, puritatea lui sufletească îl ajută să depășească răul pe care, în egală măsură, i l-au făcut războiul și oamenii. În Miron Grindea, roman cu multe inserții autobiografice, se încearcă o analiză a
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
convenționale. Sunt relatate periodic ședințe ale cenaclului Confluențe, unde citesc, între alții, Dan Lungu, Daniel Bănulescu, Cristian Popescu. După 22 decembrie 1989 publicația, devenită „Tineretul liber. Supliment literar-artistic”, afirmă că „își propune să sprijine literatura de autentică valoare”, fiind vituperate opreliștile perioadei ceaușiste recent încheiate. Cercul colaboratorilor este lărgit și parțial primenit, în funcție de situația nou-creată. Scriu, între alții, Cristian Tudor Popescu, Nicolae Țone, Dan Stanca, Mircea Nedelciu. Sunt intervievate personalități literare considerate a fi fost ostile ceaușismului (Eugen Simion, Valeriu Cristea
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
Tudor Ceaur Alcaz continuă spiritul caracteristic pentru La Medeleni în decorul patriarhal al moșiei neamului Alcaz. Scriitorul împarte protagoniștii în cuplurile tată-fiică și mamă-fiu, insistând asupra gesturilor protagonistului, un copil și un adolescent nesupus, insurgent prin excelență, care nu acceptă opreliștile și convențiile. Confruntarea cu o femeie mai în vârstă, prin care parvine și revelația erotică, îl va ajuta să evadeze din limitele lui orgolioase. Ulterior, prin experiențele surprinse în celelalte două părți, el se maturizează, își depășește individualismul și, intrând
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
a consecințelor lui. Discuțiile sunt consistente, de un remarcabil nivel intelectual și de un mare interes documentar. În alte volume sunt reunite reportaje și anchete, genuri publicistice pe care T. le practică fără să cedeze clișeelor uzuale în epocă și opreliștilor menite să blocheze revelarea adevărurilor neconvenabile. El evită să vadă viața în culori trandafirii, izbutește să restituie adevăruri și să suscite meditații valide pe teme sociale și umane de interes real, neconvenționale în contextul epocii. Publicistica de atitudine și eseistica
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în tiparul clasic al ,,muzei”) și ,,un nu știu ce prea dulce”, trimițând parcă la inefabilul frumuseții romantice. Există și alte elemente care trec dincolo de schemele poeziei galante: accente de disperare, o mai mare sinceritate, chiar încercarea de eliberare a confesiunii de opreliști. Tonul pasional ce răzbate de sub formele stângace este expresia unui temperament pătimaș. În satire, viziunea megaloscopică a defectelor omului și a tarelor sociale implică mizantropia unită cu presentimentul unui mal du siècle („Oriunde ai porni/În plină zi/ Ca noaptea
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
inițiative editoriale românești, V. având responsabilitatea - cum el însuși mărturisește - „de a conduce această ambarcațiune mulți ani, în vremuri nu tocmai favorabile întreprinderilor de această anvergură”. Au fost depășite cu demnitate dificultățile muncii pe manuscrise și periodice, disputele de breaslă, opreliștile de ordin politic, apărute în urma unor proteste interne și internaționale împotriva publicării integrale a publicisticii marelui scriitor, interzicerea difuzării unor tiraje, în final izbutindu-se realizarea tomurilor VII-XVI. V. și-a sintetizat viziunea istorico-literară izvorâtă din această experiență în volumele
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
sănătate sau suferință .Cu toate acestea, majoritatea oamenilor acționează și trăiesc Într-un context inautentic, al unei gândiri convenționale, standardizate, ,,Învățate” și preluate prin presiunea grupului de apartenență, care pe lângă vocația socializatoare Își exercită și una alienantă mistificatoare. Standarde și opreliști socio-culturale, educaționale sau simpli inducții imitative contribuie Împreună la obscurizarea realității subiective și chiar obiective, așa cum este ea, ori la Îndepărtarea ființei de ea Însăși, de esența e pozitivă și creatoare. Astfel, omul Învață și se obișnuiește să se simtă
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
care o conservă printr-o izolare sprijinită și natural („pare o lume despărțită de restul pământului, căci din toate părțile drumurile celorlalte împărății către ea sunt împiedicate parcă de un zăgaz natural”), lumea chinezească nu încetează să se baricadeze prin opreliști nu mai puțin orgolioase în gigantismul lor. Marele Zid, căruia M. îi descrie atent structura și funcțiile, s-ar fi putut legitima „alături de cele șapte minuni ale lumii” și să păzească o autarhie ale cărei vechi temeiuri păreau că începuseră
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
decât simpli grefieri. Se va petrece însă această revizuire? Dacă ratăm dialogul competitiv cu școlile de teologie, filozofie sau istoriografie care impun agenda internațională, la capitolul gastronomic ne întrec foarte puțini. Ecumenismul în domeniul solemnităților și al bucatelor n-are opreliște la noi. De câte ori - la marile praznice - clericii mici și laicii norocoși ai sfioasei noastre Biserici naționale n-au fraternizat într-un pantagruelic delir culinar cu obosiții senatori ai melcilor? „O, lacome, care cauți să-ți mângâi pântecele, mai bine să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Grenzen der blossen Vernunft i-a atras lui Kant, pe atunci în vârstă de 72 de ani, o admonestare severă. Aceasta a fost o lecție pentru toți cei înclinați să creadă într-o înaintare rapidă și irezistibilă a luminării. Dincolo de opreliști și restricții, care limitează libertatea de exprimare, există însă și un alt motiv care face ca această înaintare să fie una lentă. Acțiunea eliberatoare pe care o exercită discuția publică liberă a ideilor, instituțiilor și tradițiilor își poate exercita influența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest capitol, datorită faptului că presa electronică nu are Încă o tradiție atât de Îndelungată. 2. Despre necesitatea redactării unui manual academic de profil O societate democratică este, printre altele, una În care circulația oamenilor și a ideilor nu cunoaște opreliști. Au loc un intens schimb de publicații de specialitate și un mare număr de manifestări științifice (congrese, simpozioane, seminarii, mese rotunde etc.), la care se prezintă comunicări științifice care trebuie redactate cu respectarea unor norme, principii, reguli etc. Există astăzi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Inspirată de medicul Abraham Sarsa și eliberată în 1623 de cancelaria principelui Gabriel Bethlen, ea deschide epoca reglementărilor moderne; oferă evreilor dreptul de stabilire pe teritoriul țării, libertatea exersării credințelor și datinilor iudaice, siguranța îndeletnicirilor, îngăduința de a circula fără opreliști, dorința mărturisită a principelui fiind aceea ca prin „adunarea la un loc a feluritelor neamuri” să contribuie din plin la înflorirea țării Transilvaniei. Cuvintele lui Bethlen sunt cât se poate de lipsite de echivoc, demonstrând cultura sa, apartenența la o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ideile ce au provocat prima mare mutație de conștiințe (departe însă de a readuce în paginile de față tabloul livresc uimitor pe care-l oferă fondul lui Batthyăny), să trecem la difuzarea noilor teorii ale luminilor, ecoul tuturor acumulărilor. În ciuda opreliștilor, bibliotecile secolului al XVIII-lea răspund, cu atât mai mult în acest caz, nevoii de receptare. Ne-am oprit la Voltaire și Rousseau, deși concepțiile francezilor se revarsă în spațiul Europei mediane peste un Aufklärung germano-austriac mai moderat, simbolizat de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care se mobilizează greu, lent, șovăitoare, indecisă. Nu este stăpân pe sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai mult către rău, egoist, intrigant, pervers. Aceste tipuri se apropie În mare măsură de tipurile morale. Ele au un caracter natural, Înnăscut, ca o trăsătură funciară a persoanei umane. Cu toate acestea, tipurile de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și chiar erorile creatorului în efortul său „de a-și computeriza destinul” sau „fantasmul”. A. respinge, așadar, sistematic eternele interdicții „nu e bine” sau „nu se poate” (Prima recuperare, A doua recuperare, în Poeme retorice interzise), chiar dacă uneori, depășit de opreliști, constată tocmai amarnica „inutilitate a efortului”: „Totul este inutil, iubito/ Citim în soarele care ne sâcâie,/ în lumina răsturnată a zăpezii/ în gerul care ne înțeapă buza...” (Inutil iubito). Convins că „în poezie nu există inspirație, ci doar căutare”, la
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Soarele Austerlitz-ului! a exclamat Napoleon. Un tun a slobozit obuzul, dând astfel semnalul începerii marii bătălii. în perimetrul acesteia se aflau câteva mici localități. Sate: Borodino, Svardino, Semenovskaia și Gorki. Tensiunile din cele două tabere inamice se afișau fără nici o opreliște. Cei doi comandanți - Napoleon și Kutuzov - își încurajau subalternii după priceperea fiecăruia. în plus, francezul solicita încurajări și din partea comandanților lui de armată. - Ce zici, vom face treabă bună astăzi? - Fără îndoială, sire... suntem obligați să-i batem pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Antigona noastră respiră adânc și păși pe scenă. Roba albă Îi era prinsă În jurul bustului cu o panglică argintie. Când ieși În briza caldă, Îi flutură. ― Ajută-mă ca leșu-i să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai vrea? ― Mi-i frate, și ți-i - c-ai vrea, că nu ai vrea! Ci eu, să știi, Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Eu Încă nu trebuia să intru. Tiresias n-avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care îmi dau voturile lor? Bătrânul își dă seama de ridicolul situației și își mușcă buzele îmbufnat. Tiberius Nero adaugă dezinvolt: — Mă comport așa pentru a înlesni oricui posibilitatea de a mă întâlni și de a-mi vorbi fără nici o opreliște... Se întunecă brusc la chip. Ultimele cuvinte îi rămân în gât. Un gând sumbru l-a făcut să-și dea seama că nu face altceva decât să salveze aparențele unei libertăți muribunde. Totuși, încă mai ține la idealurile sale. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au dispensat de dumneavoastră. Un decret al noii puteri. Cine să mai ia seama la vinovății? Nu numai aici ci în tot sectorul de stat. Peste câteva luni totul va trece în proprietatea puterii și nu va mai exista nici o opreliște. O simplă neîncredere e suficientă. Totdeauna în Istorie vine un moment asemeni alunecărilor de teren, răsturnări în care nimeni nu întreabă pe nimeni, puterea își este suficientă sieși. Mai ales când ea este rezultatul unei lovituri de stat, și întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scriitor aș fi un om liber în mijlocul societăților încătușate - toate societățile sunt încătușate, reguli scrise sau nescrise împiedică pe fiecare să fie el însuși de la naștere până la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulând fără opreliști, deși în aparență neatent, cu ochii deschiși la toate amănuntele acestei vieți, cu putința de a înțelege ce se întâmplă în intimitatea fiecăruia, adică un om... - V-ați gândit vreodată la viitor? întrerupse brusc, fără să înțeleg ce vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întâi pe Marga, „răsfățata nepoată a nevestei”, apoi pe mine - cât ar fi ei de școliți, își spunea - încurajat de neabătuta noastră atenție, de interesul nostru real. Găsea însă cui să vorbească și în oraș, sau printre vecini, cu toate opreliștile nescrise, câte erau (procedând însă cu precauții luate cu mult înainte, pentru a se „lămuri” cu cine stă de vorbă). Nu uita să amintească în aceste vorbiri despre „strălucirile de altădată”, cum venise de pildă odată regele în oraș pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]