985 matches
-
Însoțit tema respectivă. Prezența notabilă a evreilor În Partidul Comunist are o sumă de cauze. În primul rând, acest partid se prezenta ca purtător al unei ideologii internaționaliste, deci opus naționalismului și rasismului, care au fost Întotdeauna un izvor de opresiune pentru evrei. Mai mult, comuniștii declarau că vor construi un nou tip de societate, În care nu vor mai exista diferențieri bazate pe naționalitate sau rasă. Părea că această proiecție teoretică ar putea deveni un liman pentru cei ce au
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
mai era loc pentru rasism și antisemitism. Era și un grăunte de logică În această speranță: o lume bazată pe ură și crimă se prăbușise, era de așteptat ca noua ordine ce se instaura să fie negarea celei vechi, negarea opresiunii naționale, rasiale, religioase. Dar speranța se va dovedi nefondată, ura față de cel diferit a supraviețuit schimbărilor politice și, drapată Într-un steag nou, avea să se reîntoarcă. Încă o dată logica nu a fost confirmată de istorie. Un test semnificativ În privința
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
mai bine ascultați, pe cele mai scurte și mai rapide căi. Prin recurgerea la lovituri interzise se accelerează procesul de sechestrare a autorității. Iar poporul, prin exces de încredere, autorizează și consfințește procedee anormale de supraveghere, de suspiciune și de opresiune. La fel stau lucrurile în multe alte domenii: se începe prin respectarea principiilor și se sfîrșește prin fraudarea lor. Ceea ce la început nu pare-a fi decît o concesie de circumstanță, sfîrșește prin a fi o permanentă demisie: cea a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Troțki social-democratului Kauțki: cînd devenim conștienți de relativitatea lucrurilor, nu mai avem curajul să aplicăm metodele forței și adăugăm noi nici pe acela de a înfrunta mulțimile. Rezultă că adesea democrații netezesc calea unui tiran, cer un Cesar eliberator, pregătesc opresiunea drept o libertate. Paradoxul ar fi: libertatea face apel la tiranie. Rațiunea e pedeapsa politicii iar politica mormîntul rațiunii. Pe scurt, conducătorilor de acest fel le lipsește instinctul, singurul care le-ar permite să înțeleagă masele, să vibreze la unison
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
amenințate într-o societate cu instituții fragile, cu credințe lipsite de vlagă. Dar toți știu că nici un alt veac nu a fost atît de flasc, de disperat, că nu se mai ridică nici un grup de oameni pentru a se opune opresiunii, pentru a afirma drepturile libertății, ale justiției. Din fericire, au existat și vor exista veșnic și oameni pentru care puterea absolută e o insultă și care își vor pune toată energia în slujba combaterii ei. Nimic, niciodată, nu a împiedicat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
considerat ca persoană izolată, nu le-ar vedea sau auzi. Iar cînd se cred urmărite de dușmani imaginari, credința lor se întemeiază pe raționamente de nebuni"242. E limpede că Tarde are și el exagerările lui. După el, persecuțiile și opresiunile ale căror victime mulțimile, sfîșiate de spaimă, "își închipuie că ar fi, le conduc la cele mai cumplite excese. Le fac să treacă de la o extremă la alta, de la excitație la cea mai neagră depresie. Iar alteori, megalomane, intolerante, își
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de această platformă). După Ion Iliescu, și aceasta este stratagema sa conceptuală, revoluția începe din 22 decembrie, mai întâi prin ieșirea masivă pe străzile capitalei a muncitorimii de pe platformele industriale, apoi prin programul Frontului Salvării Naționale. Dacă revolta a adus „opresiune, gloanțe, vieți secerate, drame, tragedii”, revoluția a adus „un program cu desăvârșire radical care a coagulat uriașele energii în revărsare” (p. 115); dacă revolta a fost violentă, revoluția a adus, dacă nu liniștea și pacea, atunci măcar starea de bine
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o liberalizare generală. Condițiile au fost astfel propice unei explozii populare spontane” (p. 204); „Revoluția română s-a născut dintr-o disperare absolută: tinerii care au ieșit în stradă știau că vor fi uciși, dar refuzau să mai accepte prelungirea opresiunii” (p. 205). Frica de represiune a fost depășită de indignarea și furia mulțimilor. Cazul Tökes nu este văzut ca făcând parte dintr-un complot extern, ci doar ca o scânteie: „Actul de nesupunere civică de inspirație religioasă a dezlănțuit o
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
urgente de securitate îi ajută să mobilizeze resursele locale și guvernamentale pentru rezolvarea unor situații ivite instantaneu. Ei recomandă, prin urmare, aplicarea unui limbaj de securitate în probleme cum ar fi protecția mediului natural și emanciparea persoanelor de sărăcie și opresiune. În contrast, criticii securitizării susțin că nu există nici un sprijin clar de date pentru a rezolva aceste probleme. În plus, limbajul de securitizare presupune, de multe ori, o relație de tipul "noi versus ei", care nu poate fi propice pentru
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
care au produs mai degrabă niveluri de capacități distructive mai ridicate, decât să crească securitatea statelor și, pe de altă parte, de a demonstra faptul că amenințările cotidiene nu provin de la forțele armate ale statelor vecine, ci de la recesiunea economică, opresiunea politică, diminuarea resurselor, rivalitățile etnice, terorism, crime, boli etc. Esența securității umane trebuie să se realizeze în termenii emancipării omului față de practicile și amenințările trecutului: Securitatea semnifică absența amenințărilor. Emanciparea este eliberarea oamenilor (ca indivizi și grupe) de constrângerile fizice
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
amenințărilor. Emanciparea este eliberarea oamenilor (ca indivizi și grupe) de constrângerile fizice și umane care îi împiedică să facă ceea ce vor în absența acestor constrângeri. Războiul și amenințarea cu război constituie una din aceste constrângeri, alături de sărăcie, educație foarte slabă, opresiune politică etc. Securitatea și emanciparea sunt două fațete ale aceleași medalii. Emanciparea produce securitatea adevărată, și nu puterea și ordinea; emanciparea constituie securitate"50. Statul este incapabil de a asigura acest tip de securitate, deoarece el însuși constituie o sursă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
constrângere, iar ideologia sa va pierde contactul cu realitatea. Pe măsură ce constrângerile necesare impunerii dogmei sporesc, nevoile unei minți analitice nu mai sunt satisfăcute. Când hegemonia dogmei va fi distrusă în cele din urmă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Se deschid noi perspective largi, abundența posibilităților generând speranță, entuziasm și o activitate intelectuală impresionantă. Societatea deschisă și cea închisă se prezintă ca alternative. Fiecare are dezavantajele ei, care pot fi eliminate de cealaltă. Acest lucru era adecvat la momentul
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
au puțin de-a face cu validitatea argumentelor. Cu cât coerciția destinată menținerii autorității dogmei este mai dură, cu atât mai puțin va satiface nevoile intelectuale. Când hegemonia dogmei este, în sfârșit, distrusă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Noile perspective se deschid și proliferarea oportunităților generează speranță, entuziasm și o activitate intelectuală susținută. Putem observa că modul de gândire dogmatic nu reușește să recreeze nici una dintre calitățile care fac gândirea tradițională atât de atractivă. Dimpotrivă, se dovedește a
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Alquié - drept „facultatea eliberatoare ce ne permite să trecem de la real la imaginea Însăși”, la „această iluzie de imanență pe care o numim frumusețe”. A alege „dintre toate NAȚIUNILE... imagi-NAȚIUNEA” devine astfel o opțiune fundamentală În sensul eliberării ființei de opresiunile „realului” Într-un spațiu mereu nesigur, care e locul genezic al poeziei, spațiu de așteptare tensionată a inepuizabilelor Întîlniri „revelatoare”. Se Înțelege atunci de ce poemul poate fi identificat cu existența Însăși, În expresia ei cea mai dinamică - pentru că aflată mereu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de ambră s-a răspândit, întovărășit de prospețimi, de parfumuri suave, desigur, dar adesea și de conștiința amară a unei expulzări premature de sâmburi. Trebuie oare să ne hotărâm pentru unul dintre aceste două moduri de a suporta cu greu opresiunea? - Buretele e numai mușchi și se umple cu vânt, cu apă curată sau cu apă murdară, după împrejurări: această gimnastică e infamă. Portocala are mai mult bun gust, dar e prea pasivă, iar sacrificiul ei înmiresmat îi dăruiește opresorului prea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În România, cel de-al doilea val nu s-a putut dezvolta concomitent cu mișcarea apuseană. În aceeași etapă, ca și în alte țări din centrul și estul Europei, comunismul juca un dublu rol: cel de sprijin și cel de opresiune. Sprijinul cel mai important l-a reprezentat implicarea statului în creșterea copiilor prin rețeaua de creșe și grădinițe, accesul nediscreționar la educație și la locuri de muncă, o ideologiexe "„ideologie" aparent neutră la gen și o strategie de „emanciparexe "„emancipare
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
al feminismului marxist este că a făcut din independența economicăxe "„independență economică" a femeilor centrul principal al politicii feministexe "„feminist". Marxismxe "„marxism"ul este criticat chiar în interiorul orientării feministexe "„feminist" marxiste, pentru incapacitatea de a se adresa altor forme de opresiune în afara celor de clasă, cum ar fie cele de sex și rasă, precum și pentru faptul că, pe fond, nu reprezintă și o soluție antipatriarhală. Rămân însă pertinente analiza surselor alienării, discursul asupra exploatării și materialismul, mai ales pentru țările aflate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ale globului (vezi MacKinnonxe "„MacKinnon,Catherine", 1989). Marxismxe "„marxism"ul a fost supus criticilor în analizele feministexe "„feminist" ale anilor ’60-’80 în contextul stângii franceze și al psihanalizei, în special pentru excesul de determinism economicxe "„determinism economic" în explicarea opresiunii. Dacă este încă utilizat ca metodă critică, el este complet abandonat ca soluție. În nici un context feminist influențat de marxismxe "„marxism" nu se mai invocă revoluția proletară ca soluție pentru sfârșitul aservirii femeilor. Marxismul menține diviziunea publicxe "„public"-privatxe "„privat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
din romanul Frații Karamazov al lui Dostoievski. Un reprezentant al unui regim autoritar are o elaborată reprezentare a gestului său criminal de a confisca libertatea individuală a semenilor săi. Ba chiar poate livra și o justificare cu față umană a opresiunii. Ideea poate fi extrapolată la istoria noastră recentă. Puterea nelegitimă este, nietzschean vorbind, expresie a unei acerbe voințe de putere pe care conducători asemeni fulgerului o manifestă asupra celor slabi. În acest eseu vom postula, tot oarecum nietzschean, dar după
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
incertitudine. Li s-ar asigura subzistența, s-ar mișca într-un spațiu pe care nu ei l-ar alege, după reguli pe care nu ei le stabilesc. Ei cel mult lear suporta fără vină. Cu capitalul de libertate acumulat prin opresiune, Marele Inchizitor ar găndi la înfăptuirea unui măreț edificiu, la un fel de Turn Babel, expresie a megalomaniei extreme cum mai ales în totalitarism întălnești. Marele Inchizitor e silit a recunoaște că există și excepții care nu se supun legilor
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
cănd șiau luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cănd îi avem printre noi, preferăm să le împrumutăm urățenia noastră decăt să imităm frumusețea lor.” Gestul eroic al dizidentului nu stărnește entuziasmul majorității oamenilor. Faptul că se expune opresiunii nu-i aduce dizidentului nici măcar recunoașterea în plan social, deși nu puțini sunt cei care admiră curajul, demnitatea, perseverența acestuia. Dialogul cu libertatea ar trebui să fie unul pe care fiecare dintre noi să îl exersăm în tonalitățile responsabilității acute
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
tema esențială a unei duble pantomime prin care se reproduce un raport de exterioritate mutuală care face imposibil orice dialog autentic. Obiect principal al relației pedagogice instaurate de acești actori pe lângă săteni (atât în continuitatea, cât și ca negare a opresiunii anterioare), ea este pentru cei din urmă o pură înscenare a subordonării. Aceste exemple luate din perioade istorice diferite evidențiază măsura în care cuplul dominație / rezistență devine o imagine în care excesul de schematism este cu atât mai mult destinat
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
inevitabil în joc. Ancorate, pentru interlocutorii săi exteriori, în acele "communitas 51" îndepărtate și armonioase, etnologia este înțeleasă de întreprindere ca o privire străină, exotică, purtătoarea însăși a unei alterități salvatoare, îndeosebi în comparație cu viziunile precedente din lumea muncii, polarizate în jurul opresiunii și exploatării. Înzestrată cu o relativă virginitate teoretică în fața unei modernități pe care ar descoperi-o ca un exploatator venit de la tropice, etnologia este îndemnată să seducă întreprinderea ca un fel de rețetă în același timp pragmatică, inofensivă, lejeră, posedând
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vă înșeală, sau cel puțin se înșeală pe ei înșiși. Cât despre noi, noi credem că statul nu este sau n-ar trebui să fie altceva decât forța comună instituită, nu pentru a fi între toți cetățenii un instrument de opresiune și de spoliere reciprocă, ci, dimpotrivă, pentru a garanta fiecăruia ce este al său și a face să domnească justiția și securitatea. Ce se vede și ce nu se vede Introducere În sfera economică, un act, un obicei, o instituție
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Cu siguranță ar fi dezirabil să nu fi existat decât o credință, o religie, un cult în lume, cu condiția ca aceasta să fi fost adevărata credință. Intervenția statului, chiar atunci când ar lua ca pretext Fraternitatea, ar fi deci o opresiune, o injustiție, dacă pretindea că întemeiază Unitatea, căci cine ne garantează că statul, fără chiar să o știe, nu ar lucra pentru a înăbuși adevărul spre câștigul erorii? Unitatea trebuie să rezulte din asentimentul universal al convingerilor libere și din
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]