3,041 matches
-
individ care are impresia că i se ascunde ceva esențial. În contextul ăsta, una dintre puținele soluții viabile mi se pare cea adoptată de Nae Stabiliment care, în orășelul de munte unde trăiește, a pățit ceva asemănător. De fapt, și orășelul de munte despre care povestim e tot un sat ceva mai măricel. Iar în extrasezon, aproape o mahala a unei mahalale. Povestea e așa. Când se întorcea seara de la fabrică, Nae obișnuia să se așeze în bucătărie și să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
toată viața. Sigur că, dat fiind excesul de zel al lui tanti Magdalena, soțu’ a șchiopătat toată nunta, dar asta e partea a doua. Și o amintire frumoasă. O amintire șchioapă. Prostituția e cea mai sigură sursă de venit în orășelul despre care vorbim. Putem anexa aici o cugetare din filmul lui Nae Caranfil Asfalt tango, unde un polițist cinic face o paralelă între proxenetism și turism. Nu pot reproduce cugetarea pe de-a-ntregul, esențialul e că, dacă ai o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întors, văzusem la intrare: rooms, rooms, rooms. Zimmer frei. Erau pensiuni din astea foarte drăguțe, cu vegetație, mi-a plăcut mie. Am bătut la o poartă. Costa invariabil echivalentul a 200 de mărci de persoană. Mit frühstück peste tot. Niște orășele satelit unde vin barosanii în week-end. Vorbeam pe la toți mit frühstück. M-au înnebunit. Lasă-l dracu de frühstück. Nu, că intră în preț. Problema era că nu prea ne înțelegeam. Nu mai vorbisem germană din liceu. Văd unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
utilitare, în înțelegerea mecanismelor birocratice ale teritoriului străbătut decât în „vizitarea obiectivelor“.) Și-acum încep aventurile cu parcările Am plecat. Am trecut prin Salzburg, am vrut să urc și pe la cetate, dar se urca doar cu piciorul și am renunțat. Orășelul, foarte frumos, împărțit în două. La poduri dădea înălțimea, lungimea podului și te atenționa, avea niște d-ălea cum e căciula lui Moș Crăciun care se umflau mai mult sau mai puțin și în funcție de alea trebuia să reduci viteza. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
multe lucruri fără căi pot urma. Ce avea de făcut? Își pusese această întrebare de sute de ori. Nimeni nu putea să-i răspundă, de vreme ce chiar el însuși nu găsea drumul spre răspunsul căutat cu atâta asiduitate... 10 Î n orășelul de provincie unde locuia Simona, veștile, indiferent de natura lor, se răspândeau în progresie geometrică. Era de ajuns ca în piață, la prima oră a dimineții, o persoană să-i destănuie altei persoane o știre, punând-o pe cea căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un lucru cel puțin interesant, pentru toate categoriile de oameni, s-a petrecut în tristul și prăfuitul nostru orășel de provincie, lucru care, în foarte scurtă vreme, a ațâțat întreaga opinie publică, dar, bineînțeles, mai ales pe cea din rândurile clevetitorilor eterni (care sunt atât de numeroși și de înverșunați întotdeauna și de care n-ai cum să scapi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea a cuprins din nou parcul, Îmbălsămat În parfumuri și miresme ademenitoare. 6 februarie 2014( refăcut) Străina... Undeva, la poalele unui munte, putea fi zărit un orășel mic, ce nu părea a atrage ochiul privitorului. Cartierul Villaggio Prealino se afla situat Într-o zonă mărginașă, având puține case și dintre acestea, doar câteva mai răsărite. Străzile dau o senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
saluta cu bătrânii din cartierul respectiv, pentru care chipul ei devenise familiar. Chiar și câinii Îi cunoșteau pasul și nu o mai lătrau ori de câte ori se afla În preajma lor. Cu toate acestea, a rămas tot străină În această țară, În acest orășel aproape pustiu. Enigma care a tulburat-o atât de mult În prima zi când a ieșit la cumpărături și când trebuia să citească de pe bucățele de hârtie ascunse În buzunar avea să se dezlege În curând. Revenind În cartierul vechi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiind la numai doi pași. Mă gândeam că și În oraș se circulă cu barca. Deja Îmi imaginam mica Veneție. Când am coborât din tren, am făcut cunoștință cu Dunărea, care se Întindea de-a lungul falezei. Am găsit un orășel mic, curat și liniștit. I.A.S.-ul unde am fost repartizată se afla În afara orașului( la circa opt km). Ferma din cadrul I.A.S.-ului se numea “Nufărul”. Din greșeală am nimerit pe o șosea paralelă, unde se afla C.A.P.
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mamei. Mama acuma se bucura de nepoți. Devenise mai liniștită, dar vorbea puțin, numai ce credea că era neapărat necesar. Îmi amintesc, după primul an de studii, plecasem cu grupa la muncă pe trei luni la uzina de conserve din orășelul Glodeni, la nordul Moldovei. Mi se făcuse atât de mult dor de tata și de mama, încât lăsasem totul și plecasem acasă. Când mă văzură, părinții și sora se bucurară până la lacrimi. Eu nu le spusesem adevărul. Îi mințisem că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nevoiți să-și schimbe locul de trai. Astfel, una câte una, familiile din acea parte a satului cereau locuri noi de case, le construiau și se mutau. Creștea partea nouă a satului, pe care oamenii o numeau „gorodok”, din rusește „orășelul”, deoarece toate casele erau construite în linie dreaptă și cam la fel. Partea veche avea și ea denumirea ei, i se zicea „ponoara”. Rămaseră puține case în acea parte a satului, cele care erau mai trainice. Erau departe una de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o apariție meteorică pe cerul pustiu al micului lor oraș, care te făcea să uiți de cenușiul cotidian și-ți transmitea o stare pozitivă, aducându-ți tinerețea În suflet. De fapt, realizau cu toții că aveau printre ei, ca oaspete În orășelul lor, un om deosebit, cu un talent imens, ieșit din comun. Dacă cei mici vorbeau cu aprindere despre minunatul Grimmi, cei mari discutau despre arta desăvârșită a păpușarului, despre tehnica lui specială, despre siguranța și rapiditatea nemaivăzute cu care mânuia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
obiectelor - minuțios dezvoltată, rîsul cu neliniște și comparația cu 197 Sebastian „Înainte de Întîlnirea cu Eleva, precum și spre sfîrșit, se aude trecînd prin fața casei Profesorului [din Lecția ], un tren. Să fi fost acceleratul din Steaua fără nume? Căci și-n acel orășel neștiut de nimeni, exista o elevă căreia i se interzicea să vadă cum trece acce leratul...”( p.161). Ingenios găsită și comparația cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Și justă observația că Ionesco nu distruge limbajul, ci clișeele lui . În final
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în feudalism, când puteai fi cel mult iobag, termenul de holoangăr nu exista. Mă tot gândesc ce săracă fusese lumea, secole de-a rândul! Așadar, nu trecuseră decât vreo câteva săptămâni de când pășisem în noul meu loc de muncă din orășelul multietnic X, când șeful meu direct, metodistul care concepea montajele literare, brigăzile artistice, spectacolele de varietăți și mai și regiza de regulă piesele de teatru, cel supranumit Regizorul, mă și anunțase, cum am spus mai sus, că eu am fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reversul acestei situații: apariția mea ca intrus, să declanșeze mișto-uri, ca și cum eu aș fi fost unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau oghialele de pe dânșii. Bineînțeles că toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa cum oi fi reușit eu să calc pe bec, ca să ajung un simplu administrator într-un orășel uitat de Dumnezeu. Nu știau cât de tare aș fi putut fluiera în biserică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau oghialele de pe dânșii. Bineînțeles că toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa cum oi fi reușit eu să calc pe bec, ca să ajung un simplu administrator într-un orășel uitat de Dumnezeu. Nu știau cât de tare aș fi putut fluiera în biserică. Îmi dădusem, cu siguranță, seama și că ei mă priveau fie cu milă, fie cu desconsiderare, dar și faptul că acest post însemna în fond și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
casa, practic și casele din jur, racolate de pe la sași cu acte false, ca și cum ar fi fost ale lui. Și ca să fie acoperit, îl trimitea pe Valy cu tot felul de daruri la mai marii funcționari care serveau în Olimpul pseudo orășelului. Nu zadarnic apăruse în oraș zicala: N are-atâta bucă Jina / Ca so pupe domnul Sima tovarășul Coriolan Jina fiind primarul orașului. Ce era să zic? Un să trăiți măcar schițat prin înclinarea coloanei vertebrale (ca și cum coloana vertebrală ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de județ, în sensul că aproape toate trenurile noii orânduiri trecuseră pe lângă el, pentru că, zice-se, primarii erei întunecate, cum erau cu studiile jos de tot sau nu le achiziționaseră încă, aveau senzația că înfiriparea industriei într-un astfel de orășel liniștit, ar fi adus oameni cu studii, ingineri, economiști, profesori, medici care i ar fi depunctat pe ei la o eventuală nouă candidatură. Dumnezeu cu mila! 8. Așadar, urma ca a doua zi să plec împreună cu tovarășul director și cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Valy, cheile automobilului, ne dă delegațiile ștampilate și ne poruncește să purcedem la reședința de județ ca să aducem recuzita. Așa a fost să fie: să călătoresc numai eu cu Valy, unul din cei mai vechi salariați din toată Primăria orășelului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici dacă ar fi avut studii, doctorate în psihologie, etc, electricianul acesta între două vârste, fiul unui conte refugiat din Basarabia, jumate român, jumate polonez, priceput la toate, n-ar fi cunoscut mai bine firea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Chiar că se poartă. Să fiu al dracului, castelane! Nu prea înțeleg. Corect. De-abia nu se prinde contele, de figură. Norocul d-tale e că dlui Conte de Bethlen îi trage momentan clopotele domnișoara Ursula, noul material didactic al orășelului nostru și viitorul supervizor blindat din cap în picioare, al scenetei noastre. Toți bărbații rămân cu privirile lipite ca și cu prenadez, de gagica asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă decid să nu mai ocolesc răspunsurile. Întrebarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mi se pare, preferatul domnului General Epaminonda. “Epa nu plecase niciodată de acasă în fapt de seară. Obișnuia, într-adevăr, să iasă chiar și sumar îmbrăcat, înainte de masă, ca să hoinărească pe străzi până spre ora prânzului. Făcea ture prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic, de când ieșise, printre altele, în pensie, trecea pe la cimitirul vechi al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic, de când ieșise, printre altele, în pensie, trecea pe la cimitirul vechi al orășelului, ca și cum ar fi vrut să-l păzească de hoți. De fapt, se pare că vizitele frecvente ale acestui obiectiv fuseseră și primele simptome ale îmbolnăvirii generalului. Doamna General nu-și explica pe atunci, de ce Epa era mereu văzut în cimitir
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e adevărul gol goluț. Am fost soție de două ori. Așa e, dar niciodată n-am iubit pe nimeni. De când m am căsătorit cu Gicu, salvat de tatăl meu de la pârnaie, am părăsit capitala și ne-am stabilit aici, în orășelul acesta retras și modest, parcă în fundul lumii, ca să începem o nouă viață. Și Gicu știe că tu nu-l iubești? - întreabă Roji. Da. Tocmai că asta-l doare. Are senzația că eu îl mai iubesc încă pe Vlad. Când ne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca de fulg dornic să ajungă pe sol. Îmi doream poate mai mult decât oricând acest lucru. Nu puteam s-o strig nici într-un caz, deoarece aveam senzația că aș fi divulgat imediat legătura noastră. Ar fi aflat tot orășelul. Imediat s-ar fi auzit în celelalte încăperi concepute din fostele săli spațioase de cazino, prin fragmentarea acestora cu pereți de placaj sau de pefele. Cu câteva minute înainte de venirea Iozefinei, mă convinsesem cât de periculos este să dialoghezi, să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]