205,475 matches
-
Pavel Șușară Țara de la capătul lui 14 Chiar acolo unde tramvaiul 14 face bucla aceea care îl împinge înapoi în oraș, unde Pantelimonul își trage fermoarul și unde zeci de navetiști așteaptă zilnic să se îmbarce de ocazie pentru cine știe care așezare din Bărăgan, între buza șoselei și malurile sordide ale lacului, se adună, duminică de duminică, mii de oameni, cu tot
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
cînd nu mai au preot și rugă în sat, de biserica/ în ruină.// Răspund fie Doamna din Pustiu (cîndva femeie de serviciu/ la Cofetăria Macul Roșu din Timișoara), fie soțul ei/ (muncitor cu cîrca la o carmangerie de stat din Oraș);/ răspund, rînd pe rînd, vorbind despre cele trei cruci de piatră" (Despre singurătate, fîntîini și morminte). Farsa unor asemenea inserții de real picant se completează cu jocul dezinvolt al limbajelor, în care percepem atît ecoul plurilingvist al Banatului natal, cît
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Roxana Crișan merită să aibă acces din plin și la alte "infracțiuni minore, majore și purii" -, am ales un fragment din Rafael Argullol care găsesc că este o sinteză a montării de la Odeon: "(...) Apocalipsa este numele unei încăperi din orice oraș important al oricărei țări mici sau mari. în această încăpere, și în multe altele construite după același plan și cu nume asemănător, veți vedea dansul uitării. Decorul variază, în funcție de timiditatea sau îndrăzneala scenografului, dar, fără îndoială, cu cît este mai
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
facă vînzare" publicîndu-și prozele din Playboy, separat. Nu faci bani, nu contezi. Economie literară de piață. Și atunci, ne întoarcem în atmosfera eterată a literaturii frumoase, dar care nu se vinde și scoatem un volum de proză scurtă: Enigme în orașul nostru. Millenium digital text. Și, în continuare, îi putem aplica o analiză "estetică" pentru că, în termenii literaturii "de piață" nu merită să vorbim despre un eșec. Cartea este surprinzătoare. Ne-am fi putut aștepta de la acest autor vioi și obișnuit
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
un cuvînt dacic: Barza! Barza!" Poate cu astfel de proze s-ar putea "vinde" Horia Gîrbea. Deocamdată mileniul trei l-a prins cu aspirații literare cuminți, dar cu o mască de "scriitor nou" destul de bine confecționată. Horia Gârbea, Enigme în orașul nostru. Millenium digital text, Editura Fundației Pro, 2001, 96 p., f.p. Complet în altă lume este desantistul Ioan Lăcustă: "Este foarte greu să mai găsești o justificare a scrisului acum, în 2000. Puritatea scriiturii - îndreptățirea ultimă, de fapt, a clipelor
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
la țară" (din Brașov) a se "refugia" nu în altă parte decît în Capitală, "aciuîndu-se în calitate de corector de noapte la ziarul Elöre (Înainte)". Bujor Nedelcovici nu se abține de-a remarca: " Pentru a putea să te "refugiezi la București" - declarat oraș închis, aveai nevoie de buletin și fără buletin nu puteai să ocupi nici un loc de muncă. Am avut prieteni care s-au străduit ani de zile pentru a obține un buletin de București și... n-au reușit. Dacă tatăl lui
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
în mișcarea pentru drepturile omului: Galanskov, Haustov, Osipov, Edik Kuznețov și mulți alții ne-am cunoscut la Maiak. Sinceagov, viitorul delator în dosarul maiakoviștilor, acela era, într-adevăr, socialist cu față umană. Recitarea de versuri direct în piața din mijlocul orașului crea o atmosferă cu totul neobișnuită. Mulți dintre recitatori erau autori profesioniști excelenți, alții erau poeți talentați: Șciukin, Kovșin, Mihail Kaplan, Victor Kalughin, Alexandrovski, Șuht și alții. La fiecare lecturare se adunau sute de oameni. Întâlnirile aveau loc de obicei
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
dau seama, dacă acestea erau cu adevărat versuri bune, deoarece erau prea profund legate de amintirea noastră despre acele timpuri. Noi receptam Manifestul uman ca pe o simfonie a răzmeriței, ca pe o chemare la nesupunere: Ies în piață Și orașului îi asurzesc urechile Cu strigătul meu de disperare..." răsunau versurile deasupra pieței Maiakovski, ca și cum, acolo și în acel moment a fost găsit tocmai cuvântul necesar poetului. În versurile sale, Iurka era exact ceea ce simțeam, ceea ce însemna viața noastră însăși: "Acesta
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
coatele, să ajungă cât mai aproape de centrul încăierării. Agenții operativi au încasat-o bine, dar au reușit, totuși, să-i bage într-o mașină a miliției pe Șciukin și pe Osipov. Miliția și așa nu se bucura de popularitate în oraș, iar acum apariția ei pentru restabilirea ordinii a provocat o adevărată furie. La un moment dat, m-am temut chiar că mulțimea va răsturna mașina și o va face bucăți, dar până la sfârșit aceasta a reușit să se strecoare prin
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
și care „Hagi al finanțelor". între indolența de tip Cotroceni și nesimțirea de la sediilor de partid (indiferent de ideologie!) cumpărate pe nimic s-a șters orice diferență. Trăim în visul lui Ceaușescu, cel hotărât să anuleze deosebirea dintre sat și oraș. Dar și dintre om și neom. E vremea securistimii pusă pe afaceri, singura categorie - ca și în 1989 - pe care relațiile de tip comunist o jena. în rest, boborul visează la un Crăciun etern, la o nesfârșită înlănțuire de sărbători
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
mult, asistăm la un soi de incontinență a propunerilor, ce ne aruncă într-un spațiu imponderabil, anarhic și, în ultimă instanță, inert. La o atare hemoragie de nuanță endemică, perplexitatea noastră atinge cote maxime, dificil de surmontat. Radioul, televiziunea, strada, orașul, lumea întreagă cântă și descântă cu o uimitoare hărnicie. O râvnă care de multe ori însă nu și încântă. De altfel, ar fi deopotrivă imposibil și necuviincios. Cândva am aflat că există un cod al bunelor maniere de lectură. Sunt
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
scăpa de povara remușcărilor. Povestea de iubire dintre Luisa Santiaga - mama - și Gabriel Eligio - tatăl, poveste controversată, ce cunoaște multe piedici și culminează cu anul în care mama străbate Sierra Nevada pe spinarea unei catârci, oprindu-se în târguri și orașe pierdute de pe coastă - avea să se regăsească peste 60 de ani în romanul El amor en tiempos del colera (Dragostea în vreme de holeră). Familia însăși e deosebită. Gabriel García Márquez este primul născut într-o casă cu 15 copii
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
Timișoara la București. Nimeni nu știe însă la fel de bine ca Ioan Holender, cel mai longeviv director din istoria Staatsoper din Viena, cît de mare poate fi, în timp, distanța (amplificată de dorul de locurile și amintirile copilăriei ) dintre cele două orașe în care s-au scris pagini importante din istoria culturală a Mitteleuropei. Ioan Holender nu mai este de multă vreme un necunoscut în țara noastră. în ultimii ani a fost de mai multe ori invitat de onoare la diverse manifestări
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
al locuitorilor Vienei, care i-a dat ceva bătăi de cap directorului de la Staatsoper în tentativele sale de modernizare a instituției), perfect indiferent la presiunile politice de tot felul, stă misterul bunei conviețuiri dintre locuitorii de etnii diferite ai acestui oraș, model recomandabil la scară europeană. Cariera vieneză a lui Ioan Holender este o lungă poveste de succes. Cazul tipic al omului care, pornit de jos, dar crezînd cu tărie în steaua lui își urmează drumul în pofida tuturor obstacolelor și ajunge
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
XX (Herbert von Karajan, Carlos Kleiber, Zubin Mehta, Eberhard Waechter, Placido Domingo, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Mstislav Rostropovitch sînt doar cîteva nume), a fost primit și decorat de șefi de stat, a avut șansa de a se întoarce glorios în orașul copilăriei sale (în 1966 visul de a cînta în sala Operei din Timișoara), iar astăzi cota sa de popularitate în România o concurează serios pe cea din Austria. Nici gloria, nici banii nu i-au schimbat însă modul de viață
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
dintre cei care azi se uită chiorîș la copiii de la țară și la copiii orășenilor fără bani au făcut cariere pe origine sănătoasă, nu pe merite reale. Inși complexați, care au fost copiii lui nimeni la țară sau prin mahalalele orașelor, își urăsc originea și, avînd un subconștient murdar, vor să-i împiedice pe toți cei care ar putea dovedi că de la țară sau din familiile sărace de la oraș pot apărea și oameni de valoare, nu numai făcături politice, ca ei
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
complexați, care au fost copiii lui nimeni la țară sau prin mahalalele orașelor, își urăsc originea și, avînd un subconștient murdar, vor să-i împiedice pe toți cei care ar putea dovedi că de la țară sau din familiile sărace de la oraș pot apărea și oameni de valoare, nu numai făcături politice, ca ei.
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
unor reforme administrative, fiscale, culturale ce au transformat ținutul de peste munți. Ce-i lipsea Transilvaniei, dar ce ne lipsește nouă în general, și astăzi, este - vorba lui Arghezi - tocmai un neamț! Bine că, măcar, și-a găsit neamțul trebuitor frumosul oraș de la poalele munților Cibin. Sunt lucruri pe care le moștenirăm o dată cu alipirea Ardealului la Patria-mumă, dar față de care, deseori, nu suntem la înălțime. Pot să adaug, de la mine, ca, în acele împrejurări, nici nu prea merităm cele moștenite, - de la arhitectură
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
sau orice o fi el acolo, îi zice neamț") l-a apucat "o jale de să ferească Dumnezeu". Cu trecerea anilor, a constatat că obiceiul se răspândește "precum se întinde și năvălirea în gloată a streinilor de alt neam în orașele noastre". Că obiceiul era practicat de cei înstăriți, era cumva de înțeles pentru P. Ispirescu, dar pericolul cel mare îl vedea în faptul că obiceiul cobora între cei mulți. Petre Ispirescu nu face economie de comparații infamante pentru a exorciza
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) nu-l consemnează. Abia în 1914, în studiul etnografic Crăciunul, de Tudor Pamfile, se face o scurtă mențiune ("Pomul de Crăciun e o datină venită din Apus, încetățenită pe la orașe, prin casele slujbașilor și moșierilor. Țăranii n-o cunosc") și se dă un citat de câteva rânduri din articolul lui P. Ispirescu. obiceiul va continua să fie contestat până prin 1940. În 1938, în Revista Asociației învățătorilor mehedințeni, se afirma că
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
prin instituțiile noastre publice, ca spitalul de copii, școli etc. Într-adevăr, o broșură, apărută în anul 1901, consemna serbarea pomului de Crăciun la secțiunea normală a Azilului "Elena Doamna" din București iar publicația Galați (1904, nr. 5), apărută în orașul cu același nume, scria despre O serbare rară, adică despre serbarea pomului la Școala de băieți nr. 5. "Spaima lui P. Ispirescu și a acelora care l-au susținut, că pomul de Crăciun va înlocui obiceiurile tradiționale la Nașterea Domnului
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
imaginea de pe cartea poștală și comentariile de pe verso, concepute într-o manieră care n-avea să mai fie egalată decât de corespondența Ion Barbu-Al.Rosetti. Ilustrata din 28 august 1906 prezintă o scenă cu aer apocaliptic, o piață de oraș german cu case strâmbe și o lună șuie care râde de doi drumeți care se clatină, având, ca explicație, versurile: "Grad aus dem Wirtshaus komm' ich heraus / O, Marktplatz, wie wunderlich schaust du mir aus." La care, "mesajul" lui Caragiale
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
de 400.000 de oameni. La spitalul din Tallin - în familia Maiei și a lui Grigori Kuzin s-a născut primul lor copil, mult dorit. Lui i-a fost hărăzit să fie cel de-al 400.000-lea locuitor al orașului. - Va fi sportiv, - zâmbește medicul primar Mikkel Teppe. Fericitul tată își ascunde cu stângăcie mâinile aspre, bătătorite. - Îl vom numi Lembit, - spune el, - să crească voinic!... Boris Ștein, cunoscutul poet al Tallinului, li se adresează părinților: În fabrici și în
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
să amintesc cuvintele lui Goethe*). Se naște un om - se naște un întreg univers". " Nu știu ce vei deveni Lembit! Strungar sau miner, ofițer sau savant. Știu doar că s-a născut un OM! Omul e condamnat la fericire!" Tallin e un oraș mic, intim. Întâlnești pe stradă un cunoscut, care-ți spune: "Salut, tocmai te căutam..." De parcă am fi în cantina întreprinderii... Mai pe scurt, am fost uimit când am aflat câți locuitori are Tallin. Cum s-a întâmplat? Turonok, șeful meu
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
se aniversează eliberarea Tallinului. Data aceasta va fi pe larg consemnată. Inclusiv în paginile gazetei... Sunt vizate diverse aspecte - administrative, culturale, sociale... Toate secțiile redacției pregătesc materialele. Ai și dumneata o sarcină. Și anume. Conform datelor serviciului de statistică, în oraș există în jur de patru sute de mii de locuitori. Cifră oarecum convențională. Întinderea orașului e și ea oarecum convențională. Așa că, uite: ne-am consultat și am hotărât: cel de-al patrusutemiilea locuitor al orașului trebuie să se nască în ajunul
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]