1,275 matches
-
a menegiui: „este un club menegiuit așa cum mi-aș dori să fie Dinamo" (dinamomania.net); „majoritatea programelor de menegiuit poze știu asta" (forum.mymail.ro). Mărturisesc că l-am crezut inițial o formație ad-hoc, o creație întâmplătoare, o glumă a oralității colocviale. Am constatat însă, ca în atâtea alte cazuri, că forma se bucură de oarecare succes și circulă deja de câțiva ani, trezind reacții negative și ironii, în presă sau pe internet: „D. L. de la Novell putea să evite folosirea obsesivă
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
a publicat atât de sincron, într-o excelentă traducere (rețineți numele Iulia Dondorici) ediția îngrijită și prefațată de celaniști renumiți precum Barbara Wiedemann și Bertrand Badiou e un semn că piața literară rămâne interesată, oricât am alunca spre o „nouă oralitate”, de valorile profunde. Ingeborg Bachmann - Paul Celan, Timp al inimii, Corespondență. Cuprinde și corespondența dintre Paul Celan și Max Frisch, precum și cea dintre Ingeborg Bachmann și Gisèle Celan-Lestrange. Ediție îngrijită și comentată de Bertrand Badiou, Hans Höllerer, Andrea Stoll, Barbara
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
mireasă!” (Libertatea, 16.03.2012), fie pentru a introduce secvențe de text („Iată lista nominalizărilor”, Cancan 24.01.2012); procedeul e simplist și implică o anume infantilizare a publicului. Altminteri, prezența lui iată introduce în textul scris un efect de oralitate retorică: „să abordeze problema preț-securitate energetică, în strânsa conexiune cu implicațiile sociale care, iată, devin presante și în țările UE” (fin.ro, 24.02.2012).
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
dintre cele două expresii - a fi cu cap și a fi cu capu’ - ar părea minoră și nesemnificativă (constând doar în articularea substantivului); de fapt, structurile și semnificațiile lor sunt extrem de diferite. A fi cu capu’ e o construcție specifică oralității; de aceea, substantivul apare aproape obligatoriu în forma caracteristică rostirii (fără pronunțarea consoanei finale a formei articulate); varianta a fi cu capul e rară și destul de nefirească. Consemnările în scris sunt numeroase în stilul oral al internetului: „lumea e cu
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
jumătate, cu poeme numite, verbatim: Cap, Urechi, Nas, Ochi, Limbă, Dinți și așa mai departe până la Coadă, aici ne aflăm, ca registru, în plin Occisio Gregorii. Și Steinhardt, și Dana Dumitriu i-au imputat lui Stoiciu, la prima carte, o oralitate exagerată și în fond simplistă, obținută din adresări monosilabice. „Bă”, „fă”, „mă”, „ha”, „bre”, „na”, „ăhă”, „ă” apar o dată la câteva rânduri, anulându-și, într-adevăr, prin repetare, conținutul expresiv. Le rămâne, în schimb, cred eu, cel melodic. che zo
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
tulburări de perspectivă și nici ezitări de intuiție, înfățișînd istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea căruia e nevoie de un singur remediu: spunerea adevărului. Defectul cărții stă în reproducerea fidelă a oralității interlocutorilor, discuția sufocîndu-se sub desele întreruperi, divagații sau paranteze care dau întregului înfățișarea unei pînze care pe alocuri e ruptă. De aceea, pasajele unde protagoniștii se întind la vorbă în dauna adecvării la obiect puteau fi scoase în timpul prelucrării redacționale
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
decît în mică parte. Imaginarul lui Ion Mureșan are o puternică marcă matricial-rurală. Chiar structura lexicală a poemelor, dar și sintaxa, tonul frazelor, de asemenea, posedă încărcături ale unei memorii existențiale venite din originaritățile copilăriei. Drept e și faptul că oralitatea rurală și memoria semantismelor unor vocabule transmit poemelor forța versetelor. Impresionant e că, deși poemele sînt scrise prin provocarea unor transe metodice, domină senzația de fatalitate. Procesul transei, odata provocat, face din subiectul transei o victimă. Ar trebui sa citez
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Rodica Zafiu În oralitatea popular-familiară, gradul maxim al intensității, corespunzând în general unei evaluă ri subiective - afective, emoționale -, e foarte bine reprezentat. Gramaticile noastre fac loc de obicei - în capitolele despre gradație și comparație - exprimării nongramaticalizate a superlativului: prin intonație și lungiri de sunete
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
prudență: „Cred că este un caz destul de complicat, punctul meu de vedere personal, și cred că se va analiza (...); este un caz destul de deosebit și cu consecințe internaționale, dar și cu interese internaționale, părerea mea personală...” (23.03.2011). În oralitate, adverbul personal poate fi sau nu separat de o scurtă pauză, notată în scris prin virgulă. Apariția fără pauză (și fără virgulă) pe lângă un pronume e un indiciu al statutului său de focalizator: eu personal fiind simțit ca un echivalent
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
și informații, de idei și atitudini ar fi necesitat dublarea textului printr- o rețea de comentarii care să o pună în valoare. Dar, ca și în volumele anterioare, majoritatea intervențiilor editate aici sunt de citit de la un cap la altul. Oralitatea discursului netezește, cumva, asperitățile istoriei literare, transformând-o - în special în evocările cu caracter memorialistic - într-o lectură agreabilă, în egală măsură plăcută și instructivă. Asta dovedește că Șerban Cioculescu a avut dreptate când a inventat formatul „Rotondei 13”: chiar dacă
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
obiectivele ei. Să subliniez, totodată, faptul că schimbul de păreri nu se petrece „în direct”. Cel interogat își primește întrebările pe „net” și răspunde pe aceeași cale în răstimpul convenit. Acest fel de a proceda scoate din joc spontaneitățile și oralitatea, reacțiile repezi, oferind prioritate reflecției, răspunsurilor elaborate, analizei și autoanalizei. Au rezultat, cum constată Ovidiu Șimonca în prefață, „12 dialoguri pline de miez și culoare”, cu tot caracterul lor elaborat, „muncit”. Răzvan Petrescu mărturisește că și-a scris de opt
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
Conu’ Leonida, tratat de politologie? Voi adăuga deci că această contribuție e invizibilă pentru ochiul politologului obișnuit, fie el tobă de carte, dacă e lipsit de puțină imaginație. Apoi, ea se prezintă într-o formă neașteptată, modest ironică, de-o oralitate neaoșă și înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
o sintaxă neîngrijită; abordarea familiară a cititorului, dorința de a instala o falsă complicitate între autor și lector, nu plac tuturor. Dar prin aceste inovații plebee, Gherea a modificat sensul actului critic: din oficiu solemn, judecătoresc, el devine exercițiu pedagogic. Oralitatea lui debordantă a schimbat, discret, raportul dintre opera literară și cititorul ei, apropiindu-i și punîndu-i pe același plan. Prin Gherea, cultura rusă a exercitat - după Hasdeu - prima influență semnificativă, deși subterană, asupra literaturii române moderne. A fost vorba de
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
natură abundă numai la scriitorii culți. Or, humuleșteanul aparține tipului popular și rapsodic. La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta spunerii, textul fiind înțesat mai în tot locul de interjecții, onomatopei, întrebări și exclamații, ceea ce provoacă lectorului sentimentul de ascultător. Memorabilă de asemeni este
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
diferite același personaj. Se simte un prototip pe care fiecare îl reproduce numai în parte. Și e zadarnic orice studiu care l-ar căuta printre ei; abia toți la un loc îl realizează." Criticul conchide că prototipul este și prin oralitate, Creangă însuși, "cu viziunea lui fabuloasă, cu neîntreruptul joc vocal, euforic, mucalit și de o naivă viclenie." Toate aceste opinii și idei esențiale, care nu și-au pierdut câtuși de puțin vigoarea, sunt reluate, am spus, în amintita micromonografie apărută
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
multe clase lexico-gramaticale: sînt descrise mijloacele morfologice folosite pentru diferențierea lexicală (date și dăți, Doamne și domnule, torn și turnez), interferențele dintre flexiunea nominală și cea pronominală (studiu în care se discută și extinderea construcțiilor de tipul fetei acestea - în oralitatea neîngrijită - sau nimeni altuia - în scrisul cult); de asemenea, sînt semnalate informațiile prețioase asupra morfologiei dialectale furnizate de vechile gramatici românești. Se discută, în contextul fenomenelor de omonimie totală sau parțială, statutul așa-zisului "gen comun", ilustrat în română mai
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
Rodica Zafiu Adjectivul bazat - încă neînregistrat în dicționarele de limbaj familiar și argotic - apare tot mai des în registrele oralității argotic-familiare. E vorba, ca în atîtea alte cazuri, de o reutilizare a mijloacelor existente ale limbii standard: bazat e participiul verbului a se baza, în a cărui folosire adjectivală se constată însă o netă schimbare sintactică și semantică. Verbul a
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
lui Coșuță și-o să mă înhațe. Unde naiba să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rînjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta." Ei, bine, aici je sont tous les autres, și pentru așa un soi de oralitate îți trebuie talent de ventriloc. Sau conservarea spiritului de gașcă, dubioasa alcătuire pentru care pronumele posesiv cunoaște doar plural. Povestea, dacă doar Matei ar fi lăsat s-o spună, s-ar ,purta" ca un jurnal, foarte strîns pe flash-ul
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
ca o zbatere în doi timpi a vieții lăuntrice proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă primejdia încifrării excesive și deopotrivă pe cea a solemnității artificioase: ,întîi,/ trebuie să vină/ primăvara,/ apoi, să răsară/ urzicile,// atenție, dragilor,/ iubiților semeni,// bucuriile mari,/ ca jarul rachetelor,/ ne pot uita/ în
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
care anume să-l alegi. Trăgînd spre unul dintre cele două, el avea o mică pauză, ce semăna cu o ezitare, și cuvîntul acela - singurul posibil! - care ne umplea așteptarea producea o lumină nemaipomenită. Era o artă a spunerii, a oralității, a spontaneității (dar hai să mergem pe ipoteza rea, a mimării spontaneității) desăvîrșită. Avea un efect trezitor (s.a.) incredibil" (p. 11). La mai bine de jumătate de secol de la moartea lui Nae Ionescu lecția sa nu mai este una de
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
-nvăț filosofia! eu ieșeam filosof, să nu crezi că spun mofturi! Filosof: asta era nacafaua mea, nu negustor". Mai curînd decît cu un ,filosof" avem a face cu o inteligență spontană de artist, avînd un pronunțat vector actoricesc, cu o oralitate strălucită de om de lume, îndeobște sofistică, înrudită cu cea de factură țărănească a lui Creangă și avînd poate un precursor în ,finul Pepelei". între măștile pe care le arbora, cea de ,filosof" era una predilectă... Caragiale, socotește dl Vartic
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
adoptarea unor vocabulare ori sintaxe consacrate, propun fie angajarea unui tip superior de alcătuire a unui context muzical, fie o clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
frecvente - rămîn desigur foarte supărătoare, într-un text de autoprezentare. Nu voi indica, desigur, autorii din care am cules citatele de mai jos: de la enervante greșeli de ortografie ("peste 25 de comunicării la simpozioane, conferințe și congrese") la ticuri ale oralității semiculte ("Cursuri de perfecționare postuniversitară ca și cursant"). Se pare că există căutători de modele, foarte încrezători în rețete - "Doresc să primesc un model de cv Ťultima orăť" (myjob.ro) - dar deja pîndiți de riscul erorilor de ortografie (,Doresc să
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
a dreptul miraculoasă. Citindu-l îți venea să crezi că desparte apele. În ultimii ani apărea din cînd în cînd la televizor, scînteietor în replici, povestitor cult și observator fără teamă al prostiilor debitate la nivel înalt. Treptat, însă, extraordinara oralitate a lui Alexandru Paleologu a intrat în reflux. Simțind că i-au scăzut puterile, acest bîrfitor de geniu, s-a retras treptat din arenă. Cînd a dispărut cu totul, absența lui a fost resimțită de oamenii obișnuiți deprinși să-l
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
memorii. Asumându-și riscul, scriitorul identificat cu realismul magic publică, în 2002, Vivir para contarla (A trăi pentru a-ți povesti viața), titlu ce sugerează specificul discursului autobiografic, având în vedere toate conotațiile verbului a povesti (relativizarea veridicității, intervenția ficțiunii, oralitatea). Ce anume și cum citește făuritorul universului macondian? Mai întîi, ca elev în Cartagena de Indias, cărți precum Contele de Monte Cristo, Comoara din insulă sau O mie și una de nopți. Lectura este „fericitul drog”, cărțile sunt „devorate literă
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]