702 matches
-
arzătoare și cea mai pură măreție. Contemporanilor săi le plăcea deja să spună: Și din gura sa ieșeau cuvinte mai dulci ca mierea. Toate secolele creștine au confirmat acest elogiu. A fost numit Homer al oratorilor. El cunoștea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. Pe când alții sunt doar slujitori ai regulilor școlare, Sfântul Ioan Hrisostom aplică aceste reguli oarecum fără să se
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Tot atunci a combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei și pe iudeo-creștini, și s-a străduit pentru formarea morală a credincioșilor săi. Acum comentează, de pe amvon, Geneza, Evangheliile după Matei și Ioan și Scrisorile Sfântului Pavel. Stilul său este unul oratoric. Nu este făcut pentru a fi citit, ci pentru a fi zis. Marea majoritate a discursurilor Sfântului Ioan a fost prinsă din zbor de către tahigrafi particulari care le-au stenografiat pentru a le încredința, a medita la acestea și a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
nu numai că nu vei aduce nici un folos vorbind, ci mai mult vei dăuna<footnote Idem, Omilia 30, 3 la Fapte, în P. G., XLVII, 363. footnote>. Ceea ce impresionează în discursurile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt conținutul și expunerea oratorică eficace care îmbină cu succes spiritul creștin și frumusețea elenică a formei. Multe dintre omilii sunt mari și necesită mai mult de o oră pentru a fi prezentate. Până și cele mai scurte dintre ele pot părea lungi pentru un
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
plantelor sau al animalelor, din faptele omenești, și cu deosebire din moravurile și obiceiurile oamenilor de atunci. În toate discursurile lui, face apel la puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
20 de ani, fără sprijin și cu doi copii, cu Ioan și cu o fetiță mai mare. Ea este o mamă atentă, mereu preocupată pentru formarea morală și intelectuală a fiului ei. Pe Ioan îl vrea bun cunoscător al artei oratorice pe atunci mult apreciată și nu precupețește nimic pentru aceasta, deși ține a nu se înstrăina moștenirea fiului minor. Ioan avea 8-9 ani, când împăratul Iulian publica legea din 17 ianuarie 362, prin care supunea numirea profesorilor aprobării imperiale, rezervând
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
ardeleni care a înțeles necesitatea unei adaptări a ideilor și acțiunilor formațiunii politice din care făcea parte, la imperativele dictate de noul context social și politic din țară, cu precădere după realizarea Marii Uniri de la 1918. Ajutat de talentul său oratoric înnăscut, precum și de o capacitate organizatorică pe măsură, Alexandru Lapedatu a acționat concret față de provocările contemporaneității, reușind, în perioada interbelică, să creeze, să dezvolte și să consolideze o organizație liberală solidă dincoace de munți. Din aceste considerente se explică, în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
ardeleni care a înțeles necesitatea unei adaptări a ideilor și acțiunilor formațiunii politice din care făcea parte, la imperativele dictate de noul context social și politic din țară, cu precădere după realizarea Marii Uniri de la 1918. Ajutat de talentul său oratoric înnăscut, precum și de o capacitate organizatorică pe măsură, Alexandru Lapedatu a acționat concret față de provocările contemporaneității, reușind, în perioada interbelică, să creeze, să dezvolte și să consolideze o organizație liberală solidă dincoace de munți. Din aceste considerente se explică, în
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
pe sancționarea viciilor. Iată-i, spre exemplu, pe iubitorii de etilism, la fel de vinovați precum demagogii: "unii ținându-și capul în mâini/ cu grijă/ să nu se verse/ ce s-a urcat la cap/ alții rostind cuvinte/ în forma grațiosului sughiț/ oratoric" (Lăcașul de dincolo de ape). Arătate cu degetul, într-un registru similar, sunt și spiritele gregare, culpabile de asumarea inconștientă a anonimatului ca destin: "suntem/ suntem asemenea unei turme/ și ne hrănim/ cu rodul altor vieți/ ce poartă de la noi/ amprenta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ecouri antice. Redescoperirea și studierea acestor scrieri conținea, în fapt, invitația de a regăsi puritatea cuvântului, ce prin vocea lui Benedetto Croce ajunsese să fie condiția sine qua non a unui anumit tip de poezie, cea curățata de impurități oratorice, conceptuale și sentimentale. Pe fondul acesta a luat naștere noul interes pentru poezia greacă, văzută că Eden neprihănit, iar traducerile lui Quasimodo reflectă această aspirație a epocii sale spre puritate. În laboratorul său literar tendința s-a tradus în căutarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
are de zis "nimic" în privința iubirii sale pentru Lear. Monarhul devine furibund și decide că "nimic" va fi și moștenirea ei din partea lui. Fiica lipsită de elocință este, prin urmare, exilată, iar regatul împărțit în două, între fiicele cu abilități oratorice (obligate totuși să-l accepte, succesiv, pe bătrînul lider, cu atribuțiile regale păstrate, la noile lor curți). În fond, aici se revelă conflictul cultural al tragediei, mai subtil într-adevăr decît în alte texte. Marcat de "vini tragice externe", Lear
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Actualizarea scenică" a textului îl are ca actor pe însuși autorul (...). Oricum, autorul își menține tiranic prezența ca personaj povestitor care regizează totul" (p. 222); "Dintre ascultători, pe rând, în chip regizat, se ridică un actor-retor, consumând de fapt patosul oratoric, refulat, al autorului. Regizor și actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează și distruge, apără și acuză, plânge și râde pentru a-și regăsi liniștea" (p. 300). Singurătatea... "Râsul lui molipsește auditoriul și cititorii, protagonistul adevărat al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lucru știut că universitarii se simt mai în largul lor atunci când evocă memoria amfiteatrelor spațiu convențional, unde profesorul e vioara întâi și dialogul nu-i decât o iluzie. Spre deosebire însă de colegii de breaslă, deși înzestrată cu un talent oratoric îndelung exersat și cu o voce gravă, de mare impact la public, doamna Sorohan nu se prevalează în scris de postura didactică, magisterială, ce i-ar fi fost desigur mai confortabilă și i-ar fi asigurat un succes facil. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
impresionez pe doamna profesoară. Fie am reușit, fie e indulgentă, pentru că îmi acordă nota 10. Subliniez că nu mă aflu sub efectul evocării idilice a perioadei studenției. Anul I, cursul de Literatura română veche, amfiteatru III 11. Pare că spiritul oratoric atenian a reînviat în sala de curs: doamna profesoara vorbește liber, în timp ce caută cu privirea în sală, întreținând o tensiune emoțională, ca un curent electric ce trece prin fiecare dintre noi și avivează inteligența, ațâță curiozitatea. Pasiunea cu care vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de îmbunare a lectorului, influențat să devină, astfel, mai indulgent cu posibilele greșeli ("că oamenilor iaste dată datoriia greșalei și numai acela nu va greși carele nu va nice scrie [s.n.] ", Biblia de la 1688). Pe de altă parte, sunt soluții oratorice de amplificare a laudei, precum la Gheorghe Maiota, care, într-o secvență memorabilă, insistând, prin repetiție, pe faptul că tace, printr-o negație a negației, cu arta de a spune contrariul a ceea ce mărturisește că nu poate spune, enumeră generos
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
implacabilă, a pronunțat, în calitate de ministru de externe, cel mai frumos discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al punerii în scenă și al forței oratorice demn de cele mai strălucite momente ale retoricii antice... Panaș și precizie, convingere în forța cuvîntului, încredințare destinală, o vastă panoplie de instrumente și mijloace persuasive, iată cîteva din trăsăturile politicianului francez de ieri și de azi, pe care nici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
același obiect de studiu, decât ca entități complet separate și distincte. La rândul său, în accepțiune obișnuită, discursul trimite la un ansamblu de cuvinte sau propoziții, verbale sau scrise; la un expozeu didactic pe marginea unui subiect; la o acțiune oratorică, cu scopul de a persuada auditoriul el este "limbaj-în-act" și vizează trei abordări posibile: discursul ca text, în abordarea lingvisticii formale; discursul ca o conversație, în abordarea sociologico-empirică; discursul ca putere/cunoaștere, în abordarea critică 252. Ca substantiv de masă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic discursului oratoric, un singur interlocutor, în cazul discursului dialogal și auditoriul alcătuit din însuși oratorul, în situația constituită de monolog, astfel încât, notează autorii, "ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
murături iar la felul I, borș cu buruieni. Meniul nu a fost născocit de noi ci tot de ei, adică de cei care nu pierdeau nicio ocazie de a da sfaturi de cumpătare altora așa cum nu-și economiseau nici otrava oratorică aruncată prin iarmaroace, oboare sau pe la colțuri de stradă. Cât despre „faimoasa” și aproape muribunda federație a tineretului democrat, Iacob nu are decât critici aspre: „... consiliul județian F.N.T.D.R. din localitate duce o activitate foarte redusă aceasta datorită lipsei de răspundere
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Socialismului>> din Rășcani care a antrenat tineretul la cursurile de alfabetizare și muncă voluntară”. Tov. Conțu Gheorghe ce venise tocmai din satul Sasova, comuna Scânteia, a profitat din plin de ocazia oferită pentru a da, ca toți ceilalți, cu barda oratorică în „...chiaburii și reacționarii din sat care a lansat diferite svonuri”. Mergând mai departe cu minciunile, tov. Crăiniceanu Emil i-a informat pe cei dispuși să-l asculte și să-l creadă că: „...tinerii din Plasa Pungești au primit cu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în biografia sa, este de asemenea doctorand în istorie și teologie și "creștin practicant care militează pentru unificarea Bisericii lui Isus Christos".8 Împreună cu Fundația România Mare, patronată de el, a inițiat programul umanitar Cina Creștină. Deși posedă evidente calități oratorice, s-a remarcat mai ales prin discursurile sale antisemite și tradiționaliste. Temele politice recurente sunt binecunoscutele mituri politice ale Salvatorului, cetății asediate (aluzie la Transilvania), conspirației (sub forma "Mafiei"), întoarcerii la Epoca de Aur, văzută fie ca România Mare a
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
un peisaj literar nu tocmai propice comunicării și dialogului, popularizării unor teorii, informații etc. Iată de ce, mai mult sau mai puțin metaforic, în fiecare din prelecțiunile acelui an 1863 se poate vedea ceea ce am putea numi "articol oral", sau "publicistică oratorică". Tocmai succesul acestei foarte interesante prese verbale a constituit, cred, unul din argumentele fundamentale ale apariției, la 1867, a "Convorbirilor literare". Este posibilă apoi ipoteza conform căreia interesul pentru prelecțiuni a început să scadă indirect proporțional cu interesul pentru revistă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
prese verbale a constituit, cred, unul din argumentele fundamentale ale apariției, la 1867, a "Convorbirilor literare". Este posibilă apoi ipoteza conform căreia interesul pentru prelecțiuni a început să scadă indirect proporțional cu interesul pentru revistă, pentru că, dincolo de mondenitatea și latura oratorică a prelegerilor, era mai confortabil să citești opiniile junimiștilor în paginile "Convorbirilor", ba chiar, o perioadă, să citești integral textul prelecțiunilor. În plus, o anume politizare avea să fie taxată de auditoriul dezinteresat politic, aspect amintit de George Panu: "Prelecțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
București, 2004. Lossky, Vladimir, Introducere în Teologia Ortodoxă, Editura Sofia, București, 2006. Lull, James, Mass-media, comunicare. Manipularea prin informație, Editura Antet, 2000. Maxim, Mărturisitorul, Sfântul, Ambigua, traducere și aparat critic de Dumitru Stăniloaie, E.I.M.BOR, 2006. Mazilu, Dan Horia, Proza oratorică în literatura româna veche, volumul I, Editura Minerva, București , 1986-1987. McQuail, Denis, Winhal, Seven, Modele ale comunicării, Editura Comunicare.ro, București, 2001. Moldovan, Ilie, Iubirea, taina căsătoriei, vol. 2, Alba Iulia, 1996. Morris, Charles, Signs, Language and Behaviour, Prentice-Hall, New-York
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
which bright / Redounded from their Tongues în thunderous majesty, în Visions / În new Expanses, creating exemplars of Memory and of Intellect" (E: 258). 9. Profetism. Potrivit lui Hermann Gunkel, caracteristică principala a literaturii profetice este oralitatea (1987, p. 24). Această atitudine oratorica este modulata de enthousiasmos, iar Gunkel nu ezită să sublinieze că "[o]amenii asemenea profeților, care-și formulau gândurile în ore de mare inspirație și care, acum, le proclama, plini de emoție, sunt capabili să vorbească numai în ritmuri poetice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
narativ / 203 2.2. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 / 205 2.3. Formele de inserare a monologului narativ / 212 3. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? / 216 3.1. Câteva din aspectele artei oratorice în povestirile lui Rodrigue și ale lui Teramen / 217 3.2. Monologul lui Nero: text narativ sau text liric (Britannicus II, 2)? / 221 4. Exerciții de analiză secvențială / 224 Concluzie / 225 Răspunsuri la exercițiile de analiză secvențială / 227 Referințe bibliografice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]