7,285 matches
-
te întrebi ce-i de făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
unor instincte de pilot automat: destin tras la echer fără surprize neplăcute. Numai că necesitatea poate fi ruptă prin insinuarea întîmplărilor, și tocmai de aceea omul are privilegiul libertății. În acest caz, coruperea unei direcții (providența divină sau fatalismul determinismului orb) are efecte bune: sîntem liberi, fiindcă ceva scîrțîie în mersul necesităților divine. Dacă așezi un creion pe vîrf rugîndu-te să stea nemișcat, șansa ca el să rămînă în poziție verticală (poziția de echilibru) e nulă, creionul înclinîndu-se și căzînd cu
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
cu care reușesc să obțină imagini. Oare de unde vin ponturile? Din Jurnalul Național aflăm povestea tulburătoare a unui copil care își dorește să învețe, să meargă la școală, dar din păcate nu are cu ce și nici cum, pentru că este orb. Povestea impresionantă a micuțului pare desprinsă din România cea mai neagră, chiar mai neagră decât cea de toate zielele. Țara în care statul subvenționează zeci de orbi cărora ulterior le-a oferit și permis de conducere sau țara în care
Băsescu ordonă, trepăduşii execută. Cu Mişcarea Populară înainte, marş! () [Corola-journal/Journalistic/25057_a_26382]
-
-i stă în putință să-i ia viața și averea și să-l trimită în iad.” Nici că se putea găsi un pretext mai bun de a muta discuțiile din zona dezastrelor provocate de război într-una în care fanatismul orb, primitivismul și violența mocnită își găseau rezolvarea prin arderea unei cărți pe care nici n-o citiseră și asasinarea unui scriitor de care, până cu o secundă în urmă, nici nu auziseră. Bune conducătoare de fanatism, populațiile needucate au impresia
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
continuat seria Cheeky Chan. În fond, asta e forța Americii. Uzina de filme de la Hollywood. ”Sufăr și eu de uzura emoțională mediatică. Amintirea lui 11 septembrie 2001 m-a mâhnit mai puțin decât înfrângerea regelui meu, Roger Federer, în fața returului orb al destinului întruchipat de Novak Djokovici”, scrie CT Popescu în Gândul. Uzura emoțională, specifică unui om care lucrează 16 ore pe zi, desigur, în afara celor 10 ore când joacă tenis, nu m-a mirat. Dar, nu credeam că Popescu are
Când o să-l critice Evenimentul Zilei pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/25244_a_26569]
-
Îmi răspund cu lacrimi. Îmi răspund cu nechezat și cu patimi. Cu voaluri eterice m-alintă, cu șerpuiri și arome, cu sete. Cu licori de nalbă vor să mă-mbete. Tristețea mea depune ouă în asteroizi să alerge prin spațiul orb să clocească un sens - insectă cu aripi bătând, arzând. Fac gesturi în univers și intenția se transformă în iarbă de nuntă și cruce albită. Lănci și săgeți se amestecă cu sângele și oasele craniului mi se desfac, în soarele mărit
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
schimbă. Fiindcă e, întradevă r, șocant, să constați că în cei mai grei ani ai comunismului, pe când se răsfăța în „chefuri”, „chefulețe” și aventuri, Ninei Cassian nu îi păsa deloc de tragediile care se petreceau în jur. Era surdă și oarbă la ele. Înainte de a încheia, două observații. Poate surprinde, în primul rând, absența poeziei dintre preocupările (cronicărești) ale Taniei Radu. Din cele două mari secțiuni ale cărții, una, Preaplinul amintirilor, e rezervată memorialisticii, cealaltă, Literatura ca descărcare posttraumatică, vizează proza
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
supăr. Oare oamenii chiar nu pricep că uneori încerci să maschezi anumite lucruri pentru binele lor? Ea nu se prea grăbește să intre în prăvălia ei, zăbovește la soare, fermă și debordantă, turuind întruna... La intrarea în piață un muzicant orb cântă la acordeon. Poate că nici măcar nu-i orb, ci poartă pur și simplu ochelari negri, așteptând o zi liniștită și însorită. Vorbim de liniște! Vântul înalță pe deasupra străzii zgomotoase, pe frunțile goale ale caselor, sunete stridente ce vor întârzia
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
să maschezi anumite lucruri pentru binele lor? Ea nu se prea grăbește să intre în prăvălia ei, zăbovește la soare, fermă și debordantă, turuind întruna... La intrarea în piață un muzicant orb cântă la acordeon. Poate că nici măcar nu-i orb, ci poartă pur și simplu ochelari negri, așteptând o zi liniștită și însorită. Vorbim de liniște! Vântul înalță pe deasupra străzii zgomotoase, pe frunțile goale ale caselor, sunete stridente ce vor întârzia pe deasupra pajiștilor înainte de a coborî la canal. Soră-mea
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
de împachetat și de ținut în mîini în împrejurări incomode. Dar pricep acum că avionul e, metaforic vorbind, locul cel mai nimerit pentru lectură ei: căci Masenka este o carte despre plutirea între lumi, despre acea stare de așteptare cumva oarbă și suspendată pe care o presupune o călătorie deasupra norilor. Teoretic, pari că știi către ce țintă te îndrepți, în realitate însă nu vezi nimic și poți oricînd nimeri altundeva. Personajele sînt o mină de emigranți ruși, ca în multe
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
să curețe țară de putregaiul corupției? Firele istoriei se leaga într-un destin, care, după cum se rostea, Rădulescu-Motru, "este imprevizibil, fiindcă, pentru știința de astăzi, fondul sufletesc pe care el îl desfășura este dincolo de control; dar nu este nici fatalitate oarbă, întrucît acest fond sufletesc este, totuși, în realitatea experienței omenești și poate fi influențabil". Dintre reflecțiile cu impact imediat asupra tensionatei noastre actualități, ale filosofului în discuție, se cuvine a mai menționa măcar pe cele care au ca obiect naționalismul
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
Marcel Gisler F. est un Salaud - portretul unui licean de 16 ani fascinat de un cântăreț rock. Filmul nu e atât povestea unei iubiri homosexuale, cât, mai degrabă, un film despre opțiunea corectă în viață, despre falși idoli și supunerea oarbă. Un film care în anumite momente, atinge accente tragico-absurde care ne fac să ne gândim la Dürrenmatt. La Dürrenmatt s-a gândit și cunoscutul regizor Daniel Schmid, când a realizat comedia neagră, cu accente grotești "Berezina sau ultimele zile ale
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
felul în care funcționează creierul. Pentru cei care nu ar avea oricum răbdarea sau curiozitatea să citească cărți precum cea a lui Putnam, un lucru merită subliniat: trăim, intelectualmente vorbind, într-o atmosferă de nesiguranță conceptuală și de înfruntări cumva oarbe din această pricină. Acesta este contextul care a dus, între altele, și la apariția cărții lui Putnam. Nesiguranța, în sine, nu e nici rea, nici neapărat stigmatul epocii noastre. Specific epocii noastre este răspunsul pe care un domeniu precum științele
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
adevărului lor lăuntric." Iar faptul că și-a ales ca temă germanii bănățeni nu e un oportunism dictat de discursul proeuropean, care sprijină ideea de interculturalitate, ci e "redescoperirea unei tradiții și valorizarea ei, în dauna unei morale a luptei oarbe pentru supremație și dominarea celuilalt. E vorba de un nou cod în termenii căruia e gândită relația cu celălalt, fondat pe o cultură a diferenței, învățată și bine exersată, pe care memoria generațiilor care ne-au precedat ne-o amintește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
țărmul Insulei Feacilor, cules de acolo de prințesa Nausica, adus la curte și înveșmântat de regele Alcinous, care dă o petrecere în cinstea lui, deși Ulise nu-și dăduse în vileag numele. La acea petrecere este adus și un aed orb, Demodocos, care cântă faptele de arme ale eroului de la Troia, Ulise. Această pagină este extraordinară: aedul nu vede nimic, este complet pierdut în mit. Mesenii ascultă și-și reprezintă războiul troian. Regele privește și e singurul care înțelege totul: îl
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
a potrivit în asemenea fel lucrurile, încît drumurile a doi dușmani de moarte să se fi intersectat încă devreme. Între cei doi "escu" s-a interpus exact o duzină de ani. Dar amîndoi s-au "înregimentat" din fragedă tinerețe în oarba "luptă de clasă". Ceaușescu s-a limitat la absolvirea cursului primar, pe cînd Iliescu a ajuns să termine o facultate din străinătate, respectiv Institutul de Energetică din Moscova (1950-1953). Cu toate că amîndoi erau de profesie... revoluționari. Cîtă vreme a urmat liceul
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
adevărat că orice fel de cunoaștere e locală, înseamnă că orice set de valori e relativ și arbitrar, prin urmare ce garanție putem avea că aplicînd anumite reguli morale la conduita noastră zilnică nu făptuim de fapt decît o preluare oarbă și lipsită de discernămînt a unor principii oarecare, lesne substituibile cu altele? Hill e un om cu două virtuți esențiale (ambele relevante pentru ce spuneam mai sus că reprezintă contextul mai larg al cărții, precum și tendințele mai generale de gîndire
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
dau tonul în politică. Nu lor le aparțin deciziile capitale. Nu ei conduc jocul. Dar fără ei nu se poate. Ei sînt ca sarea-n bucate. Doar ei pot opri jocul politic să se degradeze într-o luptă surdă și oarbă, pe viață și pe moarte. Sînt atît de puțini, încît fiecare contează. Cu voia dlui Popescu, m-aș cosidera unul dintre ei. încerc să-i sugerez, fără nici un orgoliu, în ce ar putea consta paguba de care vorbeam la începutul
Peștele pe uscat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16904_a_18229]
-
canalelor de aur/ capetele mele/ de diavol de ocnaș de ucigaș de fiu rătăcitor/ mă părăsesc/ și ierburile de pe pămînt ascund feline fără cap/ și revoluții tunse bănci distruse/ avioane libelule dulci pentru o seară și pentru o singură femeie oarbă/ acestei inimi i-ar trebui o lungă și frumoasă gură/ acestei lumi o lungă și frumoasă lume" (Sînt arborele pe care-l udă și-l ascund). Omul se confundă cu natura, se varsă în alcătuirile acesteia: "culegători înalți veniți în
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
în primul număr de după 22 decembrie 1989 al României literare, a apărut singurul articol din întreaga presă românească în care li se cereau scuze cititorilor pentru ororile la care gazetarii români fuseseră siliți de cenzura comunistă. La mînie, omul e orb și surd. Și ne putem imagina ce ar fi pățit Ahil Peleianul dacă zeii nu i-ar fi stat aproape. Iubitor de Nietzsche, cum îl știm, dl. Breban ar trebui să nu conteze însă pe prezența zeilor în simpozioanele Contemporanului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
o sangvinitate a asociațiilor. Cele mai dense stihuri ale poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila" fizic în Muntele Verna, îl stigmatiza, Francisc exclamă extaziat: "Tu ești Frumusețea! Tu ești Frumusețea!". Paradisul și frumosul nu înlătură treptele pregătitoare, purificatoare ale durerii, descurajării, ale 'nopții
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
situație șocantă? Războiul a fost dintotdeauna una din temele esențiale ale literaturii. Gândiți-vă la Iliada. Azi, războiul apare ca un rău absolut. Evident, numai unora. E suficient să citim presa cotidiană, ca să dăm, din nefericire, peste apologii ale luptei oarbe, peste rezultatele ei... Orice război are profitorii lui. Aceștia pot fi scriitori, editori, oameni politici, mai ales. E absolut necesar să vorbim despre război, să vorbim altfel decât înaintașii noștri. Este singura cale de a declara război războiului. Există și
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
nu voi uita privirea lui ațintită către viitorul sumbru care ne aștepta pe toți), că în societatea care urma să apară nu vor mai fi decît stăpîni și sclavi. Deci vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și casa pentru ciclonul ce răstoarnă o lume: trece peste ele fără să le atingă! Izolate prin toropeala și prin credința oarbă a celor două femei fără apărare, înzidite aici, în inviolabila lor ascunzătoare. Cum s-ar îndoi ele de această inviolabilitate când armatele rusești care devorează și distrug tot pe unde trec, respectă ceea ce le aparține lor! Se întâmplă ca aceste
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]