375 matches
-
am putere să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
liberi !” Isus De-a lungul istoriei, oamenii s-au plâns mereu de viața grea pe care au dus-o, și permanent omenirea a avut dorința de a trăi într-o lume mai bună și mai dreaptă. Permanent societatea umană a orbecăit mai mult în ceață încercînd să înțeleagă ceva, să-și găsească un drum concret, să găsească o finalitate, un scop în această lume plină de ,,durere, întristare și suspin” . Până la urmă, pentru ce ne-am născut noi în această lume
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ar trebui să tragă un semnal de alarmă care să ajungă la timpanele demnitarilor ce gestionează problemele prezente și de perspectivă ale educației pentru a ne clarifica încotro mergem și unde vrem să ajungem în domeniul educației, să nu mai orbecăim în tenebrele reformelor nelimpezite și nefinalizate în cei 16 ani de tranziție. Remarcabilele rezultate obținute de olimpicii români la concursurile internaționale pentru elevi nu sunt, din păcate, decât câteva flori minunate, din specii rare, răsărite într-un câmp de spini
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
era veche și neîngrijită, apa caldă și uneori chiar și cea rece erau cu program, masa pe sponci datorita lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cuștile zburătoare, cu atât mai puțin să și cânte din ele, i-am Înlocuit cu manechine și a fost mai bine așa, căci efectul coriștilor prizonieri ieșind din trape din pământ (asta a fost acceptat, căci veneau comod cu liftul), orbecăind din Întuneric spre lumina orbitoare a spațiului alb, era astfel o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe aceste pământuri! Alții, ce-au venit Dumnezeu știe de pe ce pustiuri, să-și pună problema aiasta! Că am cam rămas codași: n-avem catedrale, n-avem universități!... Cum, izbucnește el, cum... "Paștele mă-sii" vorba lui Șendrea să nu orbecăim, când toți care ne-au luat în copitele cailor, în noi s-au împiedicat întâi... Noi nu suntem siguri nici pe bojdeuca noastră... Nici pe ziua de mâine nu suntem siguri... Habar n-au ei, cât sânge am vărsat aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama, arzându-i lumina ochilor cu fierul înroșit tortură de la bizantini învățată. Iliaș, cu ochii scurși, a orbecăit ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se din turnul cel mai înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
masiv populate de moldoveni, ci în Bugeacul rămas fără tătari, în parte pustiu. Familia tatălui meu locuia în Iambolskaia mahala, ceea ce ar putea indica descendența ei: cândva, predecesorii celor ce alcătuiau acea „mahala” veniseră probabil din orașul sau regiunea Iambol. Orbecăiesc îndelung pe o hartă a Bulgariei până descopăr localitatea respectivă, situată dincolo de Balcani, în câmpia Traciei, pe malul râului Tuijndja, nu foarte departe spre est de orașul și de golful Burgas, relativ aproape - spre nord - de un alt oraș așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era veche și neîngrijită, apa caldă și uneori chiar și cea rece erau cu program, masa pe sponci datorită lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
urâte dar pline de farmec. Era întuneric, luna abia se presimțea, dar nu mai ploua. Amândoi eram uzi, plini de noroi lipicios, ca două figurine de glod. Începu să plouă din nou, apele se umflau, era greu să ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu voi avea scăpare decât în spațiul privat, în manuscrise de sertar, în prietenie, în dragoste, lectură sau în propriile gânduri. Intuiția a fost corectă. Mi-am petrecut cei mai fertili 20 de ani de viață (între 17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii doi ani de liceu au fost marcați de abolirea schismei de generație și apariția alteia noi. Mulți părinți și profesori s-au reconciliat cu generația insuportabilă, presimțind un inamic
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
clănțănește/clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește, învârte/învărtește, leorbăie/leorbăiește, leorcăie/leorcăiește, leorpăie/leorpăiește, mântuiește/mântuie - pentru sensul "a termina", murmuie/murmuiește, se olecăie/se olecăiește, orbecăie/orbecăiește, piscuiește/piscuie, se străduie/se străduiește, se tânguiește/se tânguie, țăcăne/țăcănește, zgândăresc/zgândăr) și ceva mai puține aparținând conjugării I (cruntă/cruntează, curează/cură, împuie/împuiază, se îngâmfează/se îngâmfă, înjgheabă/înjghebează, înstrună/înstrunează, înveșmântează/înveșmântă, învie/înviază
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește, învârte/învărtește, leorbăie/leorbăiește, leorcăie/leorcăiește, leorpăie/leorpăiește, mântuiește/mântuie - pentru sensul "a termina", murmuie/murmuiește, se olecăie/se olecăiește, orbecăie/orbecăiește, piscuiește/piscuie, se străduie/se străduiește, se tânguiește/se tânguie, țăcăne/țăcănește, zgândăresc/zgândăr) și ceva mai puține aparținând conjugării I (cruntă/cruntează, curează/cură, împuie/împuiază, se îngâmfează/se îngâmfă, înjgheabă/înjghebează, înstrună/înstrunează, înveșmântează/înveșmântă, învie/înviază, învolburează
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
nu sunt părerile unui cerc restrâns, ci ale majorității populației, ale poporului. Pentru ce trebuie să facem noi atâta economie de curent electric, de gaze, de apă, de mâncare etc.? De ce trebuie să tremurăm iarna de frig, iar noaptea să orbecăim pe întuneric pe străzi și în case să folosim câte un bec de 15 W? Așa progresează civilizația în socialism? Probabil că în comunism se ajunge la opaiț. De ce îndurăm atâtea? în alte țări, considerate sărace, sunt de toate, și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fostele lor victime își sărbătoresc eliberarea - se ridică în picioare și atacă din nou. Sunt aruncate în apă și ținute acolo până se umflă și devin livide, dar aceasta nu le împiedică să iasă într-un târziu din valuri și, orbecăind, să se arunce încă o dată asupra adversarilor. Li se da foc și ard în vâlvătăi urlând îngrozitor, dar ulterior, cu terifiantele lor fete carbonizate, se mobilizează și își continuă acțiunea criminală. Chiar și îngropate în pământ au încă un viitor
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
o undă de ironie, au farmecul lor. Poetul pune în funcțiune o uriașă mașinărie retorică pentru a face, de pildă, considerații asupra poeziei. Umorul de idei difuzat în acest discurs este produs și el de aceeași mașinărie puternică și lentă: "orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar. Metaforele, imaginile pline de candoare și de plasticitate, licențele
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
de paradoxuri ale îndurerării: "Că vitele la iarmaroc/ Suflam prin țarcuri doctrinare/ Imbecili de nenorocire./ Preamărim absurdul baroc/ Sub ziarele patrafire./ Pe-ncovoiata-ne spinare/ Ne arde litera de foc./ Orbi, orbi în oarbă alinare,/ Orbi în pustiu de mîntuire/ Orbecăim prin gnoze culinare,/ Prin vid geros de rugăciune/ - Milă din stelele potire,/ Vezi-ne stelele nebune,/ Vezi-ne țopăind pe capșa,/ Supți, castrați de divin și spune/ Milă, te faci pedeapsă?". Precum o probă a catastrofei unanime ni se înfățișează
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
e ludic, ci mai curînd sedițios. O seriozitate a ripostei primitive răzbate în cruzimea nu o dată clocotitoare a scriiturii d-sale de rafinat pe dos, voind parcă a răzbuna cu sete vasalitatea estetică puristă: "aș vrea să mă întreb de ce orbecăi singur/ acum în miez de noapte/ cu stelele topite în pîcla de catran.../ dar gura se-ncleștează,// pier urlete în șoapte,/ toți șerpii din adîncuri/ se-aprind și scînteiază,/ iar lava clocotită îngheață în vulcan...// orbecăi singur, ai putea să
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
să mă întreb de ce orbecăi singur/ acum în miez de noapte/ cu stelele topite în pîcla de catran.../ dar gura se-ncleștează,// pier urlete în șoapte,/ toți șerpii din adîncuri/ se-aprind și scînteiază,/ iar lava clocotită îngheață în vulcan...// orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar". Nu sînt ocolite argoul și trivialitatea. Dispoziția arțăgoasă, plebeiană
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
Domnește peste tot ordinea și curățenia. Servim o înghețată, un suc rece și, apoi, din nou la drum. Spre seară ajungem în capitala Ungariei, cocheta Budapesta. Nu reușim să depistăm hotelul care este localizat într-o suburbie a metropolei. După ce orbecăim câteva ceasuri pe străzi întortocheate și nu reușim să ne înțelegem cu localnicii grăbiți în ceas târziu de noapte, hotărâm să plătim un taximetrist să ne arate direcția cea bună. Spre miezul nopții reușim, în sfârșit, să ajungem la hotel
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se prăbuși fără cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o clipă, după care Începură să pălească, până când bărbatul scoase un strigăt de durere, din cauza lumânării
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
de soldați. În acest timp, Arslan se afla în Armenia, cu treizeci de mii de călăreți și era permanent înștiințat, printr-o vastă rețea de spioni, asupra mișcărilor inamice, în vreme ce Romanus nu avea habar de localizarea trupelor turcomane. Faptul că orbecăia practic în plină zi, cautând să dea de urmă adversarului, nu l-a împiedicat pe nechibzuitul împărat să-și despartă trupele, săvârșind astfel o greșeală imensă. Romanus a ajuns la fortăreața Manzikert, cucerind cu ușurință zidurile cetății, la 23 august
Bătălia de la Manzikert () [Corola-website/Science/320209_a_321538]
-
"Îl cheamă Filipescu Bogdan, nu-l cunosc și îi mulțumesc pentru că încercat să mă resusciteze. Sunt ca un zombie tălâmb care orbecăie fără țintă. Mesajul lui m-a umanizat. Un pic, pentru ca viața e dura și complexă. Îi promit că n-o să mor de tot și că voi rămâne viu în doze și zone posibile. Pe aici e drumul, pe aici o
Mircea Badea, mesaj tulburător: Viața e dură. Îi promit că n-o sa mor de tot by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101982_a_103274]