2,543 matches
-
și fragi, ba, uite, pe crengi erau mere coapte, dar și flori... ploaia trezise mirosul de salcâm înflorit, dar și de tei... iar la picioare... zmeura coaptă se răsfăța pe rugii cu frunze verzi și ruginii... Deodată, un fulger mă orbi, tunetul se rostogoli aproape, de parcă se zguduia tot pământul, am închis ochii de frică, am rupt-o la fugă după frații mei și ne-am repezit toți, așa uzi cum eram, în casă. Și ce să vezi ?! Era lumină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui era fără cuvinte. Când i-a simțit, s-a întors spre ei. Cu ochii goi. Era orb. "Numai eu am scăpat spuse el. A căzut peste mine o grindă și m-au crezut mort. Dar n-am murit am orbit. Nu știu cât am stat așa, îi auzeam spunând iar și iar că tot ce e urât trebuie șters de pe fața pământului femei, copii, bărbați, clădiri, păduri, ape, animale, chiar și păsări. Nu sunt de nici un folos. Numai ce se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Sau așa credea că știe. Stătea acolo, lângă treptele bisericii și urmărea sau ți se părea că urmărește cu privirea pe cei care intră și ies din biserică. Era orb. Vestea se dusese repede în sat. La noi nu erau orbi, înseamnă că nu era de pe la noi. Nici portul nu-i era ca al nostru. E drept, eram printre puținele sate unde costumul național încă se mai purta mai ales la sărbători și era o mândrie pentru fiecare să avem costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fulger, se făcea tot mai mare tăcerea mării tunet după tunet se rostogoleau și acopereau tot ce se putea auzi. Cade cerul ! am mai apucat să strig. De văzut nu știu cum era, nu deschideam ochii, dar chiar prin pleoapele strânse mă orbea lumina albă și îndată venea tunetul. Pe urmă, s-a făcut întuneric de tot. M-am trezit în colibă, lângă foc, iar bătrânul îmi freca mâinile și picioarele: Ei, da' bine că făcuși ochi ! Nu, nu ne-am răsturnat, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii, lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fotografii pentru buletin. Și atunci : "Hai, Dora, să îți facă și ție domnul o fotografie ca să avem o amintire ! Hai, fetița mea, nu te sfii !" Domnul cu fața ascunsă după o mică perdea neagră, și-apoi lumina aceea care o orbise... Lumina puternică a zilei de iarnă de azi îi amintește de fulguranta sclipire albastră din mica dugheană a fotografului din târg. După vreo săptămână cineva adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească acea imagine, să se mire că cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este un personaj misterios care te poate scoate în afara spațiului și timpului." " Deci nu-i exclus să mă găsesc în altă viață în care locul acesta, în care m-a adus Atanasie, să nu-mi fi fost străin." Ochii, care orbiți de soare se închiseseră involuntar câteva clipe, se redeschid și mai mari, și mai surprinși. "Oare visez sau e adevărat ?" Se freacă de câteva ori la ochi, și privirea îi confirmă că se găsește casa cu adevărat în fața casei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
femeile au fost separați în trei grupuri. Dezbrăcate la piele și încolonate am defilat prin fața bărbaților și copiilor care erau la fel de goi ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți care îți tăiau respirația și te orbeau și supuse controlului ginecologic cu coapsele desfăcute pe un fel de capră din lemn. Un bărbat m-a uns la părțile sensibile cu un tampon îmbibat în creolină ; o usturime vie mi-a ars intimitatea de femeie, în timp ce niște degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era frig tare. Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl acoperea, se simțea ca pe un imens continent înalt, pustiu. Îi părea că a orbit într-un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
demonul înverșunat al ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându-mă tot mai mult la apropiere. Țin minte că eram foarte prevăzător și, tot încercând să tratez problema în mod matur și deschis, cu niciun preț nu doream să mă las orbit de convingerile obtuze, pe care mi le puteau oferi părerea celorlalți sau eterna înțelepciune populară, de pildă. Iar asta, întrucât eu însumi știam mult prea bine că pe cât de adevărată este butada care spune că cine se aseamănă se adună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prostule!), încetul cu încetul, că lucrurile nu stau întocmai așa. M-am educat singură, învățând să privesc totul cu multă îngăduință și bunăvoință, iar asta pentru simplul fapt că, bunăoară, există uneori în viață situații cu două fețe, iar eu, orbită cu totul de radicalismul meu (pe care mi-l condamn acum), să nu fiu capabilă să văd decât pe una și, pe urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de mult apusă sau dintr-o Americă a căutătorilor de aur, și se va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș, pe care îl va desface în fața ta ca pe un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a răutății, a înșelătoriei, a minciunii, a adulterului, a curviei etc. Bineînțeles, chiar atunci când bărbatul dă dovadă de iraționalitate, tot femeia este de vină: kanji pentru iluzie, incoerent, fals, lipsit de rațiune 妄 ne arată femeia 女 care, literalmente, îl "orbește" 亡, îi ia mințile bărbatului devenit, dintr-o dată, vulnerabil. Avem, aici, un prim indiciu al unei stranii stări de fapt: în spatele aparenței firave, în ciuda statutului de asuprit la care a fost supusă, în femeie se ascund forțe surprinzătoare, de neîmblânzit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
șubredă, rezultă din recunoașterea unui fapt, a acelui fapt că, tematizând natura redusă la determinările sale ideale, știința nu mai tematizează nici viața sensibilă, nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților sensibile nu este cu toate acestea nici orbească, nici gratuită. Sensibilitatea, mai precis subiectivitatea acestor calități sensibile este îndepărtată deoarece adevărul nu rezidă în acestea, și nici în subiectivitatea care constituie esența lor, deoarece adevărul este un adevăr universal și ca atare obiectiv. Aici începe să se contureze
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Santa Bárbara și să meargă până va da de un zid de cărămidă și o luminiță. Până acum, totul fusese În regulă. Căpitanul rămase un moment nemișcat ca să studieze locul, neuitându-se drept la felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cele două umbre care se repezeau la căpitan, am țintit, strângând arma cu amândouă mâinile. Dar Îmi tremurau așa de tare Încât al doilea foc l-am descărcat orbește, În gol, În timp ce reculul mă dărâma pe spate la pământ. Căzând orbit de Împușcătură, am văzut preț de-o clipă doi oameni cu spade și pumnale lungi și pe căpitanul Alatriste care le Împărțea lovituri de spadă, bătându-se ca un diavol. Diego Alatriste Îi văzuse apropiindu-se, cu câteva clipe Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lamei și sângele șiroindu-i Între sprâncene. Ai Încurcat-o, Diego, Își zise cu ultimul rest de luciditate. Pân’aci ți-a fost. Adevărul e că se simțea la capătul puterilor. Brațele le avea ca de plumb, iar sângele Îl orbea. Ridică mâna stângă, cea cu daga, ca să se șteargă la ochi cu dosul palmei, și atunci văzu o spadă care se Îndrepta spre gâtul lui, și pe don Francisco de Quevedo care, strigând: „Alatriste! Ajutor! Săriți!“ cu o voce tunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amândouă mâinile. Pe biroul lui se afla o begonie artificială, pe care o sculptase și o vopsise unul din lucrătorii în lemn din ținut. Mai trăiește și astăzi, dar un alt bancher i-a moștenit afacerea și costumul. El a orbit. Acum câtva timp l-am întâlnit în localitate. Nu e nimic, mi-a spus el. De ochi aveam nevoie doar la slujbă. Directoarea a părut ușor uimită să mă vadă din nou. Dar eu mi-am reluat camera, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
povara pe care Isaac o purta în spinare și era gata să facă prima linie a palmierilor din fundal când cineva a bătut la ușă. Era funcționarul de la banca de acasă, bancherul meu, cel care mult mai târziu avea să orbească. Costumul lui de piele neagră strălucea de la picăturile de ploaie. Ai nevoie de iscălitura mea? l-am întrebat. Nu, avea nevoie de prezența mea. Trebuia să facem împreună o călătorie cu mașina. Era ceva ce trebuia să-mi arate, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
brazilor tineri care fuseseră plantați pe locul despădurit de Pettersson din Hugnaden. Timpul trece, m-am gândit eu. Timpul trece. Bancherul s-a îngrijit cu adevărat de mine. A continuat s-o facă și după ce s-a retras și a orbit, fiind înlocuit de sine însuși într-o formă întinerită. Actualul meu bancher este cea de-a treia reîntrupare a lui. El m-a condus la hanul din Norsjö. Acolo a venit noul șef al ocolului silvic. Avea pantaloni bufanți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un pic ambiguu. Filisteenii sunt cei care-i scot ochii? Sau el este pur și simplu orbit? înspăimântătoarea lumină aruncată asupra lui pare să vină de la un fulger. Este un trăsnet. în ceea ce mă privește, eu cred că a fost orbit de fulger. Adesea i-am spus lui Manfred Marklund: Cândva noi doi vom merge la Frankfurt să vedem această pictură. Când termin cartea despre Doré. Ca să știm cum a fost de fapt, de ce și-a pierdut Samson vederea. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui Eminescu foarte concordante). Se vorbește, așadar, mai ales despre poet - și mai ales despre poeziile sale postume, pe care "n-a apucat să și le publice singur", cum s-a solidificat șablonul - ziaristul Eminescu este un om robit muncii, orbit de idei naționaliste, xenofobia populând, ca termen, mai toate abordările din presa centrală ori centralistă ce i se dedică, boala din 1883 este una neapărat fizică - chiar dacă nu se mai vorbește de sifilis, ca în anii amintiți, se zice de
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Papa Benedict al XVI-lea le-a trimis, luni, ouă roșii romilor români care au ocupat vineri bazilica San Paolo, una dintre cele mai vechi din Roma, relatează agenția Ansa. În timpul mesajului Urbi et Orbi de duminică, Papa Benedict le-a cerut țărilor din întreaga lume să fie mai "deschise" față de primirea de imigranți și refugiați și l-a trimis pe reprezentantul Secretariatului de Stat al Vaticanului, monseniorul Fernando Filoni, să îi viziteze pe romi
Romii care au ocupat bazilica San Paolo au primit ouă roşii de la Papă () [Corola-journal/Journalistic/70219_a_71544]
-
a solicitat ca LAURENȚIU REGHECAMPF să nu primească permisul de muncă până nu demonstrează că nu este adeptul iudaismului. "Națiunea noastră este în pericol", a titrat publicația Al Hayat, care susține că "cei care au solicitat interzicerea lui Reghecampf sunt orbiți de fanatism" și "pătează reputația țării". LAURENȚIU REGHECAMPF. De asemenea, publicația arabă mai precizează că problemele pe care Reghecampf le are vor "transmite lumii o imagine greșită a Islamului", scrie ziare.com.
LAURENȚIU REGHECAMPF, scandal uriaș la arabi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/73891_a_75216]