1,566 matches
-
în timp ce virtutea este însăși sănătatea” iar Sfântul Grigorie de Nissa afirmă că „păcatul este eșecul firii noastre nu trăsătura ei, precum boala și infirmitatea nu sunt una cu firea noastră, ci sunt încălcarea firii. Astfel, împlinirea răutății se înțelege ca orbire a binelui înnăscut; ea devine dușman a tot ce există și constă în lipsa binelui” . Sfântul Ioan Gură de Aur demonstrează clar că „virtutea este naturală, pe când răutatea este contra naturii, precum sunt sănătatea și boala.” Sufletul omenesc îmbolnăvit de păcat
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
condamnat la dezamăgire”): 40 sunt un orb și el e un orb, doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înșine suntem cauza primă a fenomenelor generatoare de suferință, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
Uneori, cei doi văd lucrul acesta din perspective diferite și astfel, se nasc tensiuni. Zbaterile mamei care ajunge la scheme și tactici cu totul nepotrivite nu sunt altceva decât dorința arzătoare ca fiii ei să-și atingă destinul. Inactivitatea și orbirea soțului nu înseamnă totuși, că acesta nu era interesat de același lucru. Se poate spune că în cele din urmă, Isaac și Rebeca și-au împlinit chemarea din partea lui Dumnezeu.” Iacov Și bineînțeles, că această carte nu se poate încheia
FAMILII DIN BIBLIE SI ROLUL IN PLANUL DIVIN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367184_a_368513]
-
la radio. Este respectată în orașul în care locuiește, cunoscută și căutată. Are o fetiță, Diana, pe care știe să o educe la fel cum Amalia o educase pe ea. Fetița moștenește problemele de sănătate ale mamei, fiind amenințată de orbire, însă dezinvoltura și siguranța de sine cu care se poartă demonstrează că va evolua normal în viață, în ciuda handicapului. Indiferent cât de greu le-ar fi, Adina și Alin rămân una în Dumnezeu, singura forță ce le conduce viața. Spre deosebire de
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
peste tot in lume este „criză”, dar nu ca în acestă țară, ce are atât de multe resurse..de le-ar exploata și ei la maxim. Din păcate, însă, e mai usor de tacat. dar, poate că au și ei „orbirea”, pe care prin definiție, o are românul. Sau poate că se străduiesc atât de mult pentru PIB-ul Braziliei, încât din dorința pentru a ieși mereu în față, ajung și la acte reprobabile.. însă, chiar și fără sunt în top
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
ocupă o funcție de răspundere, ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant și rece în fața răului și a lăsa pe nevinovați pradă ticăloșilor. (22) Dragostea implică iertarea, blândețea, dar nu orbirea și nu prostia. Identificându-se de cele mai multe ori cu marea răutate, slăbiciunea față de prostie e tot una cu a da mână liberă canaliilor. (23) Nu aruncați mărgăritarele noastre înaintea porcilor. Dar Hristos nu a grăit numai atât ci a completat
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
ni se cere de aceea multă atenție. Bune și frumoase sunt bunătatea și mărinimia, dar nu față de oricine. Nu-i drept și cuminte să ne lăsăm înșelați, batjocoriți și exploatați de ne-oameni. Bunătatea și mărinimia nu se confundă cu orbirea, prostia și naivitatea. Niciodată bunătatea și mărinimia nu trebuie să se prefacă în acea jalnică și absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
adevăr al Tău! Simțul nostru de proprietate ne-a orbit atât de mult, încât vrem să fie numai ale noastre, soarele, vântul, apa, fulgerele, tunetele și să câștigăm bani grei pe ele, înrobindu-i pe semenii noștri. Iartă-ne, Doamne, orbirea! -Prin comentariul făcut poeziei eminesciene, poetul ajunge la o concluzie-esență: „prin iubire învățăm să murim cotidian pentru a renaște în eternitatea din noi”. A doua concluzie (amară): „unii înțeleg după o viață cum se cuvine pe Eminescu, iar alții niciodată
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup, Mulți paienjeni vin cu-alor lucrătură De-ar putea măcar să ajute un pic ! Potolește Doamne marea și furtuna, Picură pe oameni lacrimă de tei Vindecă orbirea și dă alinare, Lumănarea vieții, arde dacă vrei ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Marea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV, 04 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
de ce Ni se întâmplă numai rele, Ne poticnim și pentru ce? Când am putea trece de ele. Nu alergăm deloc spre viitor, Mereu dorim a răscoli trecutul; Dorim acel lucru amăgitor, Și nici în dar nu vrem un altul. Parcă orbirea ne-a scos ochii Și de auzit nu reușim nimic! Noi vrem să ne înfigem colții Chiar și-n cel mai bun amic. Oamenii se ghidează după mărime, Toți fac alegeri doar pentru culoare; Ne vrem cu toții a fi buni
CAPĂT DE DRUM de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361959_a_363288]
-
a propriei apocalipse, ignorându-se auto-cultura de a se forma un eu al respectului de sine. De aceea suntem o națiune fără adăpostul rațiunii și într-o continuă elucubrație ne desprindem din Lumină fără perspectiva Transfigurării, șoptind prinși de aceeași orbire metafizică și de o metamorfoză clorotică doar pentru noi : În ierni te adăpostești, ascultând gerul din tine, și nu e totuna să rămâi de dorul lumii în ghețari aprins, cu viața de francez de vis sau cu viața de român
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
scriu de-ntâmpinare și risipă, Când zarea dintre noi adoarme stinsă Dar zimți de sloiuri mușcă din aripă. Iar zgomotul e-o liniște învinsă. Mai lasă-mă să-ndur descumpănirea, Sutana nopții ne ascunde-n poală Uitarea mai profundă ca orbirea Apoteoză-n cer pictat cu smoală. Îți scriu de mângâiere și de luptă, Metafora se zbate în cătușă, Rătăcitor imbold cu vâsla ruptă Mi-e inima prin norii de cenușă. Mai lasă-mă să-nvăț ne-ngăduința, Să-mi alung
SA NU-L UITAM...CELE MAI FRUMOASE POEZII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/366485_a_367814]
-
Ca-n lanț de nemurire simpla Să-ți cuibărească zala firii Și firul anilor, la tâmplă, Să-l împletească, rod iubirii Să ți se-nece-n piatra sacră Tu, renunțând la nemurire, S-aduni verile în lacră ‘Ndoind a soarelui orbire Referință Bibliografică: Mi-am pietrificat iubirea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1719, Anul V, 15 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MI-AM PIETRIFICAT IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365589_a_366918]
-
ochii conștiinței și vorbește cu gura inimii, nu exprimă ceea ce se mistuie în umbra sufletească, iar pentru ea, calea e aceea pe care o vede, nu aceea care i se sugerează, așa cum, într-o logică inversă, pentru cel fără ochi, orbirea e vedere! Cristina Țopescu e o luptătoare, în înțelesul cel mai clar al curajului. Căci, a trăi sub clopotul orchestrei glorioase pentru oamenii curentului politic e cald și bine oricui, dar ea a ales să străbată calea pe care numai
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
avea de gand să omoare pe femeie și copilă, să ia tot ce aveau și să fugă. Luând din bucătărie un cuțit, s-a dus în sufragerie unde era stăpâna lui. Cand a ajuns la ușă, a fost cuprins de orbire și nu putea să intre înăuntru, nici să se întoarcă în bucătărie. A stat acolo cam vreme de un ceas, lovindu-se de pereți și silindu-se să intre. Văzând că nu poate , a început să strige pe stăpâna lui
LIVADA DUHOVNICEASCA (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352404_a_353733]
-
strige pe stăpâna lui zăcând: “ Vino până aici!”. Ea s-a mirat că stă în mijlocul ușii și nu vine la ea, ci o strigă. Și i-a zis : “ Vino tu mai bine aici!” căci nu știa că este cuprins de orbire. Robul a început să o conjure să vină lângă dânsul. Ea s-a jurat că n-are să se ducă. Atunci i-a spus: “ Trimite cel putin copilul!” Femeia n-a făcut nici aceasta și i-a zis: “ Dacă vrei vino
LIVADA DUHOVNICEASCA (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352404_a_353733]
-
doar rănit-a Și-a-ncremenit în suflet, ca simplu obiect Cu răsuflarea-mi spartă, cu mintea-mi înnorată Îngenuncheat-am în fața ta, iubire, Dar mâinile-ți de aur țineau cu dor o daltă În mine înfigând-o, făr’ de păcat și-orbire Referință Bibliografică: Ne-am împărțit unul altuia pământul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
1240 din 24 mai 2014 Toate Articolele Autorului Drumuri paralele închise în gând viață și frig ninsori în mai iluzoriu încă cerșim sărman cuvânt un drept la neînțeles desene în noroi zâmbete și minciună manea lumină rătăcită se sparg sensuri orbiri de semeni mărunte adevăruri și ele nevăzute primesc continuu o gură de pământ oferta generoasă înghiți priviri în jos și iar uitam trecutul închis în umbra minții escaladam trădări trădăm eroi trecutul ne cățărăm dar cum pe scară orizontală lipsiți
ESCALADAM TRĂDĂRI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350550_a_351879]
-
un vârtej de litere de sunete de nuanțe false... (cafea în cești se toarnă. - Leandru tu ce dorești? se face liniște trupul mesei zvâcnește sau el prietenul domol frământă-n el povești) de ce? atât de mult am strâns în mine orbirea asta pentru a mai prinde un rest firav o silabă mai blândă încât acum răstorn umbrela înapoi m-am săturat am adunat destule umbre clipe deșirate în nimicuri o, Doamne-s câmpuri de minciuni! - și-acum mai înfloreau în urmă
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
fetale. camera mea are gheare cât un divorț malformat, râcâie pe ascuns creierul înrămat în suspine, declanșând dorul ca o soluție contra violenței singura soluție transmisă intuitiv, un fel de tsunami convalescent, înfipt în pragul cu pretenții de frontieră. Templul orbirii Nu există trup în templul orbirii, oasele curg într-o mocirlă de scrum, celula își urcă mătasea pe diguri, nu o mai paște mielul de plumb, rămân donatorii de albă țărână să plimbe amurgul prin pleoapa de lut. Înțeleg... Înțeleg
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
un divorț malformat, râcâie pe ascuns creierul înrămat în suspine, declanșând dorul ca o soluție contra violenței singura soluție transmisă intuitiv, un fel de tsunami convalescent, înfipt în pragul cu pretenții de frontieră. Templul orbirii Nu există trup în templul orbirii, oasele curg într-o mocirlă de scrum, celula își urcă mătasea pe diguri, nu o mai paște mielul de plumb, rămân donatorii de albă țărână să plimbe amurgul prin pleoapa de lut. Înțeleg... Înțeleg povestea, în sfârșit, pot recunoaște acum
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
fiind astrul care crește, descrește și dispare - în roata lumii - „un albatros îmi moare în odaie cu fiecare trecere de lună” dar sugerează în același timp și revenirea. Lunatică este și iubirea care ignoră aparențele înșelătoare ale lumii, în poemul „Orbire” , unde intervine simbolismul orbului, legat de experiențele inițiatice și de intervenția de salvare a zeilor, dăruind vederea aceluia care iubește. Iubirea devine stăpână a luminii, alegorie prin care Homer orb a devenit simbolul poetului itinerant: „Ce se prefiră-n lacrima
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
finit, cu priviri piezișe, s-ar fi lăsat, desigur, pradă flăcărilor sau ar fi murit în picioare și nu ca aici, înghesuiți în acest sanctuar răbdător și supus umilinței ca nicicare altul, îngăduind ani și ani povara politizării forțate, a orbirii fără precedent și fără șansa de a schița cel mai mic gest de refuz, de apărare. Rafturi gemând, scârțâind și oftând din rărunchi cu fiecare op samavolnic intrat în „acasa” din carte, în matricea spiritului și care, din când în
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
de nesocotire, ci una cu totul adversă, mânată de interesul necinstit de a pune meritele „salvării Bisericii” pe seama altora: A celor care pactizaseră cu dușmanul și nu făceau decât să o administreze convenabil pentru regimul comunist, adică formal-instituțional; doar pentru orbirea populației și relații protocolare în străinătate; dar nu să o păstorească întru misiunea ei divină venită prin Duh Sfânt! Existența Grupului Sinodal de Rezistență, care a fost înfrânt târziu de acel colaboraționist cunoscut drept „Patriarhul roșu”, abia după ce a reuși
SPRE A ÎNDEPĂRTA O NEDREPTATE CARE PERSISTĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356320_a_357649]
-
ca poeta, operă mâinilor Lui, se află încă, în conflict cu El - acel conflict primordial, trăit de primii părinți după căderea în păcat. Cuvintele mari au rolul de a dezvălui golul pe care autoarea îl poartă în suflet, dar și orbirea spirituală ce o conduce la rătăcire, la imposibilitateaidentificarii și păstrării unor repere spirituale clare. “Tu, cu brațele întinse spre mine” Din fericire însă, Victorita Duțu are certitudinea că orbirea spirituală se poate vindeca. Sfântă Scriptură spune că dacă ochii noștri
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]