1,729 matches
-
asimetric, haotic, capricios, amestecând lumile și timpurile în turbioane colorate feeric, din care abia când voi avea destul metraj voi putea să croiesc un veștment. Și nu sunt un bun croitor. 4 apr. Scriu mult și prost, fără forță, la ,Orbitor’’, și mă tem că în ultimul capitol m-am grăbit nițel. N-am inspirație și totul îmi iese șters, dar se poate să fie și ceva bun aici, o zonă mai destinsă între atâta halucinație. Capitolul iese și mai lung
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
realizare, o acută introspecție cosmotică, în registru postmodern: în substanța cărții, ideaticul, fiziologicul, amintirea, visceralul halucinant, visul și realismul se amestecă sincretic într-o unitate pe care am putea-o numi ,cosmocorporală’’. Mircea Cărtărescu își caracterizează și el astfel opera: , “Orbitor” nu e, propriu-zis, un roman, decât în sensul cel mai larg al cuvîntului. Eu prefer să-l numesc “o carte”. Ar putea fi, într-adevăr, “cartea vieții mele”, nu însă în sensul de “cea mai bună” sau “cea care va
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
prefer să-l numesc “o carte”. Ar putea fi, într-adevăr, “cartea vieții mele”, nu însă în sensul de “cea mai bună” sau “cea care va rămîne”, ci de scriere care le unifică-ntr-un fel pe toate celelalte. După “Orbitor” cred că se va vedea mai bine unitatea scrierilor mele.” Pentru a înțelege și judeca cu adevărat opera lui Mircea Cărtărescu, trebuie să pătrundem în fondul personalității lui, adică să ajungem la acele elemente care arătă modul său particular de
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
tenta autobiografică a romanului. Ce se poate reține, în mod deosebit, este că la Cărtărescu avem o continuă căutare a sinelui, prin sondarea unor spații vaste interioare, spații care țin locul inconștientului, și al subconștientului. Analiza principalelor spații din romanul Orbitor, arată că întregul roman poate fi pus sub semnul unei așa numite , lumi fractalice’’, căreia orice modificare ai încerca să-i aduci ai regăsi-o la fel. Așa cum spuneam, la Cărtărescu, spațiul este un prilej al descoperii de sine al
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
fereastra căruia se vede lumea exterioară, camera, peretele de lânga pat, patul; și satul Tântava, care se opune orașului. Toate aceste spații sunt cenușii, spații de pedeapsă, cu oameni reduși parcă la mecanica primară a nevoii de hrană. În romanul ,Orbitor’’ avem un personaj-narator pe nume Mircea (nume care provine probabil de la prenumele slav ,Miroslav / Mirco’’ și care înseamnă ,slava Păcii’’), nume care este și al autorului. Acest fapt dă o tentă autobiografică romanului, autorul împrumutând numele său personajului principal. Avem
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
a copilăriei, nealterată de televiziune, de perioada postdecembristă. Lumea este prielnică copilăriei când totul poate fi transpus în plan fantastic. Copilăria redată de către narator ar fi imposibil de pus in plan cinematografic pe de-a întregul. Tot ce respiră din ,Orbitor’’ pare pura imaginație a unui copil, Mircișor. Cărtărescu parcă și-ar fi păstrat memoria intactă de la vârsta inocenței, perioada dintre trei și șase ani, parcă un copil ne-ar descrie universul său imaginar. După această vârstă începe vârsta conștiinței de
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în țară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze in singurătate. Seara se lasă încet și în decorul de o rară frumusețe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-și poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
și maniera lui van Gogh: „"Pensula lui operează cu pete enorme pe tonuri foarte pure, cu dâre curbe, rupte de tușe rectilinii... cu foarte strălucitoare construcții, îngrămădite uneori cu stângacie, și toate acestea dau anumitor pânze aparența solidă de ziduri orbitoare de lumină clădite din cristale și soare."” Deși se crede că van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor, realizate direct pe scrisorile trimise de el, sunt compuse în întregime din linii drepte. Desenele induc în eroare și nimeni nu
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
de "soare fals"), spunându-le că este un semn prevestitor al victoriei și îi reprezintă pe cei trei fii supraviețuitori ai lui York—el însuși, George și Richard. Această întâmplare l-a făcut pe Edward să aleagă semnul "soarele strălucind orbitor" ca însemnul său heraldic. Margaret s-a îndreptat către sud, făcând ravagii în timp ce înainta, armata asigurându-și aprovizionarea prin jefuirea proprietăților pe lângă care treceau prin sudul prosper. În Londra, Warwick s-a folosit de jafurile armatei reginei în scopuri propagandistice
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
Tiziano i-a făcut unele corecturi. Tabloul este ilustrarea unei scene mitologice cu privire la Priapus, așa cum o povestește Ovidiu în calendarul său poetic numit ""Fasti"". Bellini zugrăvește cu iscusință profesională perfectă figurile, cutele bogate ale veșmintelor și peisajul. Culorile par mai orbitoare decât în oerele anterioare. Scena este iluminată din două puncte diferite - metodă des întâlnită la Bellini: prima sursă de lumină esta situată deasupra copacilor din partea dreaptă, în schimb zeii sunt luminați frontal. Desenul "Cap de bătrân" (cca. 1480) demonstrează măiestria
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
Orbitoare în varietatea sa, arta Orientului Îndepărtat cuprinde o gamă largă, de la sculpturi colosale până la miniaturi splendide și delicate. India, China și Japonia își au propriul stil creativ, distinct. Prima civilizație apărută pe Valea Indusului a început să înflorească aproximativ din
Artă orientală () [Corola-website/Science/308977_a_310306]
-
fotografică. Tesla a relatat în autobiografia sa că în numeroase ocazii a experimentat momente detaliate de inspirație. În timpul copilăriei a avut mai multe episoade de boală. Avea o afecțiune foarte ciudată, care se manifesta prin apariția unor fascicule de lumină orbitoare în fața ochilor, adesea însoțite de halucinații. Aceste halucinații erau asociate unui cuvânt sau unei idei care îl urmărea. Uneori aceste halucinații îi dădeau soluția problemei care îl preocupa. Putea vizualiza în formă reală orice obiect al cărui nume îl auzea
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
Alb orbitor (titlu original: "Blindness") este un film SF braziliano-japonezo-canadian din 2008 regizat de Fernando Meirelles. În rolurile principale joacă actorii Julianne Moore, Mark Ruffalo, Gael García Bernal, Danny Glover, Yoshino Kimura și Alice Braga. Un oraș este devastat de o epidemie
Alb orbitor (film) () [Corola-website/Science/331311_a_332640]
-
a fost expusă în materie de politică, precum și în viața privată, pentru că În expediție împotriva Mesha, regele Moabului (ÎI Regi III. 4), armata Israelitish a fost salvat prin consultanță lui Elisei de la pieire de sete; și Moabului, confundându, sub lumina orbitoare a soarelui, apa din tranșee de sânge, a fost ademenit de o concepută atac bolnav și a învins.. În timpul războiului Siriană (ib. VI. 8 și următoarele), avocatul lui Elisei a învins strategia de ostile regelui, care, dorind să capteze profet
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
tipsie de argint, o piatră căzută din Ceruri, un vas, o sabie, o suliță, un pește, o porumbiță purtând în cioc o ostie pentru sfânta cuminecătură, o lance albă însângerată, o carte sau o evanghelie secretă, mană cerească, o lumină orbitoare, un cap tăiat, o masă și multe altele. Adevărul despre Graal este că ia diferite forme. În "Le Conte du Graal", a lui Chrétien de Troyes, Graalul este o tavă pe care se află o singură anafură pentru sfânta cuminecătură
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
la această măreție cenzură nici nu mai are de lucru. Între toți, cel mai modern, Ovidiu. Cu un astfel de autor nărăvaș, dîndu-se drept rob al Amorului, predîndu-se acestuia fără nici un fel de condiții, ba chiar aruncîndu-se în vîltorile sale orbitoare, literatura se emancipează. Secol uriaș, auster și genial! E cum ar veni peste imperiu democrația - sau cum a venit peste noi, cu zece ani în urmă, tot democrația. Zici democrație, zici failibitate... Prin urmare, urmează contradicția dintre austeritatea lui Octavianus
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci perceptive și intelective, unde se sublimează toate pragurile de senzitivitate existente și toate nivelurile de înțelegere precedente, unde se cuibărește, încă înfășurat în sine însuși, întregul potențial al gîndirii noastre totale - o gîndire dezlimitată, orbitoare, aptă să ne conecteze cu iuțimea fulgerului la întreaga lume însuflețită și la taina vibrantă a universului. În fond, dacă în acest „miez ascuns” rezidă poate sensul ultim, experiența „centrală” de care vorbește dintotdeauna poezia veritabilă, acest adevăr ar trebui
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
să mor alături de el. — Mă bucur că ai venit. Cu un nod în gât, Tokichiro îi întinse mâna vechiului său prieten. Nenumărate emoții învăluiră mâinile încleștate ale celor doi. Armura lui Inuchiyo era splendidă. De la penele lăcuite până la șireturi, strălucea orbitor, nou-nouță. Pe spate avea prins un stindard cu blazonul reprezentând un boboc de prun. — Îți stă minunat, comentă Tokichiro, cu admirație. Dintr-o dată, se gândi la Nene, pe care o lăsase în urmă. Dar își sili gândurile să revină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
altă intenția decât de a-i recompensa binecuvântările și norocul. Devotamentul lui, însă, începu în cele din urmă să atragă obiecții din partea celorlalți. Îl acuzau că era înfumurat și-și dădea aere. Indiferent ce făceau sau discutau, rafinamentul lui strălucea orbitor în ochii tuturor. O asemenea atitudine nu le convenea servitorilor acelui clan provincial, care începură să se plângă de el: — E de-a dreptul îngâmfat. — Nu-i decât un parvenit. Evident, aceste nemulțumiri au ajuns la urechile lui Yoshigake. Munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de însuflețirea acelui oraș nou de-ți lua ochii, cu nisip argintiu așternut pe drumul care ducea la poarta castelului, treptele de piatră, făcute din blocuri enorme, pereții tencuiți și furniturile de metal brunat. Și dacă priveliștea era într-adevăr orbitoare, grandoarea donjonului cu cinci niveluri întrecea orice descriere, privind fie de pe lac, fie de pe străzile orașului de jos sau chiar din curtea castelului propriu-zis. — Hideyoshi, ai venit, răsună glasul lui Nobunaga de după ușa glisantă închisă. Camera, în mijlocul tuturor lacurilor aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
providenței. Călătoria mea acolo e pur și simplu ultima șansă. Dacă nu mă întorc viu, știi ce urmează. Nimic decât forța. Se ridicară. Țipătul ascuțit al unei păsări se auzea de peste vale, dinspre apus. Frunzele roșii din direcția aceea erau orbitoare. Cei doi coborâră în tăcere colina, îndreptându-se către tabără. Spectrul morții - și al despărțirii iminente umplea atmosfera după-amiezei pașnice, plutind tăcut în gândurile celor doi buni prieteni. — Kanbei. În timp ce cobora cărarea îngustă, în pantă, Kato Danjo privi înapoi. Posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
război civil se sfârșise. Astfel, a-l ajuta pe Katsuyori să îngenuncheze cu forța trupele clanulu Oda, sau a plănui vreo soluție sigură, era cu neputină. Clanul Takeda fusese întemeiat cu secole în urmă, iar numele lui Shingen strălucise prea orbitor pe cer: Katsuyori n-avea să cerșească, la picioarele lui Nobunaga, capitularea. Takeda Katsuyori avea o voință puternică și cunoștea sentimentul rușinii. Printre oamenii de rând din provincie, se auzeau glasuri spunând că guvernul intrase în declin de pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-se prin mulțimea de oameni, se îndreptă spre copacul sub care Nobutaka își înălțase stindardul. Înconjurat de statul său major, Nobutaka stătea așezat pe taburetul de campanie, ținându-și mâna streașină la ochi pentru a și-i feri de strălucirea orbitoare a apei. Dintr-o dată, se întoarse și îl zări pe Hideyoshi care alerga spre el, strigând din mers. De îndată ce-l văzu, pe Nobutaka îl cuprinse un sentiment de recunoștință. Era un servitor pe care tatăl lui îl instruise ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dintr-un cor și câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent favorurile seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător cu viola din serviciile bisericești și avea hainele brodate cu modele apusene și tivite cu dantelă, armonizate orbitor cu un kimono japonez tradițional. Publicul era impresionat și fascinat. Nu încăpea nici o îndoială că ceea ce îi plăcea omului de rând le putea face plăcere și marilor seniori și samurailor. — Senior Nobuo, Seniorul Ieyasu spune că i s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]