1,646 matches
-
în care apărea Constantin Copronimul, „zis Căcacea, că cum îi era numele, așa-i puțiia și viața”. Sau aceasta, care privește cu un ochi înapoi, către marea pasiune a lui Nabokov, și cu altul înainte, către aripile de fluture ale Orbitorului: „Tatăl lui Blecher era entomolog amator, aflu dintr-o carte înduioșătoare, Serenada zadarnică, a Mariei Ghiolu, cea din Jurnalul lui Sebastian. Nu aflu prea multe alte lucruri.” (p. 391) În sfârșit, tot o informație cu mare putere de iradiere e
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
vedere judecând lucrurile așa. Literatura. Nimeni nu s-a întrebat cum de un autor care poate să se flageleze, zi de zi, atât de violent, mai găsește puterea de a scrie, în exact același interval de timp, Aripa dreaptă din Orbitor. Căci perioada în care masochismul lui Mircea Cărtărescu atinge apogeul coincide, fără vreun decalaj, cu munca răbdătoare la ultimul volum al teribilei sale trilogii. Și ca simplu exercițiu de stil, tot e greu. A-l pune însă în practică presupune
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
noastre prin paginile acestei cărți și pagini noi necontenit îi adăugăm. Ce suntem în cartea aceasta? Suntem litere, înțeles, autori și dictare, deodată. Iar pentru orice minte ce-ar vrea să-l pătrundă, înscrisul cel viu din cartea cât lumea orbitor rămâne. Arzător. Precum soarele care brusc ți-ar pătrunde în creier.
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
șarm caragialesc, mustața îi lipsește și pălăria dată pe ceafă, intră în atenția a două femei care și-l dispută. Bertha (Dominique Sanda) și Lissy (Dana Vavrova) aparțin aceleiași bresle, una este o damă de companie trăind într-un lux orbitor, cealaltă are aceeași lucrativă meserie, dar pe câteva trepte mai jos, cântând în localuri. Ea îl rafinează pe Rosenemil pe care o lovitură norocoasă îl proiectează în lumea „bună” din care face parte Bertha, devenind amant en titre al amazoanei
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
a ieșit, cu vreo două luni înainte de revoluție, prima mea carte de proză, Nostalgia. Dar despre modul complex, de multe ori paradoxal în care cenzura a funcționat în România rămâne încă să se scrie. Unde, în ce locuri ai scris Orbitor? Fiind un roman total, un arhi-roman, îmi închipui că a călătorit mult, deși bănuiesc că știe bine și blocurile bucureștene. Am început să scriu la ceea ce avea să devină trilogia Orbitor la București, cred că prin 1992 (mi-ar trebui
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
să se scrie. Unde, în ce locuri ai scris Orbitor? Fiind un roman total, un arhi-roman, îmi închipui că a călătorit mult, deși bănuiesc că știe bine și blocurile bucureștene. Am început să scriu la ceea ce avea să devină trilogia Orbitor la București, cred că prin 1992 (mi-ar trebui jurnalul ca să spun exact), dar cele câteva zeci de pagini ale primului manuscris nu aveau nici o legătură cu cartea. Am reînceput după câteva luni, iarna, și de-atunci n-am mai
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
nimeni. De la atâta scris, penița mi s-a cam tocit și rezervorul stiloului nu mai e acum atât de plin, dar mă ține încă în viață speranța de a mai scrie cândva o carte adevărată, care să poată sta alături de Orbitor, Nostalgia sau Levantul... Ți-o doresc din toată inima și sunt sigură că va „bate la ușă“, cum mi-a spus mie Radu Paraschivescu. Dar rămânând la Orbitor: ce nu s-a spus despre el? Tu, dacă era romanul altcuiva
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
a mai scrie cândva o carte adevărată, care să poată sta alături de Orbitor, Nostalgia sau Levantul... Ți-o doresc din toată inima și sunt sigură că va „bate la ușă“, cum mi-a spus mie Radu Paraschivescu. Dar rămânând la Orbitor: ce nu s-a spus despre el? Tu, dacă era romanul altcuiva, ce-ai fi spus despre cartea asta? Orbitor nu este încă văzut ca o carte unitară, el a fost discutat exclusiv în cronici de întâmpinare, chiar dacă unele destul de
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
toată inima și sunt sigură că va „bate la ușă“, cum mi-a spus mie Radu Paraschivescu. Dar rămânând la Orbitor: ce nu s-a spus despre el? Tu, dacă era romanul altcuiva, ce-ai fi spus despre cartea asta? Orbitor nu este încă văzut ca o carte unitară, el a fost discutat exclusiv în cronici de întâmpinare, chiar dacă unele destul de extinse și de comprehensive, unde fiecare volum a fost citit ca o scriere independentă. E foarte greu să scrii despre
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
în cronici de întâmpinare, chiar dacă unele destul de extinse și de comprehensive, unde fiecare volum a fost citit ca o scriere independentă. E foarte greu să scrii despre orice carte în două coloane de revistă, dar cu atât mai mult despre Orbitor. Vitalie Ciobanu spunea că deocamdată cartea „iese în afara spațiului vizual“, ca o construcție de care ești încă prea aproape. Nenumărate detalii ale cărții, unele esențiale, nici măcar n-au fost menționate vreodată. Mulți critici, de fapt, chiar și cu bunăvoință, nu
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
se povestește nu se mai scrie, e una dintre cele mai persistente (și mai justificate) superstiții ale scriitorilor. Voi împlini anul acesta 54 de ani. {i pentru mine, cum scria Hölderlin, „aprilie și mai și iunie s-au dus“. Cu Orbitor am ajuns, cred, pe vârful dealului meu personal și pot acum privi de jur-împrejur cu mai multă limpezime. Chiar și dacă de-acum încolo voi coboră, n-o să am nici un regret, pentru că am atins o clipă cerul cu palma, și
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
în Țările de Jos, în cotidianul central De Volkskrant, cu un tiraj de aproape 300.000 de exemplare, un interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu. Unul dintre motive este fără îndoială traducerea recentă în limba neerlandeză a primului volum din trilogia Orbitor, sub titlul De Wetenden („Știutorii", ca și în cazul ediției germane). Traducerea, apărută la prestigioasa editură De Bezige Bij din Amsterdam, i se datorează lui Jan Willem Bos care, pe lîngă traduceri din importanți scriitori români precum Norman Manea, Ana
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
realităților românești, Olaf Tempelman aduce precizări binevenite, de la aprecierea performanței traducătorului de-a transpune în neerlandeză limba „explozivă, vaporoasă, virtuoasă" a scriitorului pînă la detalii despre epoca ceaușistă. În cîteva rînduri autorul interviului reia și aprecieri ale criticii germane despre Orbitor, de pildă pe cea în care proza lui Cărtărescu e sintetizată astfel: un Proust în trecere prin filmele lui Kusturica. Deși, ca în orice interviu literar, primul plan îl ocupă discuțiile despre traiectoria literară a scriitorului - de la perioada debutului și
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
o tranziție către un spațiu prețuit prin faptul că îi îngăduie o confruntare cu structura livrescă. E mai curînd o odihnă, o relaxare decît o retrospecție. Imaginea unor păsări e tratată somptuos-decorativ: „Da, voi, / păsări de sus, / vulturi măreți, albatroși orbitor de albi, / corbi întunecați, ciori de ceață, / mărunte vrăbii, sturzi aurii, - / da, li se mai face foame și stemelor" (Păsări). Drumul contemplației tinde a se desfășura dinspre impresia estetică spre realul vegetal și meteorologic. Dar merele care încep să putrezească
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
să-l salute. - Plec din Yokosuka, bătrîne! Mă întorc pe o navă!, a fost primul lucru pe care îl spuse. Formația îi acoperi formula de salut - un cvartet de japonezi care-i imitau pe Beatleși, în costumații de-un alb orbitor, cu franjuri. James, îmbrăcat în civil, stătea la o măsuță și se uita țintă la ei, nepăsîndu-i de nimic altceva decît de spectacolul lor, și Bill pocni o alună aproape de gura lui căscată. (Fragment din romanul Arborele de fum, în
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
apusul Europei. Dar consider firesc ca tinerii orchestranți, cei mai valoroși tineri muzicieni proveniți din liceele de muzică, din conservatoarele țării, să nu servească - zeci de minute în șir - drept simplu grup de probă util fixării luminilor în tirul spoturilor orbitoare ale reflectoarelor. Voi atrage atenția asupra participării cu totul speciale a tinerilor instrumentiști membri ai Orchestrei Naționale de Tineret, ansamblu condus de această dată de dirijorul Horia Andreescu. S-a cântat cu un entuziasm contaminant, cu o acuratețe pe care
O selecție promițătoare pentru „Eurovision Young Musicians 2010“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6425_a_7750]
-
are o pondere mai mare. De când traduc, simt o afinitate deosebită cu Dan Lungu, probabil și pentru că suntem de aceeași vârstă, dar și pentru că i-am tradus deja trei cărți. Dar m-am simțit încărcată cu multă energie pozitivă traducând Orbitor de Mircea Cărtărescu... Până la urmă cred că cel mai mult contează calitatea textului. Acum, de pildă, traduc Groapa de Eugen Barbu, care îmi oferă mari satisfacții. Dar mi s-a întâmplat să și refuz unele propuneri ale editorilor. Acum am
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
cu el am fost prieten bun și am regretat foarte mult dispariția lui prematură. Îi cunosc personal pe mulți dintre scriitorii contemporani și mă bucur că sunt în relații de prietenie cu Mircea Cărtărescu, pentru că lucrez de câțiva ani la Orbitor, al cărui prim volum a apărut în Olanda în 2010, volumul doi urmând să apară anul acesta. * De cele mai multe ori, cărțile pe care le-am tradus au fost propuneri făcute de mine editurilor. Un caz spectaculos a fost chiar Orbitor
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
Orbitor, al cărui prim volum a apărut în Olanda în 2010, volumul doi urmând să apară anul acesta. * De cele mai multe ori, cărțile pe care le-am tradus au fost propuneri făcute de mine editurilor. Un caz spectaculos a fost chiar Orbitor. Încercam de câțiva ani să găsesc o editură dispusă să publice trilogia, dar toate dădeau înapoi când aflau că e vorba de 1480 de pagini. Apoi a apărut în Germania traducerea lui Gerhardt Csejka a primului volum, care a fost
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
larg, literatura ca document de existență”. Bun. Suspicios cum sunt, înainte să citesc în întregime cartea, am deschis-o la paginile de cuprins. Antepenultimul studiu de acolo se numea Postmodernismul lui Mircea Cărtărescu între teorie și practică. Cu aplicații la «Orbitor». (Goldiș nu se referă la el nicăieri în cronică). Sigur că m-a interesat și sigur că nu m-am putut abține să-l răsfoiesc. Titlul nu-mi plăcuse deloc. Cât privește conținutul, recunosc, am emis în gând, înainte de a
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
fost modelele care, prin prestigiul lor, au frânat înaintarea multor autori către o atitudine postmodernă. Cel mai important este modelul Nichita Stănescu. Poetul trăia încă și era frecventat de aproape toți tinerii optzeciști, atrași de el ca de o lumină orbitoare. Poezia sa era știută pe dinafară, iar omul avea o charismă unică. Ultimul dintre marii moderniști ai secolului, el impunea nu numai propria sa lume poetică, ci și pe aceea a lui Arghezi sau Ion Barbu, cu irezistibila lor vigoare
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
din cuvinte se lasă, preț de câteva rânduri, furată de un miraj în fond la fel de înșelător ca și acela care l-a atras pe Mircea Cărtărescu preț de câteva paragrafe. Altminteri, studiul cu pricina reprezintă o analiză pertinentă a romanului Orbitor, caligrafiată cu farmec, argumentată mobil, fără erori și fără spectacol, și, în sfârșit, condusă către o concluzie plauzibilă. Romanul ar conține urme de postmodernism, dar, scrie Sanda Cordoș, numai urme. Sensul soteriologic primează. Oare la Pynchon sau Barthelme, luați la
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
osos în palmă, îi dădu un brânci, cu ură, și văzu în fața ochilor - fără a-și putea explica cum - zbaterea rapidă a unei păsări monstruoase, cu aripi negre. Fu o imagine bruscă și scurtă. Un fâlfâit de aripi întunecat și orbitor, o cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de balustradă. - Delia! strigă aplecat spre
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
27 de ani a ales calea morții. La stația de metrou Eroilor, în dimineța zilei de duminică, oamenii aveau să fie martorii unui gest disperat. Un băiat s-a aruncat în fața metroului. Strigate neputinciose, un claxonat puternic și o lumină orbitoare a farurilor au fost ultimele lucruri trăite de Ionescu Marius, care a sfârșit tăiat de metrou. A urmat o durere surda, o tăcere șocată a oamenilor ce au fost martori. Reprezentanții ISU București au declarat că bărbatul a fost tăiat
Ultimul mesaj dureros al tânărului care s-a sinucis la metrou () [Corola-journal/Journalistic/44197_a_45522]
-
se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci perceptive și intelective, unde se sublimează toate pragurile de senzitivitate existente și toate nivelurile de înțelegere precedente, unde se cuibărește, încă înfășurat în sine însuși, întregul potențial al gîndirii noastre totale - o gîndire dezlimitată, orbitoare, aptă să ne conecteze cu iuțimea fulgerului la întreaga lume însuflețită și la taina vibrantă a universului. În fond, dacă în acest „miez ascuns” rezidă poate sensul ultim, experiența „centrală” de care vorbește dintotdeauna poezia veritabilă, acest adevăr ar trebui
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]