403 matches
-
celui prăbușit reintegrarea în ritmurile eterne, în "firele prafului cosmic care o dată/ o singură dată fuseseră Eu" aceeași Șansă exclusă. În Missa solemnis, semnele acestei reintegrări în originar se înmulțesc vizibil, în așa fel încât, începând cu această carte, vocația orfică a lui Mihai Ursachi nu mai poate trece neobservată (Comentând unele dintre "armoniile profunde" ale acestei cărți, un alt reprezentant al grupului orfic, Dan Laurențiu, nota cu exactitate "Vocația orfică a poetului, de reintegrare prin strălucita extincție în regnurile naturii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
semnele acestei reintegrări în originar se înmulțesc vizibil, în așa fel încât, începând cu această carte, vocația orfică a lui Mihai Ursachi nu mai poate trece neobservată (Comentând unele dintre "armoniile profunde" ale acestei cărți, un alt reprezentant al grupului orfic, Dan Laurențiu, nota cu exactitate "Vocația orfică a poetului, de reintegrare prin strălucita extincție în regnurile naturii, de restabilire a echilibrului cu universul, a celui care o clipă s-a rătăcit de el, contestându-l"). Din moment ce destinul protagoniștilor acestor istorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vizibil, în așa fel încât, începând cu această carte, vocația orfică a lui Mihai Ursachi nu mai poate trece neobservată (Comentând unele dintre "armoniile profunde" ale acestei cărți, un alt reprezentant al grupului orfic, Dan Laurențiu, nota cu exactitate "Vocația orfică a poetului, de reintegrare prin strălucita extincție în regnurile naturii, de restabilire a echilibrului cu universul, a celui care o clipă s-a rătăcit de el, contestându-l"). Din moment ce destinul protagoniștilor acestor istorii revelatorii concepute de poetul Mihai Ursachi pare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în raport nu doar cu romantismul, ci și cu simbolismul, suprarealismul, urmărindu-se și receptarea critică în context românesc. Biografia, socotită importantă doar în măsura în care are un rol în formarea conștiinței poetice, va fi aproape neglijată. Capitolele Mitul poetului, Periplu, Inițiere orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual parcurs de Novalis. Cu o solidă bază teoretică, V. acordă o mare atenție concepției filosofice, făcând asociații originale (Dialectica spiritului: rațiune și intuiție, Filosofia poetică, Farmecul fragmentului, Novalis și Fichte, Idealismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
încadrată de o comparație repetată (Numai poetul, / Ca păsări ce zboară/ Unde păsări ca el / Sentrec în cântări.), cu funcție estetică dublă. Pe de o parte, această comparație reliefează motivul păsării, asociind și poetului simbolismul zborului și al cântecului (motivul orfic). Pe de altă parte, ea înscrie întreaga existență a poetului întro sferă a perfecțiunii, întrun univers armonios, integrator. Destinul întru Absolut al poetului contrastează astfel, încă o dată, cu soarta efemeră a omului muritor, al cărui blestem este dizarmonia, neodihna, alteritatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și rimă împerecheată), în opoziție cu unicitatea poetului nepereche, cu originalitatea creației sale (versuri libere). Aceasta reeditează mitul orfic (frecvent în lirica eminesciană), fiind definită subtil ca idee poetică, ivită în ramurile gândului, închisă în cântec nepământean. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că poezia Numai poetul... sintetizează principii estetice și toposuri specifice imaginarului poetic romantic, întro viziune originală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trebui, semnalând astfel că poezia pentru care optează Ion Barbu este cea modernă, figurată prin metaforele cântec încăpător și lauda grădinii de îngeri. Imaginarul poetic este structurat acum pe comparații dezvoltate, exprimând ideea unei poeziicântec care reeditează geneza universului. Motivul orfic, concretizat întro imagine sinestezică, reliefează capacitatea poeziei moderne de a surprinde totalitatea lumii și complexitatea trăirilor umane: Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Enunțul final sugerează forța demiurgică a poetului modern ce creează noi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
strînse sub umbra blestematei numită Militia Cristi nu au suferit niciodată de rușine, cinste, bună cuviință sau adevăr! În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu- lat scrierea Omiliile clementine, care prezenta teologia orfică sau getică după legea adevărului și nu după făcătura grecilor, unde înțeleptul Orfeu lasă spre luminare o cosmogonie. ce ne prezintă facerea lumii astfel: ,,Astfel, primul Ou care a fost vreodată făcut, fiind încălzit treptat de către Făptura Vie din el
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o mare cantitate de detalii și, astfel, o involuție a ideii, ce distruge orice individualitate a impresiei [s.n.]12. Eureka da expresie năzuinței lui Poe de a construi "un poem al universului", o operă completă, care să ofere o "explicație orfica a Terrei", cu ar spune Stéphane Mallarmé13. Reflecțiile sale asupra "universului material și spiritual" (the material and spiritual Universe)14 se află într-o legătură strânsă, cu teoria să estetică, iar acest lucru presupune să înțelegem spațiul, pe care poemul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
redobândească apartenența lui organică la cosmos, pe care apoi să le creeze în cititor. Poezie și cunoaștere "Artă este, cu siguranta, o viziune mai directă a realității." Henri Bergson. În "Puterea cuvintelor", apologul, în care poetul american ajunge aproape de comprehensiunea orfica a lumii - "prin glasul meu am dat viața acestei stele neobișnuite" - "I spoke it [this wild star] into birth"1 - dar, mai ales, în "Revelația mesmerică", Edgar Poe sugerează că înțelegerea "angelica", i.e., poetica, cea în care omul, trecut prin
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și văzut, de oamenii obișnuiți. Ion Barbu însă vrea, ca și Mallarmé, ori Rimbaud, tocmai acest lucru: accedere, prin mijlocirea Verbului, la Realitatea Ultima, nu doar o aparentă înșelătoare. Avem de a face cu două ipostaze diferite ale aceluiași model orfic. Și Poe și Barbu știu că doar el, Poetul, poate călători în lumea de dincolo și să ne aducă, de acolo, lumină, armonia și ordinea ei, să le dea formă și, în felul acesta, o viață nouă. Orfeul poesc coboară
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
115, 118, 124, 125, 136, 151, 158, 159, 175, 176 odisee, 160 Oinos, 81 om, 28, 56, 59, 70, 73, 90, 105, 106, 149, 152, 160, 182 opera, 21, 32, 105, 125, 132, 134, 136, 140, 146, 150, 171, 183 orfic, 177 original, 23, 47, 71, 73, 87, 89, 100, 101, 116, 120, 126, 137, 156, 167, 181, 182 Ostrom, John Ward, 18, 203 P percepție, 53, 62, 82, 134, 142, 172 Phaedrus, 79, 86, 107, 204 Philippide, Alexandru, 13, 40
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
E. Jung); * Un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea însăși (G. Durkheim și Școala funcționalistă); * O formă de transmitere a unei revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la cei moderni, de la orfici la poeții romantici ai secolului al XIX-lea, de la filosofi precum Plotin sau W. Schlegel la istorici ai religiilor precum M. Eliade sau W.Otto).8 "Categorie a imaginarului"9 , mitul reprezintă un spațiu dublu, "spațiul de jos și spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca o corabie naufragiată ori ancorată într-un port „și prea obosită să mai simtă chemarea mării” (De altfel). Odată cu trecerea timpului se observă că poetul glisează dinspre modelul Ahile către cel al lui Ulise, asumându-și pe parcurs paradigma orfică: „Ce mult îi semănam, de-acum / O, și cât mi se părea de străin”. Volumul Rouă medievală (1996) se deschide, dantesc, cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o noutate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o noutate, preferință pentru cuvântul învechit („novembre”, „inemi”). SCRIERI: Nordice, București, 1971; O tăcere adaos, pref. Mihai Beniuc, București, 1975; Poeme, București, 1977; Solăria, București, 1982; Oră de taină, Oradea, 1997. Repere bibliografice: Dan Mănucă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
de sinucidere a fost statuată de către primii filozofi europeni, În special de Platon și descendenții săi. Mai mult: Există și câteva categorii umane a căror etică presupune o anumită aversiune față de sinucidere, cum sunt, de exemplu: evreii din Vechiul Testament, budiștii, orficii, dar și În cazul lor există un număr destul de mare de excepții admise și justificate și nici un principiu de neclintit 12. Paul-Ludwig Landsberg constată că problematica morală apare acolo unde există un spațiu al ispitei. Doar tensiunea interzisului, a actului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Indiferent de registrul adoptat, exercițiul imaginarului trădează la D. un amestec de umilință și orgoliu care duce la însingurarea pe „insula nimănui”. Poemele, trecute prin vama solitudinii, au o tonalitate difuză, cețoasă, scrise fiind ca pentru sine. Credința în puterea orfică a cuvântului („Un acoperiș plin de îngeri, un pustiu sub cer, / doar cuvântul ieșit pe fereastră ca un bărbat / prins în adulter / spintecă bolta și se răstignește pe cruce iubit.”) îl determină pe poet să se confeseze psalmodic, parcă de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
s-a dovedit, un poem de Lamartine. CÎrlova particularizează prin jalea lui dulce și plăcerea pe care o pune În singurătate această vale a plîngerii literare. Poezia este o petrecere Într-o singurătate populată cu rîuri murmurătoare, filomele și păstori orfici. Gustul romanticilor pentru marile panorame Îl aflăm și la CÎrlova, mai puțin priveliștile alpine sălbatice. Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemurire zboară, ce el i-o pregătește: În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită, În pieptu-i e altarul pe care e slăvită Aleasa frumusețe ce el a-nvrednicit.” Mitul orfic, vizibil În poemul citat, se pierde la Heliade Într-o savantă mitologie creștină În care viziunea căderii este sistematic urmată de aceea a ascensiunii, zborului. LÎngă funcția creatoare, există și funcția recuperatoare a poeziei. Ea trebuie să re-măduleze universul și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală, efectuează el însuși unul - de data aceasta, în urma unei intense concentrări. Ca un șarpe schimbând piei după piei, lirica barbiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
44; Marin Sorescu, „Columne”, R, 1966, 4; Martin, Poeți, I, 85-91; Dumitru Micu, „Poemele transhumanței”, GL, 1968, 29; Ion Dodu Bălan, Condiția creației, București, 1968, 40-46; Damian Necula, „Poezii”, VR, 1969, 10; Cornel Mihai Ionescu, Dino Campana - Cânturi și memorie orfică, RL, 1970, 43; Romulus Dianu, „Poezii”, ATN, 1971, 7; Streinu, Pagini, III, 31-33; Paul Emanuel, Între cotidian și metafizic, LCF, 1972, 14; Romul Munteanu, „Întâlniri cu scriitori italieni”, „Scânteia”, 1972, 9 167; Laurențiu Ulici, „Migdalul înflorit a doua oară”, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
i) un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea Însăși (E. Durkheim și școala funcționalistă); j) o formă de transmitere a unor revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la cei moderni, de la orfici la poeții romantici ai secolului al XIX-lea, de la filosofi precum Plotin sau W. Schlegel la istorici ai religiilor precum M. Eliade sau W. Otto). Această poziționare culturală aparte ne ajută să Înțelegem de ce referirile la mit abundă (și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
departe cultural și cu atât mai puțin estetic. El este de ordin sacru, mistic și magic. Creația poetică este eminamente divină, zeii inspiră, transmit darul poetic, revelează, dictează (ex. Homer - „Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul” Iliada). Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice, nedivulgabile. Caracterul lor secret presupune obscuritate, stil enigmatic
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
este absorbit în somnul luminat de „crini opheliali” și „stele moi”, în legănarea matern-erotică a apelor. Înscrisă în fibra cea mai tăinuită a ființei, funesta mireasă este „lacul vechi din noi”, „piatră de sânge”, gata să intre în rezonanță cu „orficul tumult” al curgerii fără întoarcere. Tot ea deschide însă porți spre „lobi de albă lume”, ca un prag spre o lume mai înaltă. Melancolia acompaniază discret abandonul, un suflu tragic se insinuează în atmosfera mistic-liturgică și moartea ia dimensiunile unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]