389 matches
-
autenticului umanism. Pe mapamondul cartografiat de N. Moraru, teritoriul american este bântuit de "slujitori cunoscuți ai imperialismului", dintre care se detașează, prin "instincte zoologice", "anarhistul pan sexual Henri Miller". La antipod, universul sovietic este marcat de o armonie care domesticește, orfic, natura umană. Anatomia punerii în scenă nu este una gratuită și Republica Populară Română încearcă, nu fără succes, să aclimatizeze un ritual de celebrare a relației privilegiate dintre comanditar și intelectualul "progresist": "Numărul premiilor Stalin acordate pentru activitate științifică, literară
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
au dus/ In Siberii de gheață”) -, închinat destinului tragic basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a susține cele afirmate mai sus. . „Organic legată de poezia eminesciană”(Eugen Simion), înscrisă pe linia de aur Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, neoromantică, orfică, metafizică sau mesianică, inconfundabilă prin unitatea tematică și stilistică, prin frumusețea și puritatea de cristal, prin extraordinara lumină și blâdețe, prospețime și grație, prin aplecarea spre arhetipurile ancestrale ca și prin uimitoarea modernitate, lirica sa este indubitabil cea mai cântată
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
inconfundabil, purtând marca Vieru. Un poem de tinerețe - Cu sângele, cu dorul - vorbește despre această subtilă alcătuire a eului său poetic („M-am amestecat cu viața,/ Ca soarele cu dimineața,// M-am amestecat cu dorul,/ Ca sângele cu izvorul”), tentația orfică -cântecul, sinonim cu poezia - fiind dublată ulterior de cea mesianică („Cineva sus pe coastă,/ Spală lacrima lunii/ Cu lacrima noastră”- Izvorul). Poet prin excelență al mamei, el dezvoltă ca nimeni altul această mare temă în lirica română contemporană, încărcând-o
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Leo Butnaru Oul orfic Colindând coloniile romane tânărul Hristos fredona pasaje din Iliada și Odisseia (cu memoria sa divină atotținătoare-de-minte era imposibil să nu le cunoască pe dinafară) la câte vreun popas cu vreun vârf de ram cu vreun vreasc pe colbul mesopotamian încondeind
Leo Butnaru by Leo Butnaru () [Corola-website/Imaginative/10368_a_11693]
-
vreun vreasc pe colbul mesopotamian încondeind X-uri Y-greci și alte necunoscute din teoriile lui Pitagora (...,spaima" tuturora...) - semizeu ce viețuise cu câteva secole (peste cinci) mai înainte... Odată junele Isus luă aminte în mod osebit la mitul cu oul orfic pe care într-un dens asfințit de soare agitat chiar avusese a-l vedea cum se împurpurează a dramatică dintâie prevestire pascală de neevitat... Cândva ...când eram foarte tânăr și eram un cimitir de poeme nenăscute... Mai mult Miezi de
Leo Butnaru by Leo Butnaru () [Corola-website/Imaginative/10368_a_11693]
-
în secolul al V-lea î.Hr. Deși Orfeu este văzut în mitologia elenă clasică, datorită originii sale apolinice, în opoziție cu adepții lui Dionysos, mitul său a influențat misterele dionisiace, în care zeul este dezmembrat, pentru a învia ulterior. Sectanții orfici l-au văzut de fapt pe Orfeu ca preot și inițiator al cultului lui Dionysos Zagreus și nu în postura de cântăreț. Orfismul a dat naștere multor opere lirice rămase anonime pentru a sugera propria vechime. Lui Herodot îi este
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
acestora este atît de îndepărtată și atît de bine asimilată, încît e aproape irecognoscibilă. Aș numi aici Biblia, Eminescu, Rilke, Trakl. Într-un fel, el e mai original, pentru că scrie altfel decît toți poeții generației sale. El scrie o poezie orfică de incantație sonoră. Există un ritm obsedant în versurile lui de parcă o muzică îi cîntă în creier. El este un poet pentru care creația este mister. El repune în drepturi metafizica. Este și un poet oracular; un critic literar l-
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
interludiu pînă la faza cea mai recentă a creației lui Val Gheorghiu, să o numim faza marilor pînze decorativ- simbolice, vaste și exaltate cromatic unde domină roșuri sîngerii și albastruri astrale, griuri calde și suprafețe tratate cu o impresionantă disponibilitate orfică și o insațiabilă poftă de a picta modern sugestive fresce pe pereții edificiilor noului mileniu, apelul la memoria recuperatoare vrea să infirme observația că istoria funcționează eficient doar la nivelul înregistrării șirului nesfîrșit de ingratitudini. Ideea Ușilor celebre, ușilor umile
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
sau Hipta, semnificând a șaptea treaptă a teogoniei și, în același timp, a inițierii orfice. Fiul acestei zeițe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Axiokersos, Orfeu, Rhesus și Zalmoxis. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în ceremonii în ipostaza unui taur. Acest sacrificiu era celebrat ca hierogamie pe treapta a șaptea a creării universului. Numele Sabazios, atribuit de greci lui Dionis sau lui Zeus, este probabil de origine frigiană
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
dintr-o îmbinare a calităților lui Helios și Chtonos-Dionis, e important pentru înțelegerea orfismului și a misterelor eleusine. Ca în cadrul acestora, adeptul lui Sabazios își află izbăvirea la traci în mod individual, prin ritualuri inițiatice. Diferită de doctrina metempsihozei la orfici e credința tracilor într-o înviere reală prin Sabazios, implicând atât nemurirea sufletului cât și cea a trupului. Din legătura lui Sabazios cu Zeița Mamă se naște primul preot al cultului trac, identificat cu regele trac Rhesus, cu Orfeu și
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
un rol inițiatic asemănător celui al misterelor de la Eleusis, cu care erau dealtfel înrudite atât formal cât și prin concepțiile eshatologice. De multe ori, cercetătorilor le este greu să facă o distincție clară între ritualurile orfice și misterele dionisiace. Astfel, orficul este condus în lumea de apoi de "bacchoi" (entuziaști) și mistagogi. Chiar imnurile eleusine aduse zeiței Demetra, datate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (terminus post quem), erau atribuite lui Orfeu. Cultul se pare că nu era unitar
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
adusă orfismului în acea perioadă. În Italia de sud, Tesalia și în multe alte regiuni din Europa de sud au fost găsite, tot în context sepulcral, lamele de aur cu inscripții esoterice, destinate vieții de apoi, care au fost atribuite orficilor. Se presupune că orfismul a exercitat și mai târziu, în imperiul roman, o anumită atracție asupra maselor, asemănătoare cu cea a altor culte orientale de factură mistică despre care se știe mai mult, de exemplu a mitraismului. Elementele orgiastice ale
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Platon, acesta din urmă acordând sufletului ca instanță etică un loc central în gândirea sa. Platon preia însă foarte selectiv elemente orifce în dialogurile sale, considerând bunăoară viziunile mistagogilor de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent pragmatic. Religia orficilor preia în mare parte temele cosmogonice ale mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și fiul lui, Dionysos. După așa-numita "Teogonie rapsodică" a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos și Eter Oul Cosmic. Din acesta a ieșit puterea vitală, întruchipată de hermafroditul Phanes (numit și Protogonos sau Ericapaios), care a născut-o pe Nyx (Noaptea), cu care i-a creat apoi pe Gaia
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Phanes și a dobândit în acest fel puterea asupra întregii lumi. Phanes întrunea în propria ființă atât prinicpiul masculin Dionysos, care însuflețea universul, cât și principiul feminin Metis, întruchiparea cunoașterii și a luminii. Cu fiica sa Persefona-Demetra, care e la orfici o ipostază a zeiței Rhea, Zeus l-a zămislit pe Dionysos Zagreus, care a fost menit a fi stăpânul lumii. Această stăpânire era însă râvnită și de titani, care, instigați de Hera, l-au ademenit pe tânărul Dionysos cu jucării
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare la cult sau la principiile etice și filosofice ale orficilor. În orășelul calabrez Vibo Valentia, numit Hipponion în antichitate, au fost găsite cele mai vechi lamele de aur cu texte orfice, datate aproximativ în anul 400 î.Hr.. Ele conțin o descriere a lumii de apoi și enumeră normele de conduită
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
descriere a lumii de apoi și enumeră normele de conduită a sectanților, confirmate de majoritatea izvoarelor. Lângă "casa" lui Hades se află, conform acestui text, un izvor umbrit la dreapta de un chiparos alb, la care se răcoresc umbrele morților. Orficul nu are voie să se apropie de acest izvor, ci este nevoit să aștepte în coborârea lui până va ajunge la "Lacul amintirilor". Pentru a îndupleca pe paznicii acestui lac să îi permită să bea din apa aceasta miraculoasă, adeptul
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
am să pier; dați-mi de aceea degrabă apă rece, din cea care curge din "Lacul amintirilor"". Asemenea instrucțiuni practice pentru viața de apoi se găsesc și la pitagoreici. În finalul "Republicii", Platon interpretează conform credințelor mai vechi această credință orfică: nu pentru a-și aminti, ci tocmai pentru a uita bea sufletul din așa-numitul "Râu al nepăsării" (Lethe). El trebuie totuși să aibă o anumită măsură, căci bând prea mult ar uita totul și ar fi lipsit de izbăvire
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
rugămințile mamei, în care este invocat chiar și Orfeu drept văr al lui Rhesus, și îi permite acesteia să-l ducă pe regele trac într-o peșteră din munții Pangaion, unde acesta își continuă existența datorită Persefonei, devenind mare preot orfic și oracol al lui Dionis. Pseudo-Euripide subliniază natura divină a regelui după moarte. Nemurirea îi este însă conferită prin așa-zisul statut de "anthropodaimon", care implică o latură umană a celui venerat și în același timp despărțirea definitivă de lumea
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
mai trăiască la standarde comune...Motto-ul acestei compoziții poate fi căutat în conținutul poeziei simboliste „Excelsior” a lui Alexandru Macedonski, cu deosebire în ultima strofă a acesteia. Penultima piesă a ciclului grafic, „Muzica”, oferă o replică autentică a mitului orfic, evidențiind efectele benefice ale sunetelor armonioase, apte să îmblânzească chiar și o ființă primitivă - precum cea cu aspect diavolesc - ce ascultă cu mare atenție harpa la care cântă eroul compoziției. Structura dialogantă, dihotomică, este prezentă și aici prin intermediul poziționării celor
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
secund „Diavolul” menit să ispitească așezat pe un trunchi de copac, cu mâinile odihnindu-se pe o spadă. Lumina și armonia, ca atribute determinante ale civilizației, sunt contrapuse întunericului destructiv, întruchipat de copacul tăiat și de diavolul înarmat. Principiul civilizator orfic se manifestă ca un ferment dinamic, elegant și instructiv, în vreme ce principiul destructiv se prezintă static, amenințător și retrograd. Finalmente, planșa concluzivă a ciclului grafic analizat repune în discuție dimensiunea ascendentă, voluntară și competitivă a „Geniului creator”. Icar este înlocuit acum
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
cântecului”, “Regasire”, “ Credință”, sau sechela ori dezamăgirea care rămâne după acest contact cu realitatea “Întristare”, “Lacrima pietrei”, “Însingurare”, “Depresie”ș.a. Natură este percepută în planul al doilea că un fundal proiectiv al prefacerilor interioare ( “Peste marginile lumii”, “Adamclisi”,”Zori”, “Fragmant orfic” sau ca material de metamorfoza antropomorfica ( “Stare”, “Salcâmii copilăriei”, “Noaptea, “Eros”, “Copac orfic”) Elenă (Chițimia) Armenescu ne oferă o poezie densă în care unitățile poetice parcă se țin strâns mâna în mână. Structura”în rețea” este susținută de o exprimare
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
realitatea “Întristare”, “Lacrima pietrei”, “Însingurare”, “Depresie”ș.a. Natură este percepută în planul al doilea că un fundal proiectiv al prefacerilor interioare ( “Peste marginile lumii”, “Adamclisi”,”Zori”, “Fragmant orfic” sau ca material de metamorfoza antropomorfica ( “Stare”, “Salcâmii copilăriei”, “Noaptea, “Eros”, “Copac orfic”) Elenă (Chițimia) Armenescu ne oferă o poezie densă în care unitățile poetice parcă se țin strâns mâna în mână. Structura”în rețea” este susținută de o exprimare clară, fără echivoc, care se resimte sub influența poeților decadei a șasea (Nichita
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
povară/ Purtată în extaz că un elixir care te umple de viață/ Și cu a stelelor suflare îți înflorește pieptul, te înfioară.” (Sinaia Cota 2000). Foarte multe poeme închinate lui Orfeu - cel care închină poeme zeilor și muritorilor deopotrivă. Lirica orfica a acestei poete este remarcabilă. ■ CEZARINĂ ADAMESCU:,Un florilegiu contemporan într-un poem fluviu Antologia “Noul Orfeu”.
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]