5,945 matches
-
ruga să arătați ce v-a determinat, care a fost îndemnul să vă opuneți comunismului? P.Ch.: Desigur, convingerea că în suișul vieții se cuvine să fii consecvent cu propriul ideal, să-l păstrezi și să-l mărturisești. Nu este oricum orgoliu. Nu mă refer la relațiile cu cei din jur sau mai îndepărtați. Este vorba, în primul rînd de demnitate, îndemnul de a fi solidar cu tine însuți, de a nu renunța la scopul pe care ți l-ai propus în
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
pe unii intelectuali să se supună terorii comuniste, ci și acest sentiment respingător al sclaviei, a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită. De fapt, și la nivelul superior intelectualii erau supuși poruncilor, dar acestea erau mai subtile, neafectînd orgoliul, avînd un caracter mai degrabă teoretic. Oricum, destinele noastre au urmat celor două definiții ale demnității: la Petru Dumitriu o activitate continuă, cu rezultate care și în prezent sunt consemnate corespunzător; în ceea ce mă privește... o nedesăvîrșire. Dar rămîn cu
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet prea puțin cunoscut tocmai datorită personalității sale excepționale, lipsită de orice umbră de vanitate (nu și de orgoliu creator): George Almosnino (1936-1994). Antologia poemelor lui, Marea liniște, apărută anul trecut în colecția "Poeți români contemporani" a Editurii Eminescu a fost o revelație. Pînă atunci doar cîțiva prieteni apropiați, din generația lui, aveau încredințarea că Nino - cum i se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
emoționale și plastice. Poetul dă impresia a-și traduce tumultuoasa simțire în mai multe idiomuri: "!Fericit ca yoghinul în milenara pădure/ în vasul ales al ființei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ știi Nirvana cărnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinței: yoghin fericit:/ mai rezistă un perete subțire/ pieliță feciorelnică amară ca migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îți va
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
al unei democrații de acest tip poate să fie, și va fi - din exasperare - dacă nu se modifică ceva, iluzia că nu ne-ar putea salva decât mâna forte; prin urmare, din nou, un dictator. Deci, trebuie să renunțăm la orgoliul fără acoperire și să acceptăm - e vorba de Uniunea Europeană - un domn străin democratic și ferm. Cauza profundă a nereușitei noastre este aceea că suntem imaturi. Dacă exceptăm o scurtă perioadă de responsabilitate, măcar din secolul al XVI-lea încoace am
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
dau? S-o omor pe mama?" Gângavi și pleșcari, șmecheri cu pompă și nesimțiți cu rictus lombrosian, ei debordează de vitalitate doar când reporterii le plantează sub nas un microfon sau când lumina îmbătătoare a camerelor de televiziune le baleiază orgoliile inepte de mahalagii. Sub costumele excelent croite colcăie mitocănii multiseculare. Băgați până-n gât în afaceri murdare, traversează morocănos drumul de la piscină la jeepul de lux și de la restaurantul cinci stele la apartamentul cochet al amantei, plutind la ani lumină depărtare
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
unde se nasc sau aleg să trăiască și să moară celebrități ale artei a șaptea?! Freddy Buache - distins istoric de film și, multă vreme, director al Cinematecii din Lausanne - scria, în cartea pe care a consacrat-o cinematografului elvețian: "În orgoliul lor, unii ziariști elvețieni se iluzionează a vedea în Ursula Andress o Greta Garbo a noastră și în Jean-Luc Godard un fel de doctor Alfred Nobel. Pentru ei, cinematografia elvețiană contează doar prin celebrități. Pe de altă parte, pentru mulți
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
adun/ ocrotind magic sufletul tău se întoarce/ atît de lin// miracol această găsire a semnelor stînd/ sub semnul căderii sub vîsle/ de care-ți dai seama că sunt/ numai din ritmul larg ca de moară de vînt// văzduhul golit de orgolii și febre/ se lasă uimirii odihnei/ te simt transparent ferecat în capcana/ restului lumii agitînd restul lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și se sfîrșește" (semn). Nu
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
premiul Uniunii Scriitorilor - 1998), autoarea s-a ținut departe de ispita de a reveni în forță - cum se poartă sau cum s-a purtat multă vreme - cu un roman. Poveștile Monei - recent apărute la Editura Du Style - ar justifica, totuși, orgolii și aroganțe de romancier. Alcătuită din trei părți (Jurnal de vedere, Istanbul, mon amour, Visul Alzheimer), cartea oferă nu puține elemente de continuitate și coeziune. Cele trei "povești" - numite, ușor ironic, "simplă", "de dragoste" și, respectiv, "clinică" - au același personaj
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
virtuții. Apoi, se știe că excesul de virtute poate fi un viciu (căci creează dependență), iar excesul de asceză - un păcat. Poate chiar cel ce l-a făcut pe Lucifer să cadă. Și remușcarea în exces poate să ducă la orgoliu, după cum ne învață orice text sapiențial. Mai bine e să ai tăria de a merge mai departe, după ce ai tras învățămintele ce se impun. Le-ai tras, cu adevărat, atunci cînd știi, cu certitudine, un singur lucru despre tine însuți
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
momente, nu ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba vorbită de români, ci limba lui Caragiale. Dar cum să recunoaștem asta? O oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
omagii, înseamnă doar că trebuie să ne recunoaștem cu modestie situația de pasageri ai glisării între două epoci, mentalități și sisteme politice diametral opuse, oricât de onești am fi altfel și oricâte merite ne-ar încununa, eventual, în această perioadă. Orgoliul sănătos al modestiei izvorâte din luciditate mi se pare a fi și nota dominantă a Eseurilor lingvistice antitotalitare, volum de I. Funeriu apărut la Timișoara în 1998. Mă voi opri mai îndelung asupra celor șase pagini intitulate În loc de prefață, pentru că
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Luminița Marcu Orgoliile din romanul lui Ion Scorobete sunt de natură intelectuală, povestea sa se desfășoară într-un centru universitar dintr-un oraș fictiv, Tamira, în inima unui microgrup de studiere a plasmei. Personajele care se înfruntă sunt deci din aceeași familie cu
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
sa se desfășoară într-un centru universitar dintr-un oraș fictiv, Tamira, în inima unui microgrup de studiere a plasmei. Personajele care se înfruntă sunt deci din aceeași familie cu acelea ale lui David Lodge și împărtășesc același tip de orgoliu brevetist, i-am putea spune. Deosebirea cea mare este că lumea exterioară universității din romanul autorului nostru, un totalitarism decrepit și cu atît mai hidos, face imposibilă orice comedie. În cadrul facultății se desfășoară procese adevărate, personajul cel mai valoros intelectual
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
autori vin din anii '80, cu excepția lui Mircea Horia Simionescu (n. 1928), ce face figură de patriarh al postmodernității la români. Nu există, deci, o linie de demarcație fermă, ci mai degrabă una de subtilă contiguitate. Mai puțin ispitită de orgoliul textualității și al livrescului de tip épatons le bourgeois, epica "nudiștilor" nu este una inocentă; nutrimentul cultural supraviețuiește ca ingredient, motivație în urzeala epică, în adâncirea enigmei ș.a.m.d. Oricum primează autenticitatea vieții, a mimesis-ului, a limbajului curent. În
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
de a semnaliza dreapta - cum spunea un banc de pe vremuri -, dar a face încăpățânat la stânga. Și, pe de altă parte, din cauza obtuzității politicienilor occidentali, care au dovedit o incapacitate crasa în a sesiza particularitățile acestei complicate mașinării resentimentare numită Balcani. Orgoliile demențiale care au condus, într-o primă fază, la situația tragică din Kosovo, îi împiedică acum pe liderii sârbi să facă și cel mai mic pas înapoi. Nici Milosevici și nici un alt politician sârb nu va fi de acord în
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
se lasă-o întristare/ De toți se crede prigonit/ Dar, Doamne nu m-ai părăsit/ Sînt un om că orice om - iertare"(Psalmi moderni). Un temperament modern, contradictoriu, ce se cuvine judecat cu subtilitate, si înapoiă cărei măști crispate de orgoliu distingi cîteodată și aerul vremii, prezent și în ironia acidă a lui Arghezi... Frază lui Macedonski sprijină în literatura începutului nostru de secol rafinamentul expresiei, cadența culta a ideii și imaginilor. E aici un punct de întîlnire citadin: Mateiu Caragiale
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
mai mult un text de a cărui tipărire nu-mi amintesc. Descoperindu-l printre pagini părăsite, aproape îmi venise să cred că era un extras din Istoria literaturii a lui Călinescu. Am cercetat-o, grijuliu. Nici vorbă. Ca sa vedeti, cît orgoliu păcătos să pun ipoteza unei confuzii cu scrisul genialului nostru critic. Este, nu este al meu textul, eu îmi iau inima-n dinți și-l semnez. Mai ales că doi sau trei din bătrînii și fidelii mei cititori mi-au
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă poeții, în formula cvasigenerală, își caută originile propriei ființe, incipitul individual, Mariana Filimon merge mai departe, dibuindu-si sursele originare în natură. Timiditate sau orgoliu? Probabil și una și alta. Timorare, întrucît demersurile ei sînt line, vegetative, daca nu de-a dreptul vegetale, cum creșterea insesizabila a unei frunze ori cel mult extinderea "telescopica", fragilă, a unor coarne de melc. Nimic din clamoarea cosmogonica, din
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
o linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-un joc de calusări cu miză ostentativ abisala. Și totuși e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
tobe, într-un joc de calusări cu miză ostentativ abisala. Și totuși e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
totuși e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Nici chiar teamă de dizgrațios nu reușea să-i facă să își țină furiile și indispozițiile în frîu. Bătăliile acestea nu erau deloc că între niște adversari care se respectă: nu despre curaj literar sau adevăr era vorba, ci, adesea, orgoliile dezlănțuite erau cele care bîntuiau și provocau discordia. Fanfaronada își avea și ea rolul ei, ca și termenii deplasați. Nici macar nu mai conta cine avea dreptate, deși, în absolut, conta, totuși. Se spune că doar actorii se mai "păruiesc" astfel
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
Se spune că doar actorii se mai "păruiesc" astfel, dar cel puțin ei o fac în culisele teatrului, iar nu într-o sală de box cu anvergură literară. Histrionici și bufoni, scriitorii șunt infantili (prin patimă demonstrației) și ridicoli (prin orgoliul nemăsurat în care se învesmînta). Singurul ac de cojocul lor ar putea fi umorul și autoironia care, însă, au pierit de ceva vreme, desi românii, în general, se mîndresc cu ele. Varietatea acestor luări de poziție mi s-a părut
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
poate învăța nimic din lecția istoriei - dacă tot e istoric consilierul-sef al Cotrocenilor? Oare acești oameni accepta rușinea și oprobriul ce se va abate asupra lor mulți ani de-aici înainte doar pentru niște salarii mai bune și pentru orgoliul (la marginea nebuniei!) de a fi serviți la masa de securiștii deghizați în chelneri? Sunt absolut sigur că proiectul de Lege a lustrației, gândit de regretatul George Șerban, nu va stârni, în afară tradiționalelor ridicări din umăr, nici un fel de
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]