2,438 matches
-
să-i modific ordinea de prioritate, așa încât Ward să nu observe prea ușor că e deschisă. Ar trebui să ne mai ofere ceva timp. — Bine gândit. — Mulțumesc. Marea calmă. Pescărușii în zare. Scout șezând lângă mine. — Am spus niște lucruri oribile, nu-i așa? — Da, zise ea. Ai spus. Dar eu tot te-am scos din apă. — Scout. Credeam că o să mori, zevzecule. — Și eu la fel. Și pur și simplu... nu, Doamne, e chiar patetic. — Spune-mi. Îmi era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă simt ca și cum port în cârcă un iceberg uriaș. E ceva prins de spatele meu, ceva inexplicabil. O spaimă neînțeleasă îmi cuprinde fiecare mădular. Nu mă pot mișca, îmi aud respirația greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în p... mă-ti. Nu mai pot să dorm. Am luat o decizie de nezdruncinat. Închid telefonul și-l deschid doar cînd am nevoie. Este bine, multă liniște și pace. Dar dacă... cutremure, inundații, războaie, bombe atomice și alte chestii oribile? Dacă mă caută dom' președinte, dom' prim ministru și eu... Deschid blestematul ăla mic și-i spun că-l urăsc. Nu peste mult timp sună de credeam că acu, acu crapă. Da, răspund înțepat. L-ai avut închis? Te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine? Crezi că ăia înghit un filfizon cu ochelari cu rama din aur? Ia dă-mi ochelarii matale! Relu pune ochelarii șefului pe nasul filfizonului. Ei, ce ziceți? Pare mai de-al nostru. Mda, recunosc cei doi. Și ghiulurile astea oribile de pe degete, n-ați putea...? Filfizon le scoate și le pune în buzunare. Parcă, parcă este omul nostru, nu? Hai, nu fi zgîrcit, șefu', încă un păhărel. Șeful rămîne încîntat și-i spune candidatului: Ți-am zis eu. Este exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
creată de primul și singurătatea îi devine mai mult decît stînjenitoare. Începe să plîngă și se sperie de-a binelea. Mult n-o să mai pot rezista singură. O să mă las... și o să devin o destrăbalată. Plînge cu hohote și viziuni oribile o cutremură. O să devin o curvă. Săracu' Gavril, se va răsuci în mormînt! Interiorizată complet, Aneta nu observă că cineva s-a oprit la fîntînă. Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
face abstracție de calitățile elementelor ei. Mulțimea se compune din indivizi și punctum. Calitățile indivizilor preocupă o altă matematică și anume "analiza". Prin urmare, mulțimea uniformizează componentele sale prin abstractizarea tuturor trăsăturilor care diferențiază indivizii. Popular și jignitor se folosește oribilul cuvînt de "turmă". Aspect surprins foarte exact în povestea "Les moutons de Panurge". În istorie se cunosc nenumărate exemple de indivizi care au devenit experți în manipularea maselor, mulțimilor adică. Fenomenele provocate au influențat radical cursul istoriei omenirii. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este lăsat printre noi. A ucis fete tinere și le-a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are numai pofta de a mînca puțină carne de om. Nu-i așa că evoluția s-a împotmolit? Peste tot în lume sînt atentate oribile, mor oameni nevinovați cu miile. Numai că nu-i înjură toată lumea pe monștrii care pun la cale astfel de atrocități. Jumătate din semenii noștri se bucură. Revin la observațiile făcute la început. Individul este depersonalizat în mulțime. Efectul de "gloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
decît după moarte. Mașinăria aceasta a atins astăzi dimensiuni gigante și a înghițit întreaga românime. Este destul să ai părul alb ca să fii etichetat drept "comunist, securist, torționar, turnător, brontozaur, dinozaur". Nici o forță din lume nu te poate scoate din oribilul malaxor. Trebuie să mori musai, ca să satisfaci destinul care ți-a pregătit un preambul la purgatoriu. Un preambul care să te facă a socoti moartea ca pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de viu și pus sare pare a fi cea mai răcoritoare pedeapsă. Și totuși. Un tînăr de 21 de ani, fără o experiență suficientă de viață, trăit poate într-un mediu nociv, cu o educație precară, a comis o faptă oribilă. Instanța, am convingerea că a cîntărit cu grijă pedeapsa acordată. Victima violului, profund traumatizată, se va reface cu încetul, deși experiența prin care a trecut va lăsa urme adînci în viața sa. Pedeapsa tînărului va continua spre învățarea de minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
slută oftează (se pune muzică indiană, ca să ne rupă inima!). Dacă suferința provocată unei persoane este interzisă cu desăvîrșire, atunci este firesc să dispară privațiunile de libertate. Chițac, Stănculescu și toți deținuții de pretutindeni trebuie eliberați. Închisoarea este o tortură oribilă și drepturile omului... Încetați cu tortura, măi animalelor! N-am putut opri o lacrimă Deși devenise majoră de curînd, Raluca nu a rămas niciodată singură acasă peste noapte. Întotdeauna părinții aveau grijă să nu se întîmple acest lucru și fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sau a unui imens deșert, ci în bogăția locuitorilor și în numărul lor. Interesul unui principe este, așadar, să populeze o țară, s-o facă înfloritoare, și nu s-o devasteze și s-o distrugă. Dacă răutatea lui Machiavelli este oribilă, raționamentul lui inspiră milă, încît ar fi făcut mai bine să înceapă prin a învăța să judece, înainte de a da lecții de politică monstruoasă. Un principe trebuie să-și stabilească reședința într-o republică proaspăt cucerită. Este a treia maximă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mamei sale. I-a ruinat pe cardinali și pe oamenii bogați pentru a-și satisface cupiditatea. A smuls Romagna ducelui de Urbino, care o stăpînea, și puse să fie omorît temutul Dorco, ajutorul lui. I-a asasinat, printr-o trădare oribilă, pe prinții care i se păreau că duc o viață contrară propriilor sale interese. A pus să fie înecată o doamnă din Veneția, de care abuzase; dar cîte cruzimi nu s-au comis din ordinul lui! Cine ar putea număra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se încarcă cu o putere miraculoasă care îi orientează gândul și intuiția. Decizia este imediată, limpede : Trebuie să verific imediat de ce ați făcut febră. O să trimit un eșantion de L. C. R. la laborator fără întârziere. Subconștientul Dorei a memorizat durerea oribilă a prelevării de lichid din coloana vertebrală. Se tânguie : L. C. R. ? Iar L. C. R. ? Nu vă fie teamă. Vă asigur că nu o să simțiți nimic, nici măcar ca o injecție obișnuită. Iată, sora a adus deja cele trebuincioase și o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-adevăr fetița ținută de mână de femeia necunoscută seamănă atât de bine cu propria ei imagine din fotografia rătăcită demult într-o carte. Mai ales ochii, cum bine sesizase Ciprian. Emoția pe care o resimte se strânge ca un oribil ghem dureros concentrat în mijlocul pieptului. Tremurând se așează pe scaun și pentru prima dată de când a plecat în această aventură gândește : "Numai de nu m-ar lăsa inima, ca să pot merge până la capăt. M-au avertizat la spital că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era prea micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era prea micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului sub ochii mamei imobilizate. Am rostit o mulțumire Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam ce va urma. Dar, bunul Dumnezeu m-a mai ocrotit încă de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mele nu este prea veselă. Ți-am dat și canabis, după cum spuneai... Să îți mai fac un amestec cu miere ca cel de alaltăieri ? Nu am nimic, te rog să continui. Ce este ascultarea istoriei tale și a Minodorei pe lângă oribilele întâmplări pe care voi le-ați trăit cu adevărat ? Continuă, te rog, Teodora, poate că ai nevoie și tu să te confesezi, iar eu am plecat în căutarea unor fapte a căror grozăvie nu o puteam imagina, dar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că mă voi opri doar la esențial... Este adevărat că, așa cum aveam să mă conving nu după mult timp, aveau și ei dreptatea lor. Sifilisul și alte boli venerice ca și păduchii, râia și boli de piele din cele mai oribile, făceau ravagii printre deținuți. Când am trecut pe lângă grupul de copii, tunși și ei chilug, privirile mele speriate nu au găsit-o pe Minodora, de la care nu îmi puteam lua gândul. Am avut îngăduința să o caut în grupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acoperit cu prelată care a mai lăsat pe drum, în locuri complet necunoscute, câte un grup de femei și copii. Din fericire era plină vară și nu aveam încă să ne batem cu frigul siberian, ci numai cu norii de oribile musculițe care intrau în ochi, în gură, în nas. Am fost debarcați toți șapte, cinci femei și doi copii, pe un platou ierbos dominat de un pâlc de mesteceni. Ne-au lăsat, ca "inventar", trei cazmale, un târnăcop, un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese, degerături, dar nimic nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
opusă regimului și fusese trădată din gelozie de un "generos" coleg. Ca să scape de sarcină, făcuse biata femeie, ajutată de o altă deținută, o tentativă de întrerupere urmată de o infecție care îi punea viața în pericol. Avea o hemoragie oribilă, care m-a înspăimântat, dar Gerhard avea sânge rece și știa ce trebuie făcut. Până la urmă m-am mobilizat și mi s-a părut simplu, firesc, să fac gesturile medicale pe care el mi le indica cu priviri clare aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înviorare. Dacă nu te superi, o să mă retrag să mă spăl, înainte ca tu să continui, dacă îți vei reface puterile. Da, mă simt în stare să continui deși mi-a rămas de istorisit partea cea mai grea, cea mai oribilă a vieții noastre din detenție, continuă Teodora după ceaiul și bunătățile amintite. În numai câteva zile de la începerea noii vieți de către dezrădăcinații din Brodocul nostru siberian, viața spitalului pentru femei a căpătat alt ritm. Nu încetau să sosească femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul deportării. Greu a fost să putem să ne câștigăm pâinea, căci banii de la Gerhard nu puteau ajunge la infinit. Experiența oribilă prin care trecuse fata mea făcuse din ea, cu mult înainte de termen, o femeie matură, o femeie taciturnă care ascundea în sufletul ei toate ce putea să amintească de violul mârșav al cărei victimă fusese. De altfel nici nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să mă interogheze despre taică-su, despre Simion, unde stă, ce face, ce fel de om este, cum poate ajunge la el. Răspunsul la ultima întrebare o punea și mai mult pe gânduri: granița cu România era de netrecut. Amintirea oribilă ce o păstrase despre încercarea noastră de trecere ilegală a acestei granițe a făcut-o să abandoneze pista asta și să mă întrebe cum putem afla ceva despre soarta lui Gerhard, dacă mai era în Siberia sau ajunsese în Frankfurtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]