1,401 matches
-
lucra aproape toată ziua și era divorțată. De fetița ei, Liliana avea grijă o doamnă, madame Atanasiu, care avea domiciliu forțat în Tecuci și locuia în apropierea casei noastre, pe strada bisericii Maica Precista. Această doamnă fusese o mare boieroaică. Originară din București, avusese vii la Valea Călugărească de care fusese expropiată și acum locuia cu fiica ei, Lori, în Tecuci. La Tecuci stătea cu chirie într-o sală și o cameră pe care o mobilase deosebit de frumos cu ceeace reușise
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și porumbul toți te-au uitat/ Ovăzule blând spic nordic tain al cailor." "În turn" și "Cum te cheamă" sunt poeme notabile, ele ne trimit tot la ceea ce era valoros în "Patimile după Bacovia": "Tu purtai odată un capot de origină divină/ înăuntrul lui mă așteptai, pe masă cărți cafea/ sărurile de dragoste pentru intelectuali de profesie." Ovidiu Genaru face și o poezie a interioarelor mobila de bucătărie, mobila de dormitor, cu tot ce există în ea (" Când geamul singur se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Hawar, aflate în apropierea coastei qatareze, dar sub jurisdicția Bahrainului. De asemenea, guvernul de la Manama a emis pretenții în mod constant asupra orașului Al-Zubarah (situat pe coasta nord-vestică a Qatarului), aflat până în 1937 sub stăpânirea familiei domnitoare al-Khalifa din Bahrain, originară din acest oraș qatarez. Toate cele trei dispute au fost soluționate prin arbitrajul Curții Internaționale de Justiție de la Haga în 2001, care a hotărât menținerea insulelor Hawar și Qit’at Jaradah sub suveranitatea Bahrainului, iar a insulelor Janan și a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
cu precădere în decupajul imaginii, de o gratuitate stridentă și calofilă, în asocierile deconcentrate de simboluri și reprezentări"28. Criticul observa rolul important pe care-l are inconștientul în toată opera autorului, nu numai în poeziile sale. Astfel, în inconștient originează halucinațiile, viziunile și scenariile onirice ale eului creator. Țeposu nu este de acord cu asocierea acestor ,,himere" cu cele ale scriitorilor romantici, afirmând că în cazul lui Blecher, ele sunt provocate de un eu captiv care dorește extrovertirea. Totuși, o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Emanuel Solange din romanul lui Blecher, Inimi cicatrizate. Dorință de a avea și în același timp de a se elibera de eros o întâlnim în romanele ambilor prozatori. Pentru Sandu, ca și pentru Emanuel de altfel, iubirea încătușează spiritul. Autententicitatea originează la Holban, ca și la autorul Inimilor cicatrizate, în tentația excesivă de a se autoanaliza. Erosul nu este decât un pretext pentru observarea în cele mai mici detalii a stărilor sufletești prin care trece personajul. Naratorul lui Holban devine astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
posibilitate, putința mea de a fi proprie"280. Moartea trăită ca posibilitate nu invită la sinucidere, așa cum se întâmplă la Cioran, ci dimpotrivă schimbă perspectiva asupra vieții. Conștientizând moartea, personajele lui Blecher învață să trăiască. Astfel, ,,a putea să fii" originează ,,în a putea să nu mai fii". 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului Literatura interbelică aduce în prim plan, prin câțiva dintre reprezentanții săi, o perspectivă cel puțin stranie asupra erosului ilustrat în limitele a trei parametrii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în vis cu șuierătoarea lor spaimă ce parcurge șira spinării într-o clipă de neuitat; sau ceva din ceața și transparența locuită de decoruri bizare în bule de cristal 379. Imaginarul narativ blecherian ia naștere dintr-o construcție sufletească aparte, originând în oniric și fiind întreținut în mod constant de boală. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestuia este obsesia exagerată pentru detalii. Din această perspectivă, proza lui Blecher se apropie de cea a scriitorului american E. A. Poe. În Hans Phall, una
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care ne propune o imagine deformată despre lume, despre o lume care nu există de fapt în realitate, fără însă să ne lase să înțelegem că ea ar fi guvernată de legi din afara naturii 384. Astfel, distorsionările ,,incompatibile cu realitatea" originează, atât la Blecher, cât și la Poe, în interiorul unui eu suferind și bolnav, exasperat de limitele în care este nevoit să trăiască. Proiecțiile imaginare iau naștere datorită nevoii stringente pe care o simt ambii autori de a analiza ,,situațiile limită
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care o configurează la nesfârșit. Este și o metodă ingenioasă pe care acesta o găsește pentru a conserva timpul, care inevitabil se scurge într-o singură direcție. Disputa dintre ceea ce este real și ceea ce este imaginar există la Blecher. Aceasta originează în interiorul măcinat al eului narator. Important nu este acest fapt, ci modul în care Blecher reușeste să ofere variante viabile realității în care trăiește. Poate că una dintre cele mai reușite replici imaginare pe care autorul o dă suferinței sale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
atît de intens, încît divinitatea se poate exprima prin intermediul ei, iar formele de exprimare pot fi percepute și în dimensiunea noastră existențială actuală. Tradiția spune că Vedele indiene au fost copiate din cronica akashică, la fel ca și Kabbala evreiască originară, cea scrisă cu lumină (v. Moshe Idel, Perfecțiuni care absorb, Editura Polirom, Iași, 2005 și Constantin Bălăceanu-Stolnici, Kabbala. Între gnoză și magie, Editura Vre-mea XXI, București, 2004), sau Tabla de smarald atribuită lui Hermes Trismegistus, sau "inscripția de pe perete
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
unui protagonist și a unui climat european post-renascentist. Cu erudiția cuvenită, cu aplomb, cu un ritm și un stil demne de marii povestitori ai vecului al XXI-lea. Splendoarea și suferința lumii Familia lui Jean-Marie Gustave Le Clézio (Nisa, 1940), originară din Bretagne, a emigrat în secolul al XVIII-lea spre insulele Mauritius. Tatăl viitorului scriitor era chirurg în armata britanică din Africa. După licența în litere la colegiul universitar din Nisa, va fi profesor în SUA. La numai 23 de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
am putea numi animalice, consumarea hranei etc. etc. etc., ei realizează unele care au un caracter aparte și ar putea fi numite acțiuni rituale. Este însă un nonsens să spunem că ceea ce este caracteristic acestor acțiuni este că ele se originează în viziuni greșite asupra fizicii lucrurilor. (Așa face Frazier când spune că magia este în esență fizică falsă, respectiv falsă artă a vindecării, falsă tehnică etc.) Mai degrabă, acțiunii rituale nu-i este caracteristică o părere, o opinie, fie ea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Operele pe care le apropie reeditarea intertextuală conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea ceremoniei cosmogonice instaurate in illo tempore de către Ființe nemuritoare. De altfel, literatura prezintă propriile ei mituri: "textele pe care caracterul lor simbolic și fondator le-a transformat în mituri : Oedipe Rege, Iliada, mai târziu, Faust
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Semnul devine suveran, indiferent de sistemul semiotic abordat, fie că suntem între hipotext și hipertext literar sau în afara spațiului livresc. Intertextul ipostaziază de o manieră aparte succesiunea semnificărilor pe care ne-a deslușit-o fondatorul semioticii (Pierce), pentru care legătura originară dintre semn și obiectul său este destrămată (în timp) sau (dramatic) ruptă, cert rămâne faptul că seria interpretanților merge din semn în semn, la nesfârșit, fără a putea zări, măcar, punctul originar, într-un semiosis ilimitat. Modelul lingvistic este transferat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de-a doua jumătăți a secolului trecut - este deplasarea accentuată a discursului moral către problematica responsabilității. Atât de mare importanță acordă Lévinas, spre exemplu responsabilității În Înțelegerea conștiinței morale, Încât o definea chiar structura originară și originală a conștiinței morale: originară, pentru că trezirea conștiinței la moralitate Începe cu asumarea responsabilității față de celălalt (ceea ce modifică esențial existența umanăă; originală, pentru că acest tip de responsabilitate distinge fundamental conștiința morală de celelalte manifestări conștiente ale spiritului uman. „Responsabilitatea este un sentiment atât de profund
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
drept structura esențială a subiectivității: În primul rând pentru că responsabilitatea este Întotdeauna responsabilitate pentru Celălalt, dintru Început, chiar din momentul În care Eul ia contact cu lumea (În care Celălalt există dejaă; În al doilea rând, pentru că responsabilitatea nu se originează nici exclusiv În natura Eului și nici a Celuilalt; este rezultatul „Între” - lui (de l’entre euxă, adică expresie a unui raport. Pentru Lévinas, această responsabilitate pentru celălalt nu este un simplu atribut al subiectivității, ci definește Însăși structura subiectivității
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
teoria literară și în științele sociale ale sfârșitului de secol XX, și este în mod particular legat de lucrările lui Jacques Derrida și ale adepților săi. În general, poststructuralismul se referă la o serie de reacții împotriva structuralismului, care se originează în concepțiile dezvoltate de Ferdinand de Saussure în domeniul lingvisticii și semioticii. În jurul anilor 1950, structuralismul începe să se dezvolte în teoria literară (Barthes), psihoanaliză (Lacan) și antropologie (Lévi-Strauss). Așa cum sublinia Arne Grøn48, structuralismul nu desemnează un concept univoc, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale texte). Teoria construită între 1920 și 1930 de către Georges Bataille a avut rezonanțe în teoria consumului alcătuită de Baudrillard, în care găsim concepte ca "risipă", "potlatch", "exces", "cheltuieli", "activitate neproductivă" etc. De altfel, concepția baudrillardiană asupra schimbului simbolic se originează în teoriile antropologice ale lui Marcel Mauss (îndeosebi asupra conceptului de "dar") și în economia radicală a lui Georges Bataille, și merge împotriva ideilor de plus-valoare, profit sau acumulare de profit, subliniind importanța deficitului, a risipei economice sau discursive și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată cultură a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se pretind deținătoarele monopolului asupra republicii și care nu văd în Uniunea Europeană decît o "adunare apatridă" menită să prejudicieze democrația franceză, conform cuvintelor lui Charles de Gaulle. Viziunea republicană la care se face referire în acest text este gîndirea politică originară în școala dreptului natural, ai cărei reprezentanți principali sînt J. J. Rousseau și E. Kant. Paradigma republicană nu oferă o cheie de interpretare univocă a realității politice. Ea are ca scop să găsească în dispozițiile constituționale legile în sensul lui
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
important, asumă aceeași sarcină. Ceea ce propune Benjamin, prin contrast cu acestea, este păstrarea obiectului ca atare, în detaliile sale semnificative (mai târziu, acest gest va defini „materialismul“ autorului german). Nu disoluția în absolut, precum disoluția romantică a poeziei în proza „originară“, este miza experienței, ci, în mod dialectic, reve larea originarului, deci a autenticității, în fenomenul propriu-zis, așa cum se „donează“ acesta din punct de vedere empiric. Colecționarul este, de exemplu, „subiectul“ unei astfel de ex pe riențe, iar Eduard Fuchs, figura
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În pictură, numai școala care a înflorit înainte de Rafael e bună. De aci prerafaelitismul care s-a răspândit atât de repede, nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca un suport mâinile cu aspectul unor gheare, sugestie poate a Sfinxului paciurian. Devine evident ceea ce S. Maur remarca, și anume o vibrație internă transmisă întregii mase, dincolo de maniera rodiniană a desprinderii incomplete a corpurilor din masa care le-a originat. Rodinian este Sărutul (1920-1922) unde tensiunea dintre format și preformat este generată de contopirea trupurilor celor doi îndrăgostiți lipsiți de chip în blocul de marmură, astfel încât tensiunea se transmite torsiunii corpurilor, torsiune care exprimă profunzimea afectului. Însă poate cel mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său tema, numai că, de data aceasta, lira și capul lui Orfeu apar suspendate într-un decor montan, dar de factură onirică. Augustin Rodin oferă un Orpheus (1892) remarcabil pentru modelajul său, care transcrie tensiunea tulburătoare a unei creații care originează într-o imensă suferință. De la Orfeu și Euridice (1910) al lui Maurice Denis la Orfeu și Euridice (1922) al lui Charles Ricketts, tratarea în cheie simbolistă a temei, de la aspectele accentuat decorativiste la cele accentuat tragice, seducția pe care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pp. 7-8. 214 T.A Teodoru, "Cronica artistică, a XII-a expozițiune a Societăței "Tinerimea Artistică"", în Ilustrațiunea Română, direcțiunea Jean Al. Steriadi și A. De Hertz, An. III, nr. 3, martie 1913, pp. 48-49. 215 Modernitatea lui Constantin Brâncuși originează în meșteșugul artei populare românești. 216 D. Karnabatt, "Basmele noastre în artă. Friza decorativă a lui Kimon Loghi", în Seara, An. II, nr. 463, vineri 29 aprilie 1911, p. 1. 217 Virgil Vătășianu, Pictorul Octavian Smigelschi, Krafft & Drotleff S.A./Sibiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]