854 matches
-
pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea câte o vecină “în trecere”, afară de obișnuitele întâlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau în vizită cu regularitatea cu care-și învârtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața înainta cenușiu, începuseră prăbușirile, speranțele, câte mai erau sau se încăpățânau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
79-80. 112 Dezbaterea despre finalul sau sfârșitul unei civilizații este una interesantă. Toynbee enumeră condițiile care pot duce la finalul unei civilizații: ,,Avem acum la dispoziție trei explicații deterministe pentru destrămarea civilizațiilor: teoria că s-ar putea datora răsturnării mersului orologiului universului sau senilizării pământului; teoria potrivit căreia o civilizație, ca un organism viu, are o durată determinată de către legile biologice ale propriei ei firi și teoria potrivit căreia destrămarea civilizațiilor se datorează degradării calităților indivizilor care iau parte la fenomenele
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Nicolae Bălcescu” în orașul natal. Este licențiat în litere și drept al Universității din Montpellier. Debutează în revista ,,Lumea israelită” a lui S. Grossman. Mai tânăr prieten și colaborator al lui D. Anghel, a publicat împreună cu acesta câteva poezii (Halucinații, Orologiul, Vezuviul) sub pseudonimul Ola Canta. În 1913 părăsește România, stabilindu-se în cele din urmă la New York, din cauza unor scandaluri xenofobe, ca acela stârnit de reprezentarea piesei Manasse de Ronetti-Roman. F. păstrează și după emigrare contactul cu revistele din țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
Fukuyama), sfîrșitul umanului (era cyborg-ilor), sfîrșitul lumii (calendarul mayaș), etc.] [**the Clock-work of thy Conscience: concept care a devenit un fundament al psihologiei asociaționiste: așa cum Universul funcționează ca un gigantic ceasornic cosmic, așa cum corpul e alcătuit precum mașinăria unui orologiu, tot astfel psihicul este și el aidoma unui mecanism de ceasornic.] "Plămada Sufletului meu este făcută-n așa fel Încît e prea măreață pentru-un Negoț avar servil: Cînd delirînd într-a Cernelii Nebunie Prind de Condei și public tot
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
într-o anumită relație cu adepții deismului îtermenul apare de altfel în 1564 în Instrucțiunea creștină a lui Pierre Viret). Pentru ei, Dumnezeu există, desigur, dar nicidecum într-un raport de cauzalitate cu cotidianul. Asemeni lui Voltaire care vorbește de orologiu, el creează ceasul, dar nu este vinovat dacă acesta rămâne în urmă... Susținând asemenea idei, Montaigne ilustrează o formă singulară și inedită de raport cu cerul: un anume fel de deism francez! Cine-i atât de orb să nu vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la două tablouri cunoscute ale pictorului suprarealist Salvador Dali Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco și Sărbătoarea Sf. Lucia la Villamalla. De altfel, pasiunea lui Blecher pentru acest tip de artă va deveni explicită în romanele sale: Calul cu măsura orologiului în fân Pe o cărare fir de păr în soare Se înalță din țărână dezlipindu-se de țărână Fulgii pământului îl ning sub copite pe azur... Își înclină coama evantai pe cer Calul e femeia de apă camee Cu sânii de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
șapte săli de bal: Și pretutindeni prin cele șapte camere, sumedenie de vise se perindau. Și visele acestea se frământau încoace și-n colo, răsfrângând în ele culoarea încăperilor... Și visele pe locul lor încremenesc înghețate. Dar ecoul repetat al orologiului amuțește nu durase decât o clipă și, iată, un hohot de râs ușor și abia stăpânit se răspândește după el pretutindeni. Și atunci muzica se revarsă în valuri iarăși, și iarăși visele se trezesc la viață și se frământă încoace
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se întețește mereu și prin ferestrele de culoarea sângelui o lumină de un roșu-aprins plutește în încăpere; și negrul îndoliatelor draperii te înspăimântă, iar cel care se încumentă să pună piciorul pe cernitul covor e întâmpinat de un dangănat al orologiului de abanos, un dangăt și mai solemn și mai poruncitor decât cel ce ajunge la urechea oaspeților care se resfață în dezmățul mai depărtat din celelalte săli388. În afara semnificațiilor pe care textul le-a primit din partea criticii literare, interesant de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
doi sfinți ermiți respinși de un sat întreg din Kent. La Swift nu există inundație iar ospitalitatea este descrisă mult mai rapid. Metamorfozarea colibei lor în templu este descrisă în detaliu: cazanul devine clopot de biserică, frigarea e transformată în orologiu de biserică, scaunul în amvon de predicator, patul în stal ("în care oamenii și dorm"). Când Filemon, care dorește să devină pastor este la bătrânețe transformat împreună cu Baucis în tisă, ei devin obiect de venerare din partea poporului până când pastorii următori
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
el spune desprre Picasso în Gustav Janouch, Conversations avec Kafka, (Maurice Nadeau, 1978, p. 101): "El nu face decât să noteze diformitățile care n-au ajuns încă până la conștiința noastră. Arta este o oglindă care "merge înainte" ca și un orologiu". 486 La fel de incitantă pentru reflecția noastră e frumoasa carte a lui Peter von Matt, Fils dévoyés, Filles fourvoyées, Les désastres familiaux dans la littérature, Editions de la Maison des sciences de l'homme, Paris, 1998 (trad. din germană de Nicole Casanova
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
însăși "logodește treapta / dintâi cu cea din urmă "echivalență-ntre hazard și lume..." Sistemul său metaforic, adecvat ceremonialului ideatic, excelează în utilizarea liniei sobre; primează modulațiile cu finalitate existențială, viziunea sintetizatoare; pete de culoare și referințe muzicale, pădurea, marea, noaptea, orologiul, timpul intră într-o țesătură de sugestii rotitoare. Cutare odă crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă orgă de aramă verde"; o altă pădure (pădure abstractă) e "ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mult m-am ascuns în adâncuri de apă / și m-am înecat în azur..." Istoria Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie; un "biet orb" veghind în singurătăți de piatră, paznic al unui "Orologiu de Piatră", "socotește întruna ceva"; se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
palatul și catedrala, situri pitorești precum parcul, locurile generatoare de mistere rămân în seama suspinătorilor retardatari. Departe de a pillatiza cămările la modul patriarhal, Brumaru se comportă ca agent "realist" al imediatității, aducând în prim-plan magazii de vechituri, vechi orologii, butoaie de motorină, robinete, lighene, ibrice, "cutii de cremă neagră de ghete", pompe de flit, balamale, cratițe, solnițe, samovarul, "păinjeni murați în lămpi cu gaz", "sticle de oțet în care s-au înecat furnici". Îl solicită, nu odată, melci, fluturi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin idei muzicale, "cu-ntretăieri de gânduri, de sunete"; instrumentația lui se sprijină pe acorduri de clavecin, de ceteră, de piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este de fum" (Lied). Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de Saturn hămesit, / licurici în frunzișul Muzicei" (Auditiv). Visul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de noile colecții și antologii pentru copii („Licurici”, „Pogonici”, Almanahul „Roza vânturilor”) și de literatura cu substrat educativ. Scrie laborios și publică, la Editura Tineretului, apoi, constant, la editurile Ion Creangă și Sport-Turism, culegeri de povești, legende, basme, intitulate sugestiv: Orologiul împăratului (1957), Vârful cu dor (1973), Grădina înțelepților (1975), Piatra Craiului (1978), Fata din dafin (1982), narații ample cu pretext istoric - se întrevede un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
și opera, București, 1940; Eminescu, dramaturg, București, 1940; Cișmigiu et Comp., București, 1942; ed. București, 1992; Mintea și norocul, București, 1943; Hora anotimpurilor, București, 1945; Cu trenul, București, 1947; Cei trei ștrengari, București, 1947; Ocupațiile micuților, București, 1947; Comoara, București, 1952; Orologiul împăratului, București, 1957; Banul Mărăcine, I-II, București, 1967; Cerbii lui Mihai-Vodă, București, 1968; Inelul lui Dragoș-Vodă, I-II, București, 1968; Taina lui Mircea-Voievod, București, 1970; Bună dimineața, băieți!, București, 1972; Vârful cu dor, București, 1973; Grădina înțelepților, București, 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
comun al duratelor trăite, cum spun psihologii, de conștiințele personale. Oamenii convin asupra măsurării timpului cu ajutorul anumitor mișcări care se produc în natură, precum cele ale astrelor, sau pe care le creează și le reglează autonom, cum sînt cele ale orologiilor, pentru că n-ar ști să găsească, în suita stărilor de conștiință, destule puncte de reper definite care să aibă aceeași valoare pentru toate conștiințele. Specific duratelor individuale este că au un conținut diferit, încît cursul stărilor este mai mult sau
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nici unul. Concluzia: dacă nu există istorie și progres, atunci nu există nici modernism și postmodernism! Presimțind în spate fiorii sofisticii, Lyotard recunoaște echivocul: a rescrie înseamnă "ambiguitatea care străbate raportul modernității cu timpul". Și mai departe: a rescrie "a repune orologiul la zero, de a face tabula rasa, gestul care inaugurează începutul (sic!) noii ere și al noii periodizări"124. Sofistica e dusă până la ultimele consecințe: deși nu există novum, rescrierea inaugurează o nouă eră. Așadar, ar fi existat, totuși, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Adaptarea la un decalaj orar nu vă va lua mai mult de 10 zile. Pentru asta, cum ați sosit, începeți imediat pregătirile: expuneți-vă la soare cât se poate, în primele 2-3 zile. De ce? E foarte simplu. Se știe că orologiul nostru intern este reglat după soare: la fiecare oră a zilei un meridian de acupunctură diferit este activat în mod special, ca și sistemele și organele corespondente. Expunerea la lumina solară permite organismului nostru de a-și adapta rapid ritmul
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
de lîngă München în frunte cu Röhm, împușcat fără judecată. Hitler devenea dictator absolut. În afișele propagandei naziste, poza lui preferată, cu mîna dreaptă în șold, este însoțită dedesubt de inscripția Ein Volk, ein Reich, ein Führer. ** Motivele pentru care orologiile fuseseră date înapoi cu o oră de Eduard VII au fost explicate (q.v.). ‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ Trustul de presă Rothermere controla ziarele Daily Mail, Daily Mirror, The Times, The Sunday Times, Evening News, Sunday Pictorial și Sunday Despatch. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ Se spune că discursul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a demonstra că timpul nu este secularizat, că el nu aparține nici Principelui și nici orășenilor, că, încă, deocamdată, el aparține lui Dumnezeu, pentru că timpul este mai degrabă medieval decât modern, n-a făcut decât să instaleze ceasurile Iașului, primul orologiu public din Moldova, nicăieri decât în clopotnița mânăstirii Trei Ierarhi din Iași. Nici chiar în turnul Curții domnești, la îndemâna Divanului și a slujitorilor lui. Orologiul de la Teri Ierarhi, dotat cu un singur cadran, era îndreptat către ulița Podul Vechi, către
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]