422 matches
-
de priză față de teren,adică fotograma să fie redresata(întreaga proiecție să fie adusaă la o anumită scară). După asemenea fotograme,harta(planul) se poate obține și prin contrucții grafice.In acest caz particular se obține de-a dreptul proiecția ortogonala necesară după proiecția centrală.Metoda se numește "a simplei intersecții",deoarece razele proiectate se intersectează fiecare în parte simplu-cu planseta.Problema e simplă chiar atunci când terenul e înclinat însă de pantă continuă,cănd proiecția ortogonala se obține ușor printr-
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
de-a dreptul proiecția ortogonala necesară după proiecția centrală.Metoda se numește "a simplei intersecții",deoarece razele proiectate se intersectează fiecare în parte simplu-cu planseta.Problema e simplă chiar atunci când terenul e înclinat însă de pantă continuă,cănd proiecția ortogonala se obține ușor printr-o transformare afina(dilatare)Totodată se înțelege că practica admite și mici denivelari.Relieful nu poate fi redat pentru că nu există elemente de diferențiere perpendiculare pe planul fotogramei. Privitor la transformarea unei proiecții centrale într-o
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, se edifică clădiri administrative, financiar-bancare, întreprinderi industriale, spații comerciale, instituții de învățământ, case de raport, teatru, restaurante. Planificarea noilor teritorii urbane a vechilor orașe și a localităților nou fondate are loc cu utilizarea sistemului ortogonal cu cartiere rectangulare, specifice arhitecturii neoclasice rusești, cu străzi largi rectilinii, care se intersectau sub un unghi drept. În prima jumătatea a secolului al XIX-lea, se alcătuiesc planurile urbanistice pentru mari orașe ale regiunii - Chișinău, Bălți, Soroca, Bender, Cahul
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
spații prehilbertiene", respectiv. Coordonatele spațiului "F" pot fi echipate cu standard: În R, acest lucru reflectă noțiunea comună de unghi între doi vectori x și y, prin legea cosinusurilor: Din această cauză, doi vectori care satisfac relația formula 16 se numesc ortogonali. O variantă importantă a produsului scalar standard este folosită în spațiul Minkowski: R înzestrat cu produsul Lorentz Spre deosebire de produsul scalar standard, acesta nu este : formula 18 ia și valori negative, de exemplu pentru formula 19. Izolarea celei de-a patra coordonate corespunzătoare
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
bază" a lui "H", cardinalitatea sa fiind cunoscută ca dimensiune a spațiului Hilbert. Nu numai că teorema prezintă funcțiile corespunzătoare din bază ca fiind suficiente pentru scopul aproximării, ci, împreună cu procedeul Gram-Schmidt, ea permite și construirea unei . Astfel de baze ortogonale sunt generalizările la nivel de spațiu Hilbert a axelor de coordonate în spațiul euclidian finit-dimensional. Soluțiile a diverse ecuații diferențiale pot fi interpretate în termeni de spații Hilbert. De exemplu, numeroase de domenii ale fizicii și ingineriei duc la astfel
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
ecuații diferențiale pot fi interpretate în termeni de spații Hilbert. De exemplu, numeroase de domenii ale fizicii și ingineriei duc la astfel de ecuații și soluții cu anumite proprietăți fizice sunt frecvent utilizate ca funcții de bază, de multe ori ortogonale. Ca un exemplu din fizică, ecuația lui Schrödinger dependentă de timp din mecanica cuantică descrie schimbarea proprietăților fizice în timp printr-o ecuatie cu derivate partiale, ale cărei soluții sunt numite funcții de undă. Valorile definite pentru proprietățile fizice, cum
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
funcții trigonometrice formează o "serie Fourier", o tehnică des utilizată în fizică și inginerie. Spațiul vectorial este, de obicei, spațiul Hilbert "L"(0, 2π), pentru care funcțiile sin "mx" și cos "mx" (cu "m" un număr întreg) formează o bază ortogonală. Dezvoltarea în serie Fourier a unei funcții "L" "f este" Coeficienții "a" și "b" se numesc coeficienții Fourier ai lui "f", și sunt calculați prin formulele Din punct de vedere fizic, funcția este reprezentată ca o suprapunere de unde sinusoidale și
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
convergente, vor defini o funcție hipergeometrică, care poate fi extinsă în afara domeniului de definiție prin prelungire analitică. Funcțiile hipergeometrice au drept cazuri particulare foarte multe funcții speciale, incluzând funcții elementare, funcția Bessel, funcția gamma incompletă, funcția eroare, integrale eliptice, polinoame ortogonale clasice, etc. Acest fenomen se datorează faptului că funcțiile hipergeometrice sunt soluții ale ecuației diferențiale hipergeometrice, care este o ecuație diferențială ordinară de ordinul doi. Termenul serie hipergeometrică se referă la un tip specific de serie, cunoscută sub denumirea de
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
au derivat folosindu-se diverse identități și care sunt valabile în diferite regiuni ale planului complex. Când a este un întreg negativ, formula 142 este un polinom. Abstracție făcând de o constantă, acestea sunt polinoame Jacobi. Alte câteva clase de polinoame ortogonale, făcând abstracție de o constantă, sunt cazuri speciale de polinoame Jacobi, putând fi exprimate sub forma formula 143. Acest lucru include și polinoamele Legendre și polinoamele Chebyshev. De asemenea, o mulțime de integrale ale funcțiilor elementare se pot exprima în funcție de seria
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
funcția formula 3 poate fi separată complet în formula 25 funcții formula 68, obținând: În astfel de cazuri, problema se rezolvă prin formula 25 ecuații diferențiale ordinare. Separabilitatea funcției formula 3 depinde de Hamiltonian și de modul în care sunt alese coordonatele generalizate. Pentru coordonate ortogonale și Hamiltonian care nu depinde de timp și este pătratic pentru impulsurile generalizate, formula 3 este complet separabilă dacă energia potențială este separabilă aditiv pentru fiecare coordonată, caz în care, termenul energiei potențiale pentru fiecare coordonată este multiplicat corespunzător printr-un
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
fiecare coordonată, caz în care, termenul energiei potențiale pentru fiecare coordonată este multiplicat corespunzător printr-un factor dependent de coordonate în termenul impulsului Hamiltonianului (condiția Staeckel). Pentru a ilustra acest lucru, în secțiunea următoare sunt date câteva exemple în coordonate ortogonale. Hamiltonianul în coordonate sferice poate fi scrie sub forma: Ecuația Hamilton-Jacobi este complet separabilă în aceste coordonate, demonstrându-se că formula 74 are forma analoagă cu: în care formula 76, formula 77 și formula 78 sunt funcții arbitrare. Substituind soluția complet separată formula 79 în
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
ε (0,1) și atunci:formula 9 Arătăm că, într-adevăr: "∂F/∂x= a" , pentru toți k=1..n, dacă simetria (I) e indeplinită:formula 10formula 11 unde în ultimul pas am integrat prin părți. În 3 dimensiuni, dacă axele de coordonate sunt ortogonale,relația (I) exprimă faptul bine cunoscut (de exemplu în electrostatică): "Câmpul de vectori cu componente (a(x),a(x),a(x)) derivă dintr-un potențial dacă și numai dacă rotorul său se anulează". Rotorul este câmpul de vectori (r,r
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
se deduce relația de legătură dintre cele două mărimi fizice: formula 39 sau invers : formula 40 Acest caz reprezintă cea mai simplă relație existentă între cele două viteze. Pentru mișcări ce au loc sub acțiunea unor forțe care produc un moment permanent ortogonal pe o axă fixă sau dacă momentul este nul, momentul cinetic se conservă, cee ce se exprimă prin relația: formula 41 Aceasta este o integrală primă a mișcării.Pentu mișcări cu moment cinetic constant, alegând planul traiectoriei în planul formula 42, vectorul
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
axa formula 43, rezultă că valoarea componentei formula 44 a acesteia coincide cu valoarea scalară, prin urmare: formula 45 Combinând ultimele două relații se găsește expresia: formula 46 Această ultimă relație exprimă de fapt teorema ariilor: "Dacă momentul formula 47 al fortei formula 48 este permanent ortogonal pe axa Oz, atunci mișcarea punctului, în proiecție pe planul xOy, se face cu viteză areolară constantă". Cu alte cuvinte, pentru mișcările plane, produse de forțe centrale, "vectorul de poziție mătură arii egale în intervale de timp egale". Acesta este
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
corp solid și rigid, atunci pătratul modulului vectorului distanță dintre oricare două puncte ale sistemului rămâne constant, adică formula 189 și prin diferențiere se obține că: formula 190. Cum însă vectorii formula 191 și formula 162 sunt coliniari, rezultă că formula 191 și formula 194 sunt ortogonali, prin urmare s-a demonstrat că pentru un corp solid și rigid, forțele interioare nu efectuează lucru mecanic. Prin "energia mecanică totală" a unui sistem de puncte materiale se înțelege suma energiilor cinetice și potențiale ale tuturor punctelor care aparțin
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
proiecției câmpului electric E = (E,E,E) pe orice direcție din planul perpendicular pe direcția de propagare este independentă de direcția aleasă și (ii)Dacă E(t), E(t) sunt proiecțiile câmpului electric pe două direcții (numite x,y) reciproc ortogonale în acest plan, "corelația" temporală între ele este nulă. Fără să intrăm în detalii, dăm aici, pentru completitudine o definiție (calitativă) a "incoerenței" temporale:dacă:<br>formula 31 definim "componenta analitică" a lui E(t) <br>formula 32Cu aceleași definiții pentru E
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
iar f(ω),g(ω) transformatele Fourier ale componentelor lor analitice (cf. (F2)). Putem scrie atunci:<br>formula 42 unde K este o constantă complexă iar h(t) este "incoerent" cu f(t), în sensul ecuației (F3) (adică h(ω) e"ortogonal" pe f(ω)). Atunci:<br>formula 43 unde am definit coeficientul j. Pentru un sistem de trei fascicole, situația se complică corespunzător (numărul de corelații posibile crește și în consecință numărul de parametri necesari). Rezultatele lui Laue capătă o interpretare naturală
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
radiația este complet nepolarizată, intensitatea I poate fi scrisa ca suma intensităților a două unde electromagnetice - fiecare egală cu I/2 - incoerente una cu alta, cu aceeași direcție de propagare și polarizate de-a lungul a două direcții arbitrare reciproc ortogonale din planul perpendicular pe direcția de propagare. Densitatea de energie și intensitatea radiației de echilibru sunt cantități măsurabile experimental și sunt bine reproduse de legea lui Stefan (vezi Legile de deplasare ale lui Wien). Putem estima cu ajutorul ei mărimile în
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
Fortress 2". Bazele echipelor sunt realizate în așa fel, încât jucătorii să știe imediat unde se află. Bazele RED folosesc culori calde, materiale naturale și forme unghiulare, pe când bazele BLU sunt realizate folosindu-se culori reci, materiale industriale și forme ortogonale. În timpul conferinței de presă Electronic Arts din iulie 2006, Vâlve a dezvăluit că "Team Fortress 2" avea să fie livrat că și componența multiplayer a pachetului de jocuri "The Orange Box". Un trailer din timpul conferinței, care cuprindea toate cele
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
În matematică, un șir de polinoame ortogonale este un șir infinit de polinoame reale de o variabilă "x", în care fiecare "p" are gradul "n", și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L.
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
În matematică, un șir de polinoame ortogonale este un șir infinit de polinoame reale de o variabilă "x", în care fiecare "p" are gradul "n", și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L. Studiul polinoamelor ortogonale a fost dezvoltat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, pornind de la studiul fracțiilor continue de către Cebîșev și a fost continuat de A.A. Markov și T.J.
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
șir infinit de polinoame reale de o variabilă "x", în care fiecare "p" are gradul "n", și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L. Studiul polinoamelor ortogonale a fost dezvoltat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, pornind de la studiul fracțiilor continue de către Cebîșev și a fost continuat de A.A. Markov și T.J. Stieltjes și câțiva alți matematicieni. De atunci, s-au dezvoltat numeroase aplicații în
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
-lea, pornind de la studiul fracțiilor continue de către Cebîșev și a fost continuat de A.A. Markov și T.J. Stieltjes și câțiva alți matematicieni. De atunci, s-au dezvoltat numeroase aplicații în mai multe domenii ale matematicii și fizicii. Definiția polinoamelor ortogonale se bazează pe produsul scalar, definit după cum urmează. Fie formula 2 un interval de pe dreapta reală (este permis și formula 3 și formula 4). Acest interval se numește interval de ortogonalitate. Fie o funcție definită pe interval, strict pozitivă pe intervalul deschis formula 6
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
mai sus, se definește o operație pe perechi de polinoame "f" și "g" prin Această operație este un produs scalar în spațiul vectorial al tuturor polinoamelor. El induce noțiunea de ortogonalitate în maniera obișnuită, și anume că două polinoame sunt ortogonale dacă produsul lor scalar este zero. Un șir de polinoame ortogonale este astfel, un șir de polinoame astfel încât formula 13 are gradul "n" și toți membrii șirului sunt ortogonali între ei — pentru orice formula 14, Cu alte cuvinte, un șir de polinoame
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
și "g" prin Această operație este un produs scalar în spațiul vectorial al tuturor polinoamelor. El induce noțiunea de ortogonalitate în maniera obișnuită, și anume că două polinoame sunt ortogonale dacă produsul lor scalar este zero. Un șir de polinoame ortogonale este astfel, un șir de polinoame astfel încât formula 13 are gradul "n" și toți membrii șirului sunt ortogonali între ei — pentru orice formula 14, Cu alte cuvinte, un șir de polinoame ortogonale este o bază ortogonală pentru spațiul vectorial (infinit-dimensional) al tuturor
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]