1,115 matches
-
asta, în hohote de râs. Așa ceva nu se poate, Eminescule, pentru că ,,Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră Și le subjugă munca vieții lor întregi.’’ Hohotele de râs, nepotrivite pentru părul nostru alb, i-au molipsit și pe cei care se odihneau pe băncile din parc. Erau, ca și noi, oameni cu părul alb, cu fețele înnorate de
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
pe plac, Se întorcea la minus grade Și te regula... cu drag. * Nu cadouri mari doreau... Miere, cafea... cartuș de Kent, Altfel, prin dos, te prelucrau, Că tu n-aveai... un argument. * Erau marcați cu marcă în unicul partid; Își osândeau și neamul fără niciun scrupul; Erau pe ducipali, călări, printre înalte astre... Pe noi, umilii lor prieteni, ne tot loveau cu...pucul. * La șefii lor, mai marii, dacă aveam chemare, Nu ne lăsau să mergem, de teamă că vorbim. Mergeau
PRIETENII ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343375_a_344704]
-
După o executare de 12 ani de pușcărie din 25, câți i-au fost împărțiți printr-o hotărâre judecătorească aberantă, a fost eliberat, fiind găsit nevinovat! Apoi, după o scurtă libertate, așteptând până în ultima clipă pedepsirea celor care l-au osândit și i-au făcut viața un iad, a murit, pe 19 ianuarie 2007, cu câteva zile înainte de a împlini 57 de ani, la Spitalul Județean din Târgu-Jiu. „Închisoarea mi-a băgat în pământ fiul nevinovat”, avea să spună îndurerată mama
MARCEL ŢUNDREA. PĂMÂNTUL GROPII I-A ÎNCHIS GURA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/343457_a_344786]
-
stau adunați Cei Șapte Șlefuiți după cum urmează: Socrate și Pavel, Cele două Sofia, Yohshua alături de fratele său Iacob și Separator. Vittorio se apropie de altar discutând aprins cu Dante călăuza sa) VITTORIO: Mai spune-mi odată Dante...de ce omul este osândit la nefericire? DANTE(râzând) Omul nu este condamnat la nefericire...Vezi tu, dintotdeauna omul este făurit în așa măsură încât să-și dorească să obțină: Iubure, Fericire, Credință, pentru că își dorește să afle cu ce scop există. VITTORIO: Deci, vrei
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343491_a_344820]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ORBISE POETUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului 26 Mai 2015 Orbise poetul, osândit în lumină, Tăcerile lui sângerau pe retină Când s-a trezit din Poem dimineața Spălându-și cu roua cuvintelor fața! Auzul era plin de un hohot homeric, Ce surdă-i bucuria din întuneric! Jucau trepădușii pe inima-i frântă, Orbise
ORBISE POETUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344101_a_345430]
-
și nemulțumiți. De multe ori, cei mai mici sunt împuterniciți să măsoare ce e mai înalt și atunci se umplu de orgoliu și ridicol. Oricine are dreptul la propria opinie dar asta nu înseamnă să judece, să insulte, sau sa osândească pe aproapele sau. De multe ori purtarea mea a fost reprobabila dar întotdeauna m-am judecat mai blând decât pe ceilalți. Fă tu ce trebuie, nu cere altora să facă! Toate încercările prin care trecem sunt menite să ne ajute
EXERCITII DE MEDITATIE (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343514_a_344843]
-
rostește de câte 8-9 ori și se spune în Tipic ca preotul să o rostească cu mâinile ridicate și cu metanii și închinăciuni. Această rugăciune se încheie cu cuvintele: „Dăruiește-mi, Doamne, să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu”. Este făcută cu stăruință pe toată durata Postului Mare. Te-ai aștepta ca, atunci când te rogi cu așa mare stăruință să te păzească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinții Părinți spun că se face o mare greșeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta și nu
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinții Părinți spun că se face o mare greșeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta și nu avem nici un drept să facem așa. Acest drept nu îl are decât cel care l-a făcut pe
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
unii față de alții și nu avem nici un drept să judecăm pe aproapele. Dar atunci când ești într-o poziție de conducere și ai subalterni care greșesc uneori, ce atitudine trebuie să ai? Judecata înseamnă să îl condamni pe om, să îl osândești. Dacă atragi atenția cu respect și cuviință, părintește și cu îndemn, asta nu înseamnă judecată, ci trebuință, necesitate și firesc: să îl iubești pe om și să-l lămurești că a greșit. Trebuie să ne străduim - este interesul nostru! - să
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
foc înspre cer se-nălțase Și tot lutul pierzării în dureri mă lăsase. Iată Eva te strigă prin Adamii din pântec Văzând Evele toate, note triste în cântec Prinse-n umbra de lut, blestemată să moară Cu tot spiritul lor, osândit într-o doară. Zeea ta te coboară prin eterne prezente Lăsând ceruri deschise și speranțe absente Și-ar zâmbi dar nu poate fiindcă Evele pot Să se piardă ca mine cu plăcere cu tot. Dar când bezna mă doare, văd
AZI MAI DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377421_a_378750]
-
de cea a noastră. Însă eu cred că Evangheliile ni-L descriu ca pe un om foarte asemănător nouă dar bineînțeles să nu uităm atunci când vorbim despre natura umană a Lui Iisus afirmația marelui apostol din cartea Romani: ,,...Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.” ( Romani 8-3 ) Există un contrast evident între slăbiciunea lui Iisus și cea a noastră deși până la un punct putem spune că avem
RĂSTIGNIT PRIN SLĂBICIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377485_a_378814]
-
acea strădanie a Călușarului ales, canonul modelat în pașii dansului de la capul bolnavului, pe deasupra și jur împrejurul acestuia, până când jucătorul se prăvălea! Aceasta cădere nu-i părea o nevolnicie, o înfrângere, ci mai degrabă o jertfă dăruită Cerului pentru aproapele osândit la grea suferință! Anul acela, în băietan se născuse mare spaimă: Dacă nu avea să-și vestească beteșugul nimeni?! Cum să-i mai vadă la lucru pe slăviții lui? Dar dacă avea să cadă el la zăcere? Poate ar fi
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
-n visul tău, Mi-e dor de mine când mi-e greu, Dar de atâta dor mă cerți, Și nu mai știi ca să mă ierți, Odată, fericită erai, Plecată-ai fost, visai la rai, La raiul ăsta pământesc, Delirul lumii osândesc, O! tu, culoare-naripată, Eu te-am cerut, ești supărată? Oftez, mă duc să te găsesc, Plutind am fost să te iubesc, De dor, mi-e dor himera mea, Am fost cu tine, cu o stea, Te-am pipăit prin visul
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
vânat. De boli, singurătate - să nu mai vorbim. Dacă așa de greu își procura omul cele trebuincioase pentru trai, apăru și ideea de a lua pe de-a gata de la alții. Apăruseră jefuitorii. Aceștia nu aveau milă, ei înșiși erau osândiți la lupta de supraviețuire. Pentru a supraviețui, oamenii trebuiau să se adune în colectivități. Fiind mulți, oamenii se organizau mai bine, se puteau apăra mai ușor când veneau jefuitorii. Satele care apăreau în oaze smulse pădurii erau efemere, foarte des
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
educat Dar el, Filosofia greacă, isteț la minte, a-nvățat ! La vârsta desăvârșirii, mama ostaș și l- a dorit : Și în Alexandria, Dregător a fost numit ! Cu 200 de oșteni, din poruncă-Împărătească Mergea să caute creștini, la moarte să-i osândească... Un Glas A zis : "-Neania !" "-Arată-Te, de m-ai strigat !" Și-n Chipul cristalului, o Cruce i s-a arătat ! "-EU sunt CHRISTOS Cel Răstignit, ce din morți am Înviat Și la TATĂL Meu Ceresc, la Dreapta Lui, m-am
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
glasul Său plin de iubire și bunătate: “Nu vă temeți”, ci, “Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu” (Mt. 3,2 )?? Cred, că este timpul să ne gândim, dragii mei, că odată cu Colindele de Crăciun suntem datori să osândim păcatele la care ne-am făcut și noi, inconștienți părtași, iar pe cei ce-au pus la cale și prin care s-au săvârșit aceste grave păcate îi sfătuim să se pocăiască, să-și recunoască aceste fapte nelegiuite în fața lui
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
Pe mama ta, pe tatăl tău, Desigur îți iubești soția Și pruncii dați de Dumnezeu... Dar dacă-ar fi să-ntinzi o mână Spre cel ce-odată te-a lovit Oare-ai putea să faci aceasta Chiar dacă el te-a osândit? Și ai putea din pâine ta Să dai o parte -cea mai mare- Celui sărac, flămând și gol Ce plânge-adesea că nu are? Spune-mi...mai poți zâmbi când vorbe Rănesc adânc ființa ta? Ești tu, copil de Dumnezeu Să
OMAGIU DIVIN 19 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381970_a_383299]
-
nici nu îmi doresc, Căci unde oare-n lumea asta mare O temnița mai dragă am să găsesc? Ce dulce-i a mea viață de ocnaș La care-aprigul destin m-a condamnat, Și în închisoarea-n care sunt viețaș Sunt osândit să te iubesc neîncetat. Căprar Florin ... Citește mai mult Sunt prizonierul dragostei sublimeAscuns de-a ta suavă-mbratisareîn temnița iubirii-n adâncimeIar cheile-s demult zvârlite-n mare.Atingerile tale-s diafane, Magnifice plăceri și dragi torturi, Iar gură ta ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SUFLET VÂNDUT Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SUFLET VÂNDUT Te-ai răzvrătit, și tot ce ți-a fost scris, ( Destinul tău), ai osândit și-acum Alunecarea cruntă spre abis E-aproape și... e unicul tău drum. Ai vrut să stăpânești, să ai puteri Și să nu fii, al nimănui, supus, Iar ce-ai promis, prin legăminte, ieri, Azi te doboară-n forță...Ești
SUFLET VÂNDUT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381129_a_382458]
-
a înviat ! În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-un cor de alte păsări
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
Aducători de zvon din cer, înaripat Mesaj divin, după atâția ani, nedescifrat, Purtându- ne dintru- nceput, adevărat În lumea frusta, la origini, ideală În care, la răsărit de Eden, triumfala Iubirea străjuia sub măr, pândita de o fiara Ce-a osândit tot neamul Evei ca să piară. Prin ea femeia a suferit de-atunci mereu Așa a hotărât, în ceruri, Dumnezeu Să -ndure chinuri pan' la apogeu Până și-o ispăși, în veac, păcatul greu. Dar prin Fecioara Sfântă Născătoare, Femeia a
COROANA TA DE ORHIDEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380872_a_382201]
-
ei de floare Prin care poartă destinul lumii viitoare. Căci a născut Hristosul, noul Adam Venit să mântuiască și să ridice neam De oameni rânduiți să fie flori pe ram În pomul lumii, nu iude, las pândind sub geam. Te osândesc astăzi printre tâlhari și eu Deși mă rog la Tine- n ceasul greu Și plâng sub crucea Ta,- ți sărut mereu Picioarele zdrobite la tibie și peroneu. Ne iartă, Doamne, timpul curge iute, Ieri răstignit ai fost pe cruce, din
COROANA TA DE ORHIDEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380872_a_382201]
-
greu pe umere -nnodată. Suim cu greu, spre Golgota pornesc. Voi fi cu Tine...Tresar. Si mă trezesc. Sunt udă, iar pe frunte sudori cu sânge- amestecate Îmi vestesc că- i vremea, curând- curând Între tâlhari și hoti să te- osândesc. Mă iartă, Doamne, pe mine și neamul omenesc. În fiecare an te răstignim, nepăsători Iar tu te temi ca Domnul te- a uitat si mori Pășești apoi, a treia zi din morți Schimbând pe veci istoria cu haina - Ți roșie
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]
-
I-au pus trestie. A fost batjocorit de soldații care-I spuneau: "Bucură-Te împăratul iudeilor". După ce L-au batjocorit așa, Pilat a spus din nou: "Nu găsesc în El nici o vină de moarte". Ei însă au spus: "Noi Îl osândim pentru că S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu". Pe când spuneau acestea, Iisus tăcea. Mulțimea a strigat lui Pilat: "Răstignește-L, răstignește-L". Ei voiau să-L dea unei morți necinstite, ca să îndepărteze din mijlocul lor amintirea Lui cea bună
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]