723 matches
-
presionali și volemici pe de o parte și de integritatea membranei filtrante pe de alta. În condițiile unei presiuni efective normale de filtrare (35-40mmHg), rezultată din diferența dintre valoarea presiunii hidrostatice (70-75 mmHg) și suma forțelor oponente (25 mmHg - presiunea osmotică a proteinelor plasmatice +10 mmHg - presiunea intracapsulară), aproximativ a 5-a parte, respectiv 20% din debitul cardiac, trece prin rinichi în timp de un minut. Presiunea hidrostatică glomerulară medie de 70 mmHg asigură filtrarea plasmei sanguine și colectarea ei în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
resorbția facultativă. Reabsorbția apei în tubul contort proximal, făcându-se în condiții izotonice față de plasmă, fenomenul este dependent de absorbția activă a clorurii de sodiu, care atrage apa printr-un proces de osmoză locală. În tubul contort distal, unde presiunea osmotică a urinei este inferioară celei a lichidului interstițial, reabsorbția apei se face pasiv. Substanțele greu resorbabile (manitol, sulfat de Na etc.) injectate intravenos, reținând apa, produc diureză osmotică. Poliuria din diabetul zaharat sau renal (după florizină) se produce prin același
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
printr-un proces de osmoză locală. În tubul contort distal, unde presiunea osmotică a urinei este inferioară celei a lichidului interstițial, reabsorbția apei se face pasiv. Substanțele greu resorbabile (manitol, sulfat de Na etc.) injectate intravenos, reținând apa, produc diureză osmotică. Poliuria din diabetul zaharat sau renal (după florizină) se produce prin același mecanism al creșterii glucozei și apei neresorbite. Spre deosebire de apă, care este resorbită prin difuziune osmotică, clorurile și principalii cationi (Na+, K+, Ca++) sunt reabsorbiți prin procese de transport
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
greu resorbabile (manitol, sulfat de Na etc.) injectate intravenos, reținând apa, produc diureză osmotică. Poliuria din diabetul zaharat sau renal (după florizină) se produce prin același mecanism al creșterii glucozei și apei neresorbite. Spre deosebire de apă, care este resorbită prin difuziune osmotică, clorurile și principalii cationi (Na+, K+, Ca++) sunt reabsorbiți prin procese de transport activ, cu participarea unor cărăuși energizați de tipul ATP-azei (Na+-K+) lui Skou (1958). Printr-un astfel de mecanism, NaCl se reabsoarbe în proporție de 98,5-99
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cea de a doua acțiune a ADH are la bază proprietățile sale vasoconstrictoare și hipertensive. Reglarea secreției de ADH este asigurată de osmolaritatea plasmei, care depinde de gradul de hidratare sau deshidratare a organismului. La omul normal hidratat, cu presiunea osmotică a plasmei de 310 mOsm, se găsesc cantități mici, de sub 1 mU pe ml plasmă. Acestea variază în limite largi, în funcție de gradul de stimulare a osmoreceptorilor Verney din imediata vecinătate a nucleului supraoptic din hipotalamusul anterior. Hidropenia, determinând deshidratare și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulare a osmoreceptorilor Verney din imediata vecinătate a nucleului supraoptic din hipotalamusul anterior. Hidropenia, determinând deshidratare și hiperosmoză, provoacă excitarea osmoreceptorilor hipotalamici și eliberare de ADH, urmată de efecte antidiuretice compensatoare, în vederea reținerii apei și restabilirii echilibrului hidric. Creșterea presiunii osmotice doar cu câțiva miliosmoli este suficientă pentru a produce antidiureza în mai puțin de 1 minut. Hipoosmoza provoacă efecte inverse, de inhibare a secreției de ADH. Răspunsul antidiuretic presupune integritatea complexului hipotalamo-hipofizar. În timp ce stimularea directă a retrohipofizei nu provoacă antidiureza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sodiu dublată de excreția potasiului prin celulele epiteliului tubular distal și colector. Concomitent cu intensificarea resorbției tubulare a ionilor de sodiu, aldosteronul determină reabsorbția unei cantități echivalente de apă. Aceasta însoțește ionii de sodiu datorită hidrofiliei lor și gradientului osmotic creat între tubii uriniferi și lichidele peritubulare. Asigurând aproximativ 95% din acțiunile mineralocorticoizilor, autoreglarea secreției lor privește îndeosebi aldosteronul. Reglarea secreției de aldosteron. Principala funcție a mineralocorticoizilor fiind asigurarea volumului lichidelor extracelulare prin conservarea sodiului în organism, secreția acestora este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
evita consumul exagerat de glucoză la nivel periferic și a permite utilizarea ei de către creier. Nu mai puțin importantă este autoreglarea glicemiei în cazurile în care aceasta are tendință la creștere, din cel puțin trei considerente: a) glucoza crescând, presiunea osmotică a plasmei extracelulare peste valorile normale va cauza deshidratare celulară (diureză osmotică); b) glucoza fiind substanță cu prag renal de eliminare, concentrațiile înalte de peste 1,8 g/l o vor duce la pierderea prin urină a unei părți din glucoza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ei de către creier. Nu mai puțin importantă este autoreglarea glicemiei în cazurile în care aceasta are tendință la creștere, din cel puțin trei considerente: a) glucoza crescând, presiunea osmotică a plasmei extracelulare peste valorile normale va cauza deshidratare celulară (diureză osmotică); b) glucoza fiind substanță cu prag renal de eliminare, concentrațiile înalte de peste 1,8 g/l o vor duce la pierderea prin urină a unei părți din glucoza sanguină; c) hiperglicemia determinând diureză osmotică poate crea depleție de lichide și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
normale va cauza deshidratare celulară (diureză osmotică); b) glucoza fiind substanță cu prag renal de eliminare, concentrațiile înalte de peste 1,8 g/l o vor duce la pierderea prin urină a unei părți din glucoza sanguină; c) hiperglicemia determinând diureză osmotică poate crea depleție de lichide și electroliți. Principala cauză a creșterii glucozei din sânge rămâne deficitul sau lipsa secreției de insulină. În lipsa acesteia, scăzând utilizarea glucozei și crescând atât mobilizarea, cât și consumul de lipide și proteine, apar dezechilibrele metabolice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ferestre ale vilei. N-am aprins Heloc lumina în hol. Privesc cum amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie afară. Și liniștea cenușie pătrunde osmotic prin membrana fâșiilor de sticlă și se așază în straturi groase, străvezii, unele verzui, altele crem, dar cele mai multe de cenușă grea și transparentă, în marele hol rece. M-am dus la closet și am privit ca în transă șuvoiul subțire
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
alți centri într-un sistem general, denumit sistemul limbic, a cărui legătură cu determinismul agresivității a fost studiată în special de Pierre Karli (1971). Păunescu (1976) spune că pentru crearea unor situații motivante în învățare trebuie pornit de la relația osmotică afectivitate-intelect. Astfel, orice stimulare a creierului care tinde să producă o modificare la nivel de cunoaștere intelectuală produce simultan și o reacție emoțională de diferite intensități. Acest mecanism se bazează pe faptul că primele integrări senzoriale se produc la nivelul
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
interstițiu inițial a transudatului (ultrafiltrat plasmatic cu conțint proteic scăzut) și apoi a exudatului (ultrafiltrat plasmatic bogat în proteine care poate conține chiar celule); apariția edemului (acumularea de apă și ioni în țesutul extravascular) ca urmare a scăderii presiunii coloid osmotice intra-vasculare, prin exudarea proteinelor. MODIFICĂRI CELULARE După cum enumeră Robbins și colab., în “arena răspunsului inflamator” există mai mulți participanți: țesutul conjunctiv vascularizat, plasma, celulele sanguine provenite din sângele circulant, vase de sânge, constituienți celulari și extracelulari ai țesutului conjunctiv
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
diabet. Glicarea proteinelor din membranele eritrocitare induce modificări fizico-chimice ale membranelor: creșterea activității Ca-ATP-azei, cu o creștere a conținutului eritrocitar de Ca. Aceasta poate favoriza apariția a două anomalii: creșterea rigidității membranei și creșterea diametrului eritrocitar, fenomen secundar unei presiuni osmotice intracelulare crescute. Scăderea deformabilității hematiilor este determinată și de glicozilarea Hb, cu creșterea vâscozității mediului intern al hematiei. Toate acestea ar favoriza aderarea eritrocitelor la endoteliul vascular, cu obstrucția tranzitorie a vaselor. Nivelul intracelular de fructoză este crescut în multe
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
fi activă decât în țesuturile care conțin cele două enzime (aldozo-reductază și sorbitol-dehidrogenază): cristalin, celula nervoasă, teaca Schwann a nervului și peretele arterelor mari. Odată formate intracelular, aceste substanțe se acumulează și sunt responsabile de următoarele efecte: - modificări ale gradientelor osmotice, cu creșterea osmolarității spațiului intracelular, determinând influx de apă, cu degenerescența hidropică a celulei (Fig. 4); - scăderea concentrației de fosfatidil-inozitol cu perturbarea metabolismului energetic al celulei. Calea poliolilor are, în condiții normale, o funcție mai puțin importantă, dar activitatea ei
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
-o tocmai în acest dialog sui generis între poem și univers, în permanentă punere în ecuație a „realului” cu „imaginarul”, a obiectului (sau stării de spirit) cu cuvântul, într-o situație de vase comunicante: unul crește din celălalt, nivelele comunică osmotic, se egalizează și se confundă, se provoacă reciproc la o mișcare de translație și echivalare, propusă privirii ca spectacol al metamorfozelor perpetue: „pe ghergheful înalților cedri se urzește brocartul poemului”, „visul plăpând ia forma zăpezilor din zboruri”, „frunzele sunt fluturii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată în același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, în prelungirea mai vechilor înclinații manieriste, scriind, de pildă, despre „frumoșii cercei uitați pe masa verde a oceanului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
herghelii de cai năpustite prin amintirea ta nu vor veni cu flăcări pe nări să ia parte la sărbătoarea poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, în care formula „vaselor comunicante” se concretizează în reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai încolo, spre întâiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică îngropate pe vremuri la locul lor de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
362. De aceea, ca și Eminescu, dar ca și Evanghelistul (iar în secolul al XX-lea, Heidegger), Nichita Stănescu are cea mai înaltă concepție despre cuvânt. El a înțeles pe deplin de ce era bântuit Eminescu de o estetică a adevărului osmotic legat de cuvânt: " Unde vei găsi cuvântul / Ce exprimă adevărul?" Fiindcă adevărul arheic ("singura realitate de pe lume", cum definea poetul arheul) e translingvistic și de aici dificultatea enormă de a-l provoca prin cuvânt, de a produce ruptura. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
noastre. Studiile legate de apă au arătat că o parte din apa citoplasmatică: rezistă anormal la deshidratare nu are proprietățile obișnuite de solvent față de cristaloizi nu îngheață chiar la temperaturi de -20°C nu este transferată prin membrană în cadrul schimburilor osmotice dintre celule si mediul extern. Acestor proprietăți le pot corespunde, respectiv, termenii de: apa fixată, apa necongelabilă, apa nesolvantă, apa intransferabilă (osmotic), dar cel mai adesea toate acestea sunt desemnate prin termenul global de apă legată. O mare parte din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
solvent față de cristaloizi nu îngheață chiar la temperaturi de -20°C nu este transferată prin membrană în cadrul schimburilor osmotice dintre celule si mediul extern. Acestor proprietăți le pot corespunde, respectiv, termenii de: apa fixată, apa necongelabilă, apa nesolvantă, apa intransferabilă (osmotic), dar cel mai adesea toate acestea sunt desemnate prin termenul global de apă legată. O mare parte din disputele existente în acest domeniu se datoresc folosirii nediferențiate a termenului legată, fără specificarea proprietății față de care apa respectivă nu se comportă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în vasul A. Osmoza continuă pînă ce nivelul lichidului din vasul A produce la manometru denivelarea h cînd se realizează echilibrul. Acest echilibru se realizează cînd presiunea hidrostatică a coloanei de lichid cu înălțimea h egalează presiunea exercitată de fluxul osmotic, care este presiunea osmotică. I.7.1 Presiunea osmotică Explicarea presiunii osmotice se poate face pornind de la teoria cineticomoleculară a gazelor, considerînd că moleculele solventului ciocnesc membrana semipermeabilă. Dacă se lucrează cu soluții putin concentrate (deci moleculele sunt rare și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
continuă pînă ce nivelul lichidului din vasul A produce la manometru denivelarea h cînd se realizează echilibrul. Acest echilibru se realizează cînd presiunea hidrostatică a coloanei de lichid cu înălțimea h egalează presiunea exercitată de fluxul osmotic, care este presiunea osmotică. I.7.1 Presiunea osmotică Explicarea presiunii osmotice se poate face pornind de la teoria cineticomoleculară a gazelor, considerînd că moleculele solventului ciocnesc membrana semipermeabilă. Dacă se lucrează cu soluții putin concentrate (deci moleculele sunt rare și pot fi asimilate cu
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din vasul A produce la manometru denivelarea h cînd se realizează echilibrul. Acest echilibru se realizează cînd presiunea hidrostatică a coloanei de lichid cu înălțimea h egalează presiunea exercitată de fluxul osmotic, care este presiunea osmotică. I.7.1 Presiunea osmotică Explicarea presiunii osmotice se poate face pornind de la teoria cineticomoleculară a gazelor, considerînd că moleculele solventului ciocnesc membrana semipermeabilă. Dacă se lucrează cu soluții putin concentrate (deci moleculele sunt rare și pot fi asimilate cu moleculele unui gaz ideal) se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
produce la manometru denivelarea h cînd se realizează echilibrul. Acest echilibru se realizează cînd presiunea hidrostatică a coloanei de lichid cu înălțimea h egalează presiunea exercitată de fluxul osmotic, care este presiunea osmotică. I.7.1 Presiunea osmotică Explicarea presiunii osmotice se poate face pornind de la teoria cineticomoleculară a gazelor, considerînd că moleculele solventului ciocnesc membrana semipermeabilă. Dacă se lucrează cu soluții putin concentrate (deci moleculele sunt rare și pot fi asimilate cu moleculele unui gaz ideal) se poate aplica legea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]